Mai înaintez puţin pe treptele jurnalismului, să pângăresc entuziasmul (foc mare) care a clocit în jurul lui Moise Guran, o banalitate ecranată, explicaţia însăşi, în carne şi oase, a butadei, astăzi, nenorociţii au descoperit sinceritatea (emoţie 0 revelatorie: mi-a luat în jur de doi ani să înţeleg ce vrea să însemne asta, astăzi, nenorociţii au descoperit sinceritatea). Bucuria asta, că există indivizi care procedează aşa cum am proceda noi, se traduce astfel: soaţo, să vezi ce mobilă frumoasă (Moise Guran) ţi-am tras la bucătărie; dar, nu vezi, casa noastră (jurnalismul) e cuprinsă de flăcări. Societatea urlă la geam: bucură-te, proasto, de mobilă, arzi în pizda mă-tii de bucurie. Acest Moise Guran, care emană acelaşi damf de pocăinţă ca şi Gâdea (televizorul stă în stand-by 2G), cum aspiră el să corecteze Biblia, educat, câteodată isteric (ce, şi el poate să scuipe ca băieţii, numai că nu-i stă în fire), da-i-ar domnul sănătate, s-ar apleca babele din comună. Dacă mă duc în piaţă cu un Renoir şi fabulez că soarta societăţii viitoare stă în distrugerea acestui tablou, plebea ar replica: - Morţii mă-sii, dar e un Renoir! Un singur ligament afectiv-etc. mă leagă de taică-miu: ura faţă de noţiunea de cultură. El a citit, cât a citit, doar romane de război, fizica a învăţat-o în timpul cât stătea cu vacile la păscut etc. Cumva semănăm... Mâncam în bucătărie, aveam până-n 13 ani, l-am enervat, ca de obicei (la noi, la masă, nu era voie să se vorbească; şi când am publicat, mai demult, o fotografie cu nişte copii care stăteau cu ochii în farfurie, comentând, la creştinism nu m-a dezgustat nimic mai mult decât slugărnicia faţă de pâine, cineva a avut căderea să mă acuze că sunt necredincios), şi tata mi-a spus, vezi că iau parul la tine, am ridicat ochii din farfurie şi i-am spus, şi cam ce crezi că o să fac eu atunci? A zâmbit către mine, aşa, ca un bătrân mulţumit de ce-a lăsat în urmă. N-aş rupe un par din gard, dacă l-aş vedea pe Moise Guran, nu i-aş da în cap până capul i se confundă cu o placă turnantă, ar fi mai mult o conversaţie: - Bună ziua, şarpe, ce mai faci? Recomand, în aste vremuri, câte-o febră musculară pricinuită de lecturi mistice, săptămânal. La Judecată, spun specialiştii, se vor măsura numai lacrimile. Entuziasm în continuare.
Posted on: Wed, 18 Sep 2013 13:45:20 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015