„La orice vârstă, omul este o fiinţă care se hrăneşte cu poveşti. De aceea, avuţia povestirilor, pe care au strâns-o oamenii pe tot globul, din casă în casă, din secol în secol, fie în vorbă, fie în scris, a depăşit celelalte avuţii omeneşti.” – Rabindranath Tagore Se spune că omul cât trăieşte învaţă şi că cel mai bine, el poate învăţa din poveşti. Iata doua dintre ele: Prima poveste „O profesoară de psihologie se plimba într-o sală de curs plină de studenţi, cărora le preda principiile managementului stresului. La un moment dat, a luat un pahar cu apă de pe catedră şi l-a ridicat. Studenţii se aşteptau, bineînţeles, ca profesoara să le prezinte situaţia paharului jumătate plin, jumătate gol. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar profesoara, cu un zâmbet larg pe faţă, i-a întrebat: „Cât de greu este acest pahar pe care-l ţin în mână?” Studenţii au strigat diverse răspunsuri şi pastrandu-şi zâmbetul, profesoara le-a răspuns: „Din perspectiva mea, greutatea absolută a acestui pahar nu contează. Totul depinde de timp şi de cât de mult îl ţin în mână. Dacă îl ţin un minut sau două, este destul de uşor. Dacă îl ţin o oră, fără să-l las jos sau să-i dau drumul, greutatea lui ar putea să-mi dea o durere uşoară de braţ. Dar dacă îl ţin o zi întreagă, în continuu, cu siguranţă braţul meu va amorţi şi muşchii vor paraliza, fortandu-mă să scap sau să dau drumul paharului. În fiecare din aceste cazuri, greutatea paharului nu se schimbă, dar cu cât îl ţin mai mult în mână, cu atât mai greu mi se pare.” În timp ce studenţii aprobau, ea a continuat. „În viaţă, stresul şi grijile voastre sunt asemănătoare acestui pahar cu apă. Dacă vă gândiţi la ele puţin, nu se întâmplă nimic. Dacă vă gândiţi la ele un pic mai mult, începe să vă doară puţin. Dacă vă gândiţi la ele o zi întreagă, o să vă simţiţi paralizaţi, amorţiţi şi incapabili să faceţi orice altceva până scăpaţi de ele.” Este important să-ţi aminteşti că trebuie să dai drumul grijilor şi stresului. În fiecare seară încearcă să treci peste tot ce s-a întâmplat în timpul zilei, calmează-te, relaxează-te şi dă drumul tuturor poverilor pentru a te scula a doua zi odihnit şi puternic. Cea de-a doua poveste inspirationala te va învăţa că poţi schimba lumea – poate nu pe toată, dar măcar o părticică din ea, cu câte o faptă bună pe rând. Scoală-te dimineaţa, spune-ţi că ceea ce faci, face o diferenţă şi vei vedea că va fi aşa. „În fiecare sâmbătă dimineaţă ies să alerg în jurul parcului de lângă apartamentul meu. Într-un colţ al parcului se află un mic iaz. De fiecare dată când alerg pe lângă acest iaz văd o femeie în vârstă, care stă pe marginea apei cu o mică cuşcă din metal lângă ea. În această sâmbătă, curiozitatea mea a atins cote maxime, aşa că m-am oprit şi m-am îndreptat către ea. Pe măsură ce mă apropiam, am realizat că ceea ce credeam eu că e o cuşcă de metal era, de fapt, o capcană micuţă. Lângă ea, erau 3 ţestoase care mergeau, foarte încet, în jurul capcanei. O a patra ţestoasă stătea în poala femeii, care o curăţa cu o mică perie şi un burete. Când mi-am găsit vocea, i-am spus: „Bună dimineaţa. Vă văd aici în fiecare sâmbătă dimineaţa şi sper să nu vă deranjeze curiozitatea mea, dar mi-ar plăcea să ştiu ce faceţi cu toate acele ţestoase.” Mi-a zâmbit şi cu o voce caldă mi-a răspuns. „Le curăţ carapacele. Orice s-ar găsi pe carapacea unei ţestoase, de la alge, mizerie sau gunoi, va reduce abilitatea ţestoasei de a absorbi căldură şi împiedică abilitatea ei de a înota. O altă parte proastă e că mizeria, în timp, poate coroda şi slăbi rezistenţa carapacei.” „Frumos din partea dumneavoastră.” Am răspuns surprinsă şi doamna a continuat. „Petrec câteva ore aici, în fiecare sâmbătă dimineaţa, relaxandu-mă şi ajutandu-i pe aceşti micuţi. Este felul meu, un pic ciudat, desigur, de a face o diferenţă.” „Dar majoritatea ţestoaselor de apă dulce nu-şi petrec vieţile întregi cu alge şi reziduuri pe carapace?” „Ba da, din păcate.” Am rămas blocată câteva momente, incapabilă să zic ceva, după care am continuat. „Atunci, nu credeţi că aţi putea să vă petreceţi timpul făcând altceva? Cred că eforturile pe care le depuneţi sunt de lăudat şi sunteţi amabilă, dar în toate lacurile şi iazurile din lume sunt o groază de ţestoase, iar 99% dintre ele nu au oameni drăguţi că dumneavoastră care să le cureţe. Cu tot respectul, dar cum pot face o diferenţă toate eforturile pe care le depuneţi?” Femeia a chicotit, s-a uitat în jos, la mica ţestoasă din poala ei, a curăţat ultimele bucăţi de alge de pe carapace şi a spus: „Scumpo, dacă micuţul acesta ar putea vorbi, ţi-ar spune că pentru el, am făcut toată diferenţa din lume.” Dacă ajuţi pe cineva sau doar faci o faptă bună, este posibil ca ceea ce ai făcut să nu ţi se pare aşa important. Este posibil ca ce ai făcut să ţi se pară chiar insignifiant, dar asta nu înseamnă că persoana ajutată va crede acest lucru. Pentru cel sau cea ajutată, chiar şi cel mai mic gest blând sau zâmbet al tău poate însemna enorm, poate însemna chiar lumea.
Posted on: Wed, 09 Oct 2013 06:36:22 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015