Mai trag un fum și de undeva apare un tip zdrențăros care mă întreabă, cu jumătate de gură, „Nu mai ai o țigară?” Mâna din buzunar mi se strânge instinctiv în pumn în jurul pachetului de țigări de-abia început și-i răspund automat, arătându-i chiștocul din cealaltă mână, fals-deznădăjduit: „Nu, asta e ultima...” Tipul face o piruetă și pleacă, lăsându-mă să mă gândesc la faptul că e ciudat, toată perioada aia în care poezia ne era cel mai mare dușman a fost de fapt cea mai poetică perioadă pe care am trăit-o, nu înțeleg de ce ne-am oprit așa brusc. Grăbesc pasul spre Londophone, să nu vină la mine vreunul dintre absolvenți, zdrențuros, să mă întrebe, „Nu te supăra, mai ai cumva un job?”, și eu să-i răspund, cu mâna strângându-mi-se instinctiv în pumn în jurul cardului pe care tocmai mi-am primit salariul, „Nu, ăsta e singurul...”
Posted on: Wed, 04 Dec 2013 08:15:30 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015