LIDERII, MAREA PROBLEMĂ A ROMÂNIEI de MIHAI CIUCĂ Zona Libera, Nov 22, 2012 Poporul român a avut o istorie tare zbuciumată. Prea puține perioade faste și, din păcate, prea multe episoade dureroase. Faptul că existăm ca națiune se datorează, în afara Proniei cerești, liderilor pe care i-am avut. Istoria noastră a fost înfăptuită de oameni vrednici, care nu s-au plecat sub greutatea vremurilor. Mulți dintre ei precum Mihai Viteazu sau Constantin Brâncoveanu au plătit cu viața. De aceea le cinstim memoria și îi iubim. Ei, liderii noștri sunt moștenirea cea mai bună pe care ne-a lăsat-o trecutul. Revenind la prezent, constatăm că trăim vremuri aparte. Există, în societatea românească, foarte multă frustrare acumulată și oamenii vor neapărat o schimbare. Revoluția din 1989 a generat așteptări imense. Duminica Orbului, mineriadele și marele jaf național au fost doar câteva dintre elementele care ne-au adus cu picioarele pe pământ. Victoria CDR în 1996 a fost doar un foc de paie. Cu un președinte slab, o alianță măcinată de orgolii și o coabitare imposibilă cu FSN/PD a fost de ajuns ca mult așteptata schimbare în bine să nu se mai producă. Guvernarea Năstase care a urmat, exceptând ceva progrese în deschiderea către Vest, nu a făcut decât să ne îngroape și mai abitir speranțele. Apoi opt ani cu președintele care este, Traian Băsescu. Mulți dintre noi ne-am lăsat amăgiți de speranța că vom trăi mai bine. Dar n-a fost să fie așa. Privind la acești ani scurși de la Revoluție, putem observa că țara a fost condusă de oameni nevrednici pentru o asemenea slujbă. E de necrezut că o Românie bazată pe jerftfa și eforturile de o viață ale unor bravi conducători precum Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Alexandru Ioan Cuza, Carol I sau Ferdinand, o Românie pentru care au trăit și au murit oameni precum Kogălniceanu, Carp, Bălcescu, Brătianu, Maniu etc, este cea care a ajuns în mâinile unora precum Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Văcăroiu, Năstase, Ciorbea, Boc, Ponta… Unde sunt acei lideri care să determine mulțimile să îi urmeze, indiferent de sacrificii? Care să conducă prin exemplul personal. Care să creadă din toată inima că „patria este poporul!” Unde sunt acei lideri care să fie mistuiți de o viziune măreață pentru România, o viziune contagioasă, capacitând oamenii să se ridice deasupra intereselor mărunte? La un moment dat, când era cu ucenicii lui, Iisus a văzut mulțimile risipite, rătăcind ca o turmă fără de păstor și a plâns pentru ele. Un gest de-a dreptul dumnezeiesc! Este cineva care să plângă azi pentru starea deznădăjduită a acestui popor? Este cineva care să vrea o schimbare în bine? Este cineva care să nu vrea imunitate, să nu vrea privilegii, să nu vrea putere, să nu dorească controlul justiției ci să dorească binele comun? În fiecare zi pleacă oameni din țară, disperați, sperând să-și găsească un rost afară. Deunăzi, un tânăr român de numai 20 de ani a fost condamnat în Italia la 11 luni de închisoare, cu executare. Vina lui a fost că, de foame, a furat un cârnat și două roșii dintr-un supermarket. Valoarea prejudiciului a fost de 1,5 Euro. Conducătorii noștri ar trebui să meargă la acel tânăr și să-i ceară iertare că n-au fost în stare să-i asigure condiții decente de viață în țara lui. Credeți că se va întâmpla așa ceva? Nici eu… Două zile de pușcărie pentru un eurocent, atât costă foamea românului. La prețul ăsta mulți dintre liderii noștri ar trebui să stea în zeghe de mii de ori mai mult decât a stat mumificat Tutankhamon. Oare câte tragedii trebuie să se mai întâmple ca cei care ne conduc să plece rușinați acasă? Și unde să găsim un lider pe care merită să-l votăm?
Posted on: Sun, 06 Oct 2013 06:35:31 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015