M-am trezit intr-o dimineata,gandindu-ma la viata mea.Ce aveam eu in ea? Aveam o mama, un tata frati si surori...dar mai presus de toate aveam un suflet.Sufletul meu.Un suflet fara culoare care isi dorea sa traiasca.Ma uitam pe cer si ma intrebam: ce-am sa fac eu azi?Nimic. Erau doar nori si vant, se pregatea de furtuna, de parca era inainte de razboi...simteam ca imi doresc sa stau doar pe margine sa privesc vietile altora, clipele de fericire si de iubire,parca totul se invartea in jurul meu, auzeam doar rasete de bucurie, oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia, era o lume din care imi doream sa fac parte, sa nu mai traiesc in singuratate in tristetea inchisa in sufletul meu ,tristete pe care nu am vrut sa o recunosc ca exista si doare,imi doream un univers al meu .Ma intrebam si imi raspundeam singur: oare cine care sa ma iubeasca.Dar cine sa ma iubeasca pe mine? Cine ?Cine poate sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare, sa simt ploaia si furtuna motiv de bucurie? si totusi norii nu se razbunau,si-au varsat lacrimile asupra mea ,erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am varsat doar alaturi de tristetea mea ,lacrimi pe care le-as varsa in fiecare clipa,azi de fericire maine de de dor,si-apoi de tristete pentru minutele in care iti simt absenta dragostea si imi doresc mangaierea sa o simt pe obrazul meu. Doar azi simt ca am suflet,simt ca traiesc doar pentru ochii tai pe care ii caut zi de zi,,mai face sa planga pentru zambetul tau care imi alunga tristetea , pentru vocea ta care imi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine! Tu care imi dai putere sa vad viata ca o poveste. oare te voi gasi?
Posted on: Wed, 26 Jun 2013 10:31:43 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015