La inceputul anilor ’90 l-am ajutat pe scriitorul Chiril Tricolici sa puna pe picioare editura “Diamant”. Erau atunci in Romania circa 1000 de librarii, plus punctele de vinzare volante aparute ca ciupercile dupa ploaie. Cartile costau in medie 10 -15 lei, la un salariu (tot mediu) de aproximativ 2.500 de lei. Nu cred ca exista oras in Romania fara macar o librarie, dupa cum nu imi amintesc sa fi intrat in casa cuiva si sa nu vad o biblioteca, fie si una modesta. Dupa doua decenii? Mai exista vreo 200 de librarii, pina si cele online stau sa-si dea duhul. Revistele de literatura au murit sau supravietuiesc de la o luna la alta in tiraje minuscule. Circa 70 la suta din orasele mici ale Romaniei (sub 50.000 de locuitori) nu au nici macar o librarie, asta in conditiile in care Bogota, capitala Columbiei, de exemplu, are singura circa 100 de librarii, dintre care 5 sunt specializate in carti in limbi straine. Cite case mai au biblioteci, daca aproape un sfert dintre romani declara ca nu au citit anul trecut nici o carte? S-a tot vorbit in ultimii ani – fara sa se faca nimic, natural – despre reindustrializarea Romaniei. Poate c-ar trebui sa se vorbeasca si despre reculturalizarea unei natiuni numita prea des in limbajul oficial “populatie”.
Posted on: Thu, 27 Jun 2013 19:54:41 +0000