Mulți spun că găsesc liniște atunci când citesc. Găsesc o bucurie. Sunt trasportați o altă lume. Unii pur și simplu se plictisesc. Eu.. Eu găsesc o alinare. Totul e atât de frumos, și magic. Găsesc lumea pe care mi-o doresc, și după care tânjesc atât de mult să devină realitate. Am citit atât multe cărți într-un timp atât de scurt, iar asta-i făcea pe restul să mă întrebe „N-ai ce face acasă?” și să mă privească atât de ciudat... Ei nu văd ce se întâmplă cu mine. Nu văd cât de mult îi detest pe cei din jurul meu, cât de mult îi detest pe cei care se numesc oameni, dar nu se comportă ca unii. Nu văd cât de stupefiată sunt de tot din jurul meu. Mi-am dăruit sufletul fiecărei persoane care m-a privit în ochi, și mi-a vorbit. A ajuns să fie rupt în bucățele, însă acum datorită cărților, am reușit să-mi zidesc o parte a sufletului meu în fiecare carte pe care o citesc. Numele astea nu sunt doar niște personaje, ci îmi sunt prieteni. Le citesc povestea. Devorez fiecare detaliu în parte, și nu-mi pot ascunde sentimentele. Bucurie. Tristețe. Melancolie. Mulți și-ar dori să fie prinși într-un film, dar puțini realizează că un film nu durează mai mult de 2 ore. Eu mi- aș dori să fiu prinsă într-o carte. Să rămân pe veci printre paginile cărții. Să nu-mi fie uitată povestea. Să reîncepea cu fiecare om curios,, iar capitole să fie citite și recitite, pagini să fie date și răsfirate. De ce puțini găsesc cărțile patetice, când pentru unii, înseamnă jumătate din viața sa?
Posted on: Thu, 03 Oct 2013 19:19:00 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015