Miniştrii Justiţiei ai statelor membre ale UE au început recent discuţiile privind propunerea Comisiei Europene din luna iulie privind înfiinţarea Biroului Procurorului Public European (EPPO). Comisarul pentru Justiţie, Viviane Reding a salutat depăşirea pragului critic şi s-a declarat încântată de numărul ţărilor care susţin propunerile, dar mai multe state importante s-au opus direct. România şi-a declarat acordul „de principiu“, solicitând însă „discuţii suplimentare la nivel tehnic“. Oficiul European de Luptă AntiFraudă (OLAF) a calculat că anul trecut fraudele cu fonduri europene s-au ridicat la 500 de milioane de euro la nivelul celor 27 de state membre. OLAF este o instituţie a Comisiei Europene şi, prin urmare, nu poate face decât anchete administrative, de care instituţiile de urmărire penală din statele membre pot sau nu ţine seama. Cu alte cuvinte, nu există nici o instituţie dedicată apărării intereselor financiare ale UE şi care să ancheteze şi să îi trimită în judecată pe cei ce fraudează fondurile europene. Pentru a corecta această lipsă, Tratatul de la Lisabona prevede, la articolul 86, înfiinţarea unui Birou al Procurorului Public European (EPPO), care să aibă jurisdicţie europeană asupra cazurilor de fraude cu fonduri europene. Biroul va fi condus de un procuror general, ajutat de patru adjuncţi şi de un reprezentant în fiecare stat membru, care va acţiona conform principiului descentralizării. Cum resursele parchetelor naţionale sunt limitate, iar fraudele cu fonduri europene sunt transnaţionale, avantajul unei instituţii europene care să aibă capacitatea de a urmări banii furaţi din bugetul UE pare evident. Procurorii europeni vor avea puterea de a declanşa anchete şi de a trimite în judecată suspecţii conform unei proceduri europene unitare, urmând ca regulamentul prezentat în luna iulie de Comisie să fie integrat în legislaţia naţională. Tratatul precizează că înfiinţarea EPPO ar trebui să fie aprobată de statele membre, dar se poate face şi de către o minoritate dintre ele, însă nu mai puţin de 9. Este important de precizat că învinuiţii vor fi deferiţi instanţelor penale naţionale, pentru că nu există coduri penal şi de procedură europene şi nici un Tribunal Penal European. Există doar un corp de reguli de fond şi de procedură elaborate de jurişti din statele membre în ultimii 20 de ani şi care ar urma să fie adoptate în statele membre.
Posted on: Wed, 16 Oct 2013 02:28:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015