Limba română Timp care curge, timp ce purcede În urmă-ne multe n-or să rămână, Dar niciodată nu se va pierde Doamna frumoasă, limba română. S-or duce zilele, iubiri fără margini Vor trece sub marea uitare stăpână, Dar niciodată n-o cădea în paragini Doamna românilor, limba română. Cuvântul ei dulce ne este nume Glasul ei cântec mereu ne adună, Bunii şi răii nu au pe nume Mai sfânt decât ea, decât limba română. Pământu-acesta cât ne rămase, Munţii cu vulturi, marea cu spumă Stau sub lumina ce arde în case La fiecare, limba română. Făcuţi dintr-un sânge străvechi precum vinul Din boare şi rouă şi din furtună, În ea ne rostim bucuria şi chinul, În prea iertătoarea limbă română. În ea se botează şi viii şi morţii, În ea se şopteşte sub clarul de lună, Au dus-o pe buze şi domnii şi hoţii Trăind de milenii în limba română. Iar timpul tot curge şi curge-va veşnic Şi sufletu-mi tainic mereu se cunună În fiece toamnă, sub stelele sfeşnic, Cu blânda mireasă, limba română.
Posted on: Sat, 31 Aug 2013 06:41:44 +0000
Trending Topics
© 2015