Muzicantii din Ramnic ( si nu sunt cei din Bremen ! ) XXI Geambi ! Toată lumea așa îl strigă , bineînțeles , cei care îl cunosc îndeaproape ! În rest , un respect din partea tuturor celor ce doresc , s-au prețuiesc o eventuală legătură cu fostul număr unu pe firmamentul muzical de nișă ! Tot un telefon a fost cel care m-a readus pe eșichierul muzical , după o perioadă lungă de hibernare , mai ales după cele câteva luni de iarnă furate de timpuriu toamnei , care mă cuibăriseră de-a binelea în mijlocul patului . Iată-mă deci lângă legenda despre care nu aveam pe atunci decât o singură apreciere , cea a unei voci de prin preajma operetei . În rest , dacă aș fi băgat degetul puțin ca să gâdil omușorul , aș fi vomitat doar marca Odeon & company ! Prima oară mă lovisem de el în armată , nu la propriu ci indirect . În epopeea care m-a purtat pe meleaguri dobrogene , aveam să întâlnesc un Don Juan de cătun , un soldat ca și mine , care făcea furori cu cele câteva strune de chitară și glasul care murmura declamativ ,, Cenușăreasa ,, și alte trei hituri la modă atunci pe la colț de stradă , marca Geambașu , lăsând cu gura căscată fata poștașului , la care și eu aveam pretenții și încă vreo câteva fetișcane , lângă unul din gardurile de piatră de pe ulița principală a uitatului sătuc de câmpie , Coroana ! A doua oară , am trecut razant pe lângă încluderea pe lista formației Odeon , prin 94 și abia a treia oară a fost pe bune . Odeonul era Sticlă și cu mine , atât număra arhicunoscuta trupă , în duel permanent cu Azurul și cu Dan Ciotoi în vremurile de glorie ce apuseseră demult . Locația - Restaurantul Onix al fostului nostru coleg Matei ! Zvonul că Geambașu a poposit pe meleaguri Râmnicene , a antrenat cohorte de curioși dornici a se afla alături de domnul , nea sau pur și simplu Geambașu ! Primari , secretari , șefi de cârciumi , domni , afaceriști și oportuniști , adunați seară de seară să ne îndese bani , în buzunarele noastre sparte și nesătule de fiecare dată . Fiecare reprezentație a noastră se relaxa cu nenumăratele bancuri , la care Geambi era meșter ! Mă tăvăleam de râs de tălcul și hazul pe care doar el le putea stârni din senin . Sunt destule întâmplări de poveste ce merită să fie amintite , dar mă voi rezuma doar la câteva pe care încă le mai pot contabiliza în minte . Într-una dintre seri , pe la sfârșit de februarie , ne trezim cu un tip cu mustață , care ne tot îmboldea să cântăm câte o melodie de-a lui nea Costică . La un moment dat , ne sugerează o piesă , dar să anunțăm că e din partea lui doar când îl vedem că intră pe ușă . Prima idee , primul impuls al gândului ne ducea doar spre un invitat sau o invitată , credeam noi , pe care o păștea o surpriză din partea ardeleanului , căci după glasul puternic cu care ne-a acompaniat de pe margine la câteva cântece , așa părea . Intră singur . Facem anunțul și ne punem pe cântat . Când s-au rostit cuvintele : ,, dau și haina de pe mine .... ,, , persoana în cauză vine către fiecare dintre noi și ne așează pe umeri câte o șubă kaki , de zici că eram trei ciobănei , cu trei sute de miei ! Ne-a pufnit râsul , ascuns printre privirile pe care le tot trimiteam tavanului și pereților din spatele nostru . Cine s-ar fi așteptat la un asemenea gest ? Un tip , George , staționat în capitală pe valurile angajărilor comuniste , tot făcea vizite locului de obârșie , la părinții care stăteau în imediata apropiere a Râmnicului , la Topliceni . Prieten cu primarul , într-una dintre seri , descoperă luceafărul muzicii de petrecere și până pe la două noaptea , ne face invitația de a servi alături de ei , produsele vânătorești , care fuseseră ciupite în bătaia puștii în chiar acea zi . Într-o altă seară , ne face o vizită cu un vecin și în același timp bun prieten , bucureștean , special pentru ascultarea cătorva hituri Geambiene și servirea câtorva bucate specifice restaurantului . Totul a durat exact două ore , după care s-au întors de unde veniseră . Tipul , prietenul lui George , ne dăduse doar hârtii de o sută de mii pentru prestația noastră . La două săptămâni , ne sună din nou , ca să vadă dacă suntem la restaurant în seara aceea . La șapte au sunat , la nouă ne trezim cu ei la cârciumă . Ca tot omul dăm noroc și când duce palma spre Geambașu observăm că îi strecoară o hărtie de cincizeci de mii , special palmată și îi spune că în seara aceea e îmbrăcat cam subțire . Într-adevăr , era doar într-un tricou ! Sensul vorbelor lui l-am înțeles abia dupa ce toți banii pe care îi dăduse ca ,, suvenir ,, , cum mai zicea Mască uneori , erau de aceeași valoare , cincizeci de mii . Așadar ,, îmbracămintea ,, lui era de valoare mai mică , dar fusese mai consistentă decât precedenta ! Prin multe am mai trecut cu omușorul ăsta , am avut ocazia să văd și să cunosc oameni care și-ar fi vândut și nevasta , dacă ,, starul ,, i-ar fi cerut-o , am cunoscut și blamul și fiindcă niciodată nimic nu rămâne neplătit o să vă mai spun vreo două . Cântam la Tess prin 2000 , îl luasem pe Mască alături de noi , Sticlă plecase de câteva luni bune cu Provincialii și o lună am bântuit pe acolo . Geambi era cazat tot la Onix , așa că într-o seară , a rămas cu un client la una mică și i-a smuls promisiunea acestuia de a-l duce către locuința de ,, servici ,, . La plecare , șoferul era băut și a ales o cale care ocolea ruta obișnuită , ferită oarecum de un control inopinat rutier . Fatalitatea-i fatalitate ! Poliția îl trage pe dreapta și vădit îngrijorat îi zice lui Geambi : - Nea Costică , ce mă fac bre ? - Lasă mă că vorbesc eu , unu-i Geambașu ! Iese , dă ,, să trăiți ,, și încearcă să evite controlul asupra ebrietățiii șoferului spunându-și numele . Atât i-a trebuit polițaiului ! - Știi că dumneata trebuia să-mi cânți anul trecut în noiembrie și n-ai venit la nuntă ? I s-au tăiat gladiolele ( scuze de jargon ) și era să pice din picioare ! La sfârșitul lunii , Robert , patronul de la Tess , mă cheamă să-mi de-a salariul pentru toți trei . Eu l-am luat întreg , Geambi jumătate și lui Mască i-a transmis prin mine toate bonurile de la bar pentru consumația pe care o făcuse , un mănunchi de hârtii ! Ne-am prăpădit de râs ! Și întămplarea care i-a făcut ochi lui Geambașu pentru o clipă ! O vecină din satul lui , Smârdan , îl tocmește pentru o nuntă . Arvună , împăcăciune , parafă ! După două luni , un avocat din Focșani îl ispitește și bate palma și cu el pentru aceeași dată . În săptămâna nunții se dă lovit ! Vorbește cu frate-su să meargă el la nunta de la Smârdan cu câțiva și închide telefonul . Nevasta lui se dă de ceasul morții , auzise de la cumnat că al ei soț era în spital , cu mâinile rupte . Mă sună , plânge la telefon disperată și încerc să o asigur pe departe că e bine și că totul e în regulă . Povestea fusese împrăștiată ca să-i furnizeze lui , o scuză în fața vecinei ,, păgubite ,, că nu vine la nuntă . Vineri ! La Vălcelele , mare sărbătoare comunală , închinată crescatorilor de pepeni . Ne manifestăm muzical și cam pe la șapte , suntem poftiți la masa ce se așezase în incinta primăriei . Eu , Miti , Nicu Banu și Vali Iosif , traversăm șoseaua și îl aveam pe Geambașu la câțiva metri în spate . În stânga , îl vedem în fața mașinii albe break pe frate-su , apărut ca din pământ în buricul manifestării . Am salutat de departe și ne-am vazut de drum . După o oră ia-l pe nea Costică de unde nu e ! Ne trezim cu frate-su care ne povestește cum l-a luat soacra așa cum era , să-l facă de râs pe Geambi , cum își chircise acesta mâinile cănd a dat cu ochii de ea și tot restul ! Trecuse furtuna ! Acasă , Geambașu încălecase o bicicletă , ca să meargă pănă la magazin după câteva cumpărături . La întoarcere , exact în dreptul casei soacrei cu pricina , bicicleta se rupe în două și el își luxează ambele măini ! Să mai zici că nu există Dumnezeu !
Posted on: Fri, 04 Oct 2013 17:08:27 +0000
Trending Topics
© 2015