Munca Liberă: Nimeni nu va fi liber până când nu va munci liber. Munca nu e nici un drept, nici o obligaţie. Nu e o datorie faţă de nimeni. E de fapt în firea lucrurilor. Mereu oamenii au muncit, mereu au încercat să îşi facă viaţa mai uşoară şi mai frumoasă. Mereu munca le-a fost furată de cei puternici şi bogaţi. Mereu s-au luptat pentru a-şi elibera munca şi pentru a se elibera de muncă. Acceptarea acestui furt e scrisă în legi şi a devenit condiţia de a fi acceptat în societatea în care trăim. Acest şantaj nespus, tăcut, şi nerecunoscut e sursa foarte multor conflicte, care uneori ajung să fie exteriorizate. Acest şantaj e sistemul nervos al capitalismului şi e impus asupra celor mai mulţi dintre noi de entitatea statală pe teritoriul căreia ne-am născut. Capitalismul e acea ideologie care permite câtorva oameni, ca, folosind pârghiile de putere şi de control ale Statului sau ale unor entităţi statale, să fure munca şi resursele celorlalţi oameni în scop personal. În acest scop capitalismul permite existenţa doar a acelor aranjamente economice care au ca scop acumularea de bogăţii şi controlul resurselor naturale şi umane de aceşti câţiva oameni. Munca pentru un salariu e fundaţia pe care e construit acest sistem, şi pentru cei care muncesc e o închisoare în care sunt condamnaţi să trăiască de când se nasc până când mor. De aceea, anarhiştii vorbesc de sclavie salarială şi vor distrugerea ei. Statul şi capitalismul sunt ombilical legaţi unul de celălalt, şi se cresc unul pe altul, cu preţul mutilării şi distrugerii libertăţii individuale a oamenilor. Una dintre condiţiile existenţei Statului este impunerea acestei sclavii salariale. Federici Nimeni nu va fi liber până când nu îşi va putea controla mijloacele cu care munceşte, condiţiile în care munceşte şi produsul muncii sale. De aceea, anarhiştii vorbesc despre distrugerea economiei pentru profit şi rearanjarea economiei pentru satisfacerea nevoilor comunităţii în care trăiesc oamenii. Munca e sursa tuturor averilor - chiar şi cei care se numesc economişti sunt nevoiţi să recunoască măcar atâta lucru. Cuvântul libertate există pentru că oamenii care l-au inventat, îl pronunţă, visează şi speră să îl vadă o realitate nu sunt liberi. În plus, expresia oameni liberi implică existenţa altor oameni care nu sunt liberi. Aceşti oameni a căror sclavie e evidentă sunt făcuţi să fie invizibili, denigrați sau criminalizați, pentru că de fapt ei arată că lipsa libertăţii e un adevăr pe care numai cruzimea îl poate raţionaliza sau justifica în diverse forme: ”dacă n-ar accepta să fie sclavi, ar muri de foame”, „săraci au existat de când e lumea”, „aşa trebuie să fie”, „e vina lor că sunt așa”, „societăţile sănătoase nu pot exista fără existenţa lor”, „merită să fie săraci pentru că sunt leneşi, beţivi, aparţin unei minorităţi, sunt moşi sau babe, sunt nişte puradei cu muci la nas şi murdari etc”. Această cruzime care e necesară raționalizării sărăciei și sclaviei nu e naturală, ci e indusă de propaganda stăpânilor de oameni și e construită de mecanismele Statului moştenit pe care ei îl controlează. Această cruzime îşi are sursa în frica stăpânilor de oameni faţă de ceilalţi. Cu cât mai mare e această frică, cu atât mai brutală va fi represiunea la care sunt supuşi cei care le contestă existenţa. „De fapt, nu sunt săraci, ci sunt nişte rataţi pentru că au ratat oportunităţile pe care societatea le oferă tuturor, şi de aceea e vina lor” – aceasta e justificarea capitaliştilor şi a celor bogaţi în faţa suferinţei pe care ei o provoacă. E una dintre cele mai mari minciuni pe care e clădit modul în care sunt organizate şi controlate societăţile noastre. E o minciună atât de interiorizată în urma a secole de propagandă şi de abrutizare capitalistă, că azi a devenit posibil ca un om să fie convins că a-l bate, tortura, teroriza sau ucide pe alt om înseamnă “a munci”, pentru simplul motiv că în urma acestor activităţi el primeşte un salariu. E o minciună atât de interiorizată – în urma propagandei şi transmiterii acesteia prin familie, şcoală, biserică, televiziune, literatură, muzică, filme, artă, poliţie, justiţie, armată, ştiinţe sociale, facultăţi de economie, de drept, de psihologie, etc – că e posibil ca un om să creadă că el e cu atât mai liber cu cât altul e mai sărac, mai marginalizat, şi mai oprimat. E o minciună clădită pe aranjamentele economice abuzive şi inumane care au în inima lor relaţiile de muncă şi munca. Pentru că nu există nimic fără a fi muncit. Nici o societate nu poate exista muncitori. Societatea în care trăim e o societate de clasă construită din teama şi dispreţul celor din vârf faţă de muncă şi faţă de oamenii care muncesc.
Posted on: Tue, 22 Oct 2013 17:26:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015