Miercuri dimineata, tatal meu a murit! Il evoc nitel, prietenilor mei, reiau un text in care povesteam cate ceva despre el, ca raspuns unui baiat care spunea ca pensionarii ar fi bine sa se duca. Se duc! Tatal meu, colonel inginer genist in retragere, un batranel de 78 de ani, altfel pensionar nesimtit, incadrat de tine la nostalgici, revansarzi, ratati si complexati de tot felul, reactionari ros-maronii cu trese purtate in nici un razboi, este unul care se zbate, asa cum bine zici pentru democratie. Asta cand nu face matematica cu nepotica sa, fiica mea, si asta, dupa ce toata viata a desfacut bombe, dupa ce camarazi de-ai sai si-au pierdut viata la un metru de el sau au ramas fara maini. Cand faci si desfaci bombe, ti se intampla ceva foarte placut, ai senzatia ca trebuia sa faci pipi la intervale de cateva minute. Din toata cariera sa i-a ramas drept amintire exact acest reflex, generat de zeci de ani de frica, de spaima animalica. Drept pentru care, nu poate pleca cu mama in vreo calatorie, prin vreo statiune, la vreun tratament, la vreo plimbare mai lunga de zece minute, nu se poate duce la un spectacol de teatru sau la vreun film, nu se poate duce in vreo vizita mai simandicoasa, iar cu fetita mea nu se poate duce decat prin parcuri care au wc-uri publice. Altfel, tata este baiat de liberal artagos, chestie care era mentionata chiar pe coperta dosarului sau de cadre, pentru ca din vreo greseala sa nu fie luat de langa bombe si pus in vreo functie de comanda. Da, n-a avut parte de razboaie! Asta nu inseamna ca a decis el asta sau ca ar fi dezertat. A fost pregatit insa sa moara. In 1968, cand au trupele Tratatului de la Varsovia au invadat Cehoslovacia, ca tanar capitan inginer a fost chemat sa-si apera tara. Era intr-o noapte, cam pe la ora 1. A venit in camera baiatului sau, elev in clasa a doua, l-a trezit bland, si i-a spus asa: „baiatul lui tata, este posibil ca tata sa nu mai vina niciodata acasa, sa stii insa ca daca nu va mai veni, este pentru ca s-a dus sa te apere pe tine, pe mama, sa-si apere tara si casa”. Lucian, atat de puternica este amintirea asta, incat simt acum in nari pana si mirosul de spirt medicinal de pe obrazul sau proaspat barbierit. Mai tarziu, in 21 dec. 1989, seara tarziu, l-am sunat de la un telefon public din holul statiei de metrou Piata Universitatii, la unitatea sa, pe care in sfarsit o comanda, pentru a-i spune: „Tata, armata ne impusca aici, trage in oameni, in plin. Daca te scot astia si pe tine, nu cumva sa tragi in lume!”. „Fii foarte linisit, asa ma cunosti? Daca se va pune problema, stiu exact ce am de facut!” Aveam sa aflu peste cateva zile ce ar fi facut, i-ar fi impuscat pe CI-stii si pe secretarii de partid ai unitatii si apoi si-ar fi tras si lui un cartus in cap. Cateva luni mai tarziu, imbracat in uniforma militara, dadea interviuri din Piata Universitatii, in vremea „golanilor”, unor televiziuni straine. N-a foat dat afara din armata, doar pentru ca eu eram deja un ziarist de temut. A fost insa pensionat inainte de vreme, pentru ca eu am dezvaluit afacerea „Tigareta 1”, afacere din care colegi de-ai sai au devenit milionari in dolari. Colegii astia au intervenit la tata sa ma opreasca din scris, tata i-a bagat in pizdele mamelor lor, drept pentru care Spiroiu l-a trecut in rezerva inainte de vreme. De ce ti-am povestit astea? Ca sa aflu de la tine, pentru ca-ti observ o fina si adanca intelegere a tot ceea ce se intampla in jurul nostru si o mare propensiune pentru operarea cu adevaruri, notiuni si sentinte absolute, ca sa aflu de la tine, deci, daca tata mai are sau nu voie sa se zbata pentru democratie. Pentru ca inca se mai zbate, bietul de el! Sigur, atat cat mai poate, intr-o discutie cu vecinii, cu un vot, cu vreo injuratura cazona, cu d`astea! PS Puneti dumneavoastra verbele la timpul trecut, eu nu vad de lacrimi.
Posted on: Thu, 21 Nov 2013 22:43:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015