Lansez, astăzi, o serie de întrebări: Suntem mioiritici? Dacă da, cît de mult şi cât ne afectează asta? E de rău, sau e de bine? Nu-mi pun şi nu VĂ pun aceste întrebări întâmplător... După prăbuşirea comunismului(chiar s-a prăbuşit?) a apărut o întreagă literatură pe această temă, axul central al celor mai multe luări de poziţie fiind reprezentat de ideea că românii, mioritici fiind, au moştenit o genă greşită, din cauza ei fiind laşi, excesiv de contemplativi, neînstare să lupte, să se implice în proiecte majore. Cu alte cuvinte, o naţie bolundă, despre care nu puţini susţin că ar trebui curăţită de cel puţin câteva milioane de exemplare, o naţie pe care, dacă tot s-a pişat pe ea cine a vrut şi cine n-a vrut, trebuie să fie puternic restructurată genetic, reeducată pe alte principii, ea nefiind în stare să construiască nimic peren în cultură, civilizaţie, etc. Toate aceste idei ne-au fost prezentate pe cel mai doctoral ton cu putinţă, iniţiatorii(extrem de inteligenţi, de altfel) fiind urmaţi şi de cohorte de specialişti aTOTştiutori, apăruţi din neant după ce şi-au însuşit fix câte treizeci şi trei de idei exprimate printr-un vocabular comun care cuprinde fix 157,5 cuvinte. Ei bine, toţi aceştia sunt într-un puternic contrast cu cel puţin un mare intelectual, care iată ce spune: "Mioriţa" este o poezie a spendorii, a evharistiei(literal=mulţumirii) aduse marilor permanenţe, frumuseţilor şi slăvirilor care(când sunt ţinute în seamă) ne izbăvesc din absurdul mărunţişurilor paralipomenice şi din nimicnicia lumii supuse invidiei, meschinăriei, violenţei şi ne deschid porţile dincolo de care ne îmbie refugiul(odihna) în sălaşurile solemne şi incoruptibile ale naturii. Balada oferă un patetic caz de transformare a istoriei -cu sensul cel mai concret şi mai contradictoriu al termenului- în imn(cântec de preafericire). Din uneltiri, hrăpire, omor, din cortegiul sumbru şi dezolant al vrăşmăşiilor şi sordidului de-a dreptul la soare, lună şi stele, adică la elementele care alcătuiesc măreţia cosmică descrisă şi doxologită de Hans Urs von Balthasar. De la fapt divers la splendoare!" N. STEINHARDT Între cele două tipuri de evaluare, care este cel ce trebuie luat în seamă şi, eventual, ales?
Posted on: Thu, 11 Jul 2013 08:42:19 +0000