MASA. O OCAZIE PENTRU PRACTICA SPIRITUALĂ Masa trebuie să fie - TopicsExpress



          

MASA. O OCAZIE PENTRU PRACTICA SPIRITUALĂ Masa trebuie să fie simultan privită ca o ocazie pentru practica spirituală; s-o începem deci curăţindu-ne mintea, de orice ne-ar împiedica să mâncăm în linişte şi armonie. Dacă nu putem face aceasta imediat va trebui să aşteptăm până ne calmăm, pentru că altfel ne vom otrăvi singuri organismul – hrana va fi contaminată de neliniştea noastră şi vom fi apoi într-o stare haotică. Când mâncăm în linişte şi pace interioară, această stare va persista pe parcursul întregii zile, chiar dacă va trebui să fugim de acolo colo mereu. Totodată în timpul mesei noi putem să ne dezvoltăm inima, mintea şi voinţa. Pentru a ne dezvolta minte trebuie ori de câte ori mâncăm să fim atenţi ca atunci când mânuim ceva pe masă să o facem cu grijă, fără a lovi lucrurile unul de celălalt, fără a deranja pe nimeni. Un alt semn care arată cât de atenţi suntem este dat de cât de des ne întrerupem masa pentru a ne ridica să aducem sarea, o farfurie sau un cuţit pe care am uitat să le aşezăm pe masă. Dacă urmărim să dobândim obiceiul de a face gesturi, controlate şi armonioase ne putem dezvolta voinţa . Acţiunea de a mânca împreună cu alţi oameni ne dă o mare şansă pentru a ne dezvolta caracterul şi pentru a ne lărgii sfera conştiinţei. Dacă urmărim să mâncăm fără a face zgomot sau dacă urmărim să nu-i deranjăm pe cei din jurul nostru aceasta ne va trezii inima. Şi nu în ultimul rând în timp ce mâncăm trebuie să ne gândim la mâncare cu dragoste, pentru că aceasta o va face să-şi deschidă comorile către noi. Dacă iubim mâncarea, dacă o mâncăm cu dragoste, ea se va deschide şi ne va dărui aroma sa. Vom vedea ce stare minunată vom avea din momentul în care vom înceta să mai mâncăm automat, fără dragoste, doar pentru a ne umple stomacul. Pentru a primi cele mai subtile particule din mâncare, trebuie să fim pe deplin conştienţi, total deschişi şi plini de dragoste atunci când mâncăm. În acest fel se realizează o comuniune între noi şi Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu nu trebuie limitată doar la a înghiţi, din când în când, câteva prescuri binecuvântate de preot. Noi nu comunicăm cu Dumnezeu doar atunci când primim sfânta împărtăşanie ci ori de câte ori mâncăm, fiindcă EL şi-a pus întotdeauna viaţa sa în mâncarea pe care noi o mâncăm. Mâncând în felul acesta noi oferim dragostea noastră şi respectul şi primim darurile sale. Mănând în felul acesta, în fiecare zi când mâncăm, vom comunica cu Dumnezeu.
Posted on: Wed, 24 Jul 2013 13:08:35 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015