Lucian Ion Marin ramnic.ro/articole/fragmente-de-dialog-cu-ion-cornea--ii-16007/2008-06-26 ELIBEREAZĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI Fragmente de dialog cu Ion Cornea (II) Este faza când poteca gradinii se bifurcă, exact ca într-o poveste fantastică a lui Borges. Dintre celei trei planuri am depăşit oarecum printr-o schiţă sumară planul posibil când Arhitectul a vorbit despre conurbaţie (nu cum greşit am folosit ieri expresia „conturbaţie” - n.r.). Ceea ce avem acum -unii dintre noi- este un lux în privinţa spaţiului. Locuinţele viitorului vor fi din ce în ce mai reduse ca dimensiune. Umanitatea va trăi în nişte faguri-construcţii mici, multiplicate. „Astăzi, Noe e luat în zaflemea. Oamenii nu se mai pot schimba. În realitate un studiu ştiinţific spune că procentul celor care au o şansă să îşi schimbe mentalitatea este de maximum 3 % - reuşesc 0,0…%. Poarta este foarte strâmtă. Suntem ca un tren care accelerează fără reţinere –întregul sistem social se comportă astfel. Samuel Butler spunea că omul este o unealtă care construieşte… Maşina. Maşina tinde să devină mai bună decât cel care o construieşte şi are o eficienţă, aparent, mult mai mare. Dar, acum, maşina este fragmentată. Conflicte, din ce în ce mai puternice, sunt în interiorul Maşinii- ea reprezintă întregul sistem tehnologic, şi toate acestea o demonizează. Calea acceleraţiei tehnologice a intrat într-o criză profundă. Ea ar fi trebuit, bine programată, să ne ducă prin globalizare, sub un guvern mondial, aşa cum spune teofizica, spre un punct Omega – vezi Fizica nemuririi. Visul este aproape de realitate. Ultimele studii definesc omul ca pe o maşină-biologică digitală. S-a descoperit că suntem ritmaţi şi suntem însumarea unor cadre fixe, din punct de vedere structural, organistic - Asimov imaginase biocybergul”. Planul real „Oraşul va deveni un monstru care ne va înghiţi. El devine un City depersonalizat pentru că în general oraşul trebuie înţeles ca o fiinţă. Zidurile sunt limitate şi de fapt zidurile ne controlează şi ne stăpânesc”. Suntem într-o perioadă în care s-ar putea face sinteza cunoştinţelor pe care le avem în toate domeniile. La capătul planului posibil se află Maşina – într-un fel acest plan trebuie consumat sau părăsit. Planul real este cel prin care trecem acum, cu paşi din ce în ce mai acceleraţi. Planul ideal – salvarea Am rămas tot la „cunoaşte-te pe tine însuţi”. Am acumulat materiale, dar n-am făcut proiectul de casă cel mai bun. Cele două planuri analiză-sinteză trebuie să producă simbolul (metanoia) proiectul spiritual. De aceea există mici enclave în care se experimentează acest proiect spiritual. Omul vrea să se salveze individual dar preceptul iubirii impune regula şi nu te lasă să te salvezi individual. Într-o metaforă simplă- actorul se dăruieşte publicului, altfel, prezenţa sa pe scenă nu are nici un sens. Există mai multe trepte - vectori. Prima - inteligenţa suntem pe cale să o împlinim. A doua - procesul de deşteptăciune - suntem încă în faza de larvă, în faza de acumulare - mai avem un drum lung până la transformare. Este un proces mult mai lung. A treia - spirituală unde vom descoperi înţelepciunea, geniul unidimensional- care are un orizont sferic. De aici începe treaba serioasă cu tine însuţi, să începi să construieşti proiectul individual pentru a ajunge la acel - eliberează-te pe tine însuţi. Reformulând- cunoaşte-te, construieşte, eliberează-te. Există trei funcţii - vectori care ne controlează devenirea…- dilutonic, integronic, concentronic… Toate acestea spun că - cetatea s-a închis, maşina, chiar dacă va fi gata, s-a stricat, iar perspectiva se va schimba radical”. Sunt fragmente dintr-un dialog cu arhitectul Ion Cornea. Am stabilit că aceste rânduri reprezintă un dialog pregătitor pentru a îndrăzni, cu altă ocazie, să desenăm un alt proiect mai precis conturat. Deocamdată avem doar o schiţă. În încheiere, Ion Cornea îmi aminteşte ceva din înţelepciunea Sfinţilor Părinţi: „Să lucrezi, să trăieşti, în aşa fel încât aproape să nu laşi urme. Să laşi Lucrarea Domnului aşa cum este”. Casa este situată sub dealul Capela. Atmosfera din camera de studiu, cărţile aliniate cuminţi pe rafturile bibliotecii, întreaga discuţie îmi aduc aminte de un cadru cinematografic dintr-un film rusesc. Lipseşte sunetul. Acel amestec de Simfonia a IX –a cu zgomotul unui tren care trece asurzitor. L.M.
Posted on: Wed, 20 Nov 2013 01:38:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015