(Iulia) Un om bolnav a vorbit prin mine. Mi-a despicat pe mijloc gîndirea, a luat o halcă şi s-a dus. Nu mai am din ce să trăiesc -, resursele mele de curaj s-au topit - mai prost ca niciodata, mai jos ca viaţa. Tai totul, ard hîrtii, ard bucăţi din mine, îmi zugrăvesc amintirile, ce-a mai rămas din viaţa mea? - o arunc de la etaj, e liberă. Baloane de săpun! (Dana) Soarele se învîrte de jur împrejur ca un cîine în lanţ. Nici măcar nu latră, doar îi curg balele pe noi, în timp ce lumea se bucură ameţită de acest vertij al zilelor. Eu am pielea de prosop moale, îmbălsămat într-o maşină de spălat creiere, am oase de pîine caldă şi inimă de cozonac bine crescut. Da, cresc în ochii tuturor, de parcă mi-aş stinge amoniac pe suflet! Cînd păşesc, îmi unduiesc şoldurile şi las în aer un gust subtil şi dulceag, aceasta e amilaza conturului imprecis. Trupul meu ia forma pe care oricine şi-o doreşte, bărbat sau femeie. Viaţa mea e ca o translaţie, din fantoma unui complex, într-altă fantomă, a altui complex. (Iulia) Te doresc! Am degete de diferite intensităţi, în mine lichidul de frînă devine balsam de rufe, saliva din gură mi se propagă în creier cu forţa unui viol, îmi închipui pielea ta are gustul curentului electric, am gura plină de tine, nu pot să scuip. Îmi curg bale, gura mea este un vulcan care erupe, fiecare scurtcicuit mă aduce la viaţă ca într-o resuscitare eternă în purgatoriul dorinţei. (Erik) Sînt viu! Acum ţi-am găsit conturul, pictat în oglindă ! Dospesc în ea amintirea unei vieţi fluide turnată în vase de forme diferite, un bordel emoţional cu scadenţe neaşteptate călcat la dungă împăturit, trecut clandestin peste graniţele dorinţei într-un fals geamantan pentru false descompuneri. Am fost cu tine, ne-am iubit, ascundeam sub tegumente foetuşi nedetectabili! Acum eşti aici! Te-ai întrupat ca un spirit, eu sînt invocaţia, eu sînt chemarea, eu sînt a şaptea ploaie! Elimină scrupulele de a exista ale fiecărei celule şi păşeşte pe pielea mea. Ai să vezi, ţi-am întins sub tălpi un covor interminabil. Uite, ziua îşi relaxează sfincterele, să urcăm împreună întunericul, să vedem ce e dincolo de el. Şarpele narcoleptic se dezbracă de piele, hai să ne arătăm porii, hai să-i transformăm în pîlnii prin care curgem alene unul în altul. (Dana) Glutenul ajunge la saturaţie, arde în aer iluminînd hieratic literele care formează aici şi acum. STOP! Aici şi acum, în ochii mei, un nou filament îţi luminează faţa. Păşeşte în lumină, te voi goli de întuneric. Cu cei maxim 18 centimetri ai lui, nu-i în stare de nimic. Vino spre mine, pe cerul meu nu e nicio stea căzătoare. (Iulia) Doar eu cu mine, fără altcineva, aşa mă simt aici, printre voi. Nu vorbim unul cu altul şi nici nu e nevoie. Ar fi ca şi cum am vorbi prin noi. Egali în gînduri, în putere, cu acelaşi ideal? Nu. Pentru ca nici cu mine nu e bine. Poate ca nici nu e mai bine decît cu ceilalti. Cînd am intrat în bar, cerul era vînăt, semn că va ploua din nou. Nu mai contează pentru a cîta oară, poate să plouă de 666 de ori, nu contează. Florile şi copacii se bucură cînd plouă. Devin mai verzi ca niciodată. Se bucură zidul de cărămidă, cu toate că pare mai palid ca niciodată. Se bucură obrazul tînăr, tîrît prin gropi si canale, întîlnind meschinarii vesele, netrebnici uzaţi de gravitatea propriilor fapte, damnaţi care caută să fure suflete pentru a-şi potoli setea după inima vîndută. Obrazul izgonit, tăiat, ciopîrţit, mutilat pe vecie, înnegrit de suferinţă se spală imediat în ploaie, îşi revine şi zîmbeşte ca un boboc de trandafir, roşeşte şi înfloreşte, miroase a proaspăt şi e numai bun să înţepe… Apoi un alt obraz, ca un zid de ceară, gata să se topească la orice atingere. Puţină căldură, obrazul ia forma oricărui sărut. Deşi palid, obrazul acesta împrumută uşor orice culoare, e suficientă atingerea. Picturile, tablourile, imaginaţia oamenilor în general se pierde uşor în acest obraz. Cînd ploaia cade pe acest obraz, se răceşte, se întăreşte, iar toate speranţele rămîn prizoniere din el. Gîndiţi-vă la Femeile din Alger, varianta Delacroix şi varianta Picasso. Indiferent de pictor, femeile acelea sînt prizoniere în culoare. Şi eu sînt tot un fel de prizonier. Sînt un tip din Alger. Mi-e greu să-mi zic tipă. (Erik) Nu, nu ieşi acum! mi-ai zis după ce am făcut dragoste. Mai stai, vreau să te mai simt puţin acolo, să-ţi citesc gîndurile în timp ce-ţi percep pulsul! Uite cum am ajuns! Sîntem doar nişte oameni goi, inivizibili, haine umblînd singure pe stradă. Am închis ochii şi am visat o viaţă nouă mai tîrziu a făcut un schimb cu lumea păstrînd în sine o durere scurtă cam cît poate persista căldura mea într-un fotoliu în care nu mă mai voi aşeza niciodată. (Dana) Nu vreau să mai aud niciodată de el. Acum sîntem noi două. Tu şi eu. Două feţe ale aceleiaşi realităţi. Înţelege şi tu, la naiba, că eşti diferită. Eşti altfel, şi percepi lumea complet diferit. N-avem nevoie de nimeni, n-avem nevoie de ei. Știm să ne bucurăm de frumuseţea din jurul nostru, noi ştim să facem dragostea să funcţioneze și asta fără ajutorul nimănui. Nu crezi? Ești atît de frumoasă! De ce să profite cei care nu știu să aprecieze asta? Uite, ce părere ai de rujul meu? Îți plac sînii mei? Cum ziceai? Îți place pielea mea catifelată, îţi plac formele mele pline de mister şi erotism. Ne potrivim. Și nu-ți voi da totul deodată. Întotdeauna voi ascunde ceva pentru tine, cîndva te voi lăsa să-l descoperi. Mergem la mine? (comentariul lui Blackie) Mie mi-a plăcut întotdeauna Picasso. Ala avea școală adevărată la femei, ăla știa cum să le ia, cum să le pună faţă în faţă cu propriile defecte. A fost suficient să le deseneze din figuri geometrice cu muchii. Să le arate colţurile dincolo de rotunjimi. Orice femeie care se vede pe sine în oglindă sînt convins că vede trapezuri, triunghiuri, diferite poliedre regulate sau neregulate. Întotdeauna cercul închis a fost doar o aberaţie a naturii, şi probabil şi a lui Hegel. (comentariul lui Boris K) Și mie îmi plac femeile. După cîteva sticle și înainte de somn. Fără să mai aștepte alte comentarii, dă drumul piesei Assimilate, cu Skinny Puppy. *din Pierderea definitivă a lucidității, ed. Tracus Arte, lansare vineri, 22 nov 2013, la Gaudeamus, la standul Editura TracusArte youtu.be/fjINMLy3l1E
Posted on: Fri, 15 Nov 2013 17:04:03 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015