Lăcomia este întotdeauna însoţită de pedeapsă, oricît de mult ar fi ea o pedeapsă îndeajuns de mare în sine. Cîte lacrimi, cîte suferinţe cere ea! Cîtă nefericire pentru ceea ce-şi doreşte, cîtă nefericire pentru ceea ce şi-a dobîndit! Iar apoi vin grijile de fiecare zi, care pe fiecare îl torturează în stăpînirea propriei sale averi. Să ai în stăpînire bani înseamnă un chin mai mare decît să ţi-i cîştigi. Şi cît se mai jeluiesc oamenii pentru pierderi care, chiar de sînt cu adevărat mari, reuşesc să pară încă şi mai mari. În sfîrşit, chiar dacă soarta nu smulge nimic, se socoteşte că este o pierdere tot ceea ce nu s-a putut dobîndi. „Bine, dar oamenii îl numesc norocos şi bogat şi doresc să dobîndească tot atîta cît are acela.” Da, este adevărat, şi atunci? Crezi că este cineva într-o situaţie mai grea decît cel ce este sărac şi ros de invidie? Bine-ar fi dacă cel ce-şi doreşte bogăţiile i-ar întreba pe cei bogaţi; iar cînd cineva aspiră la cariera politică, să-i întrebe pe cei plini de ambiţie şi pe cei ce au ajuns la treapta cea mai înaltă a puterii! Cu siguranţă că dorinţele i s-ar schimba, văzîndu-i pe aceştia cum nutresc noi pofte şi le părăsesc pe cele de dinainte. Ramîi cu bine. Seneca
Posted on: Sat, 06 Jul 2013 16:25:03 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015