Mătasea de porumb - elixir pentru rinichi şi pancreas. * Se spune că prima "mătase” care împodobeşte ştiuleţii pe care îi vezi într-un lan de porumb trebuie neapărat culeasă şi pusă la uscat. Este marele dar vindecător al verii, pentru aproape orice boală sau suferinţă. Leac popular, cunoscut şi larg folosit în viaţa satului românesc, mătasea porumbului are virtuţi terapeutice extraordinare. Porumbul a fost introdus în ţara noastră cu doar trei veacuri în urmă, de către domnitorul Şerban Cantacuzino. Originar din America Centrală, el a fost atât de bine asimilat de către ţăranii noştri, încât a devenit, într-un timp extrem de scurt, aliment de bază, medicament, ingredient magic, dar şi subiect al poveştilor şi al superstiţiilor noastre populare. Carte de vizită. Ceea ce numim, în mod obişnuit, "mătasea porumbului”, desemnează, de fapt, o parte a florilor femeieşti ale plantei (stigmat) şi care are rolul de a primi micile particule de polen necesare fertilizării. În farmacia secolului trecut, aceste părţi de plantă erau cunoscute sub numele de stigmata maydis (de la denumirea ştiinţifică a porumbului, care este Zea mays) şi erau cel mai folosit diuretic şi hipotensiv din Europa şi din America. În secolul nostru, ştiinţa a evidenţiat şi alte calităţi vindecătoare ale mătăsii de porumb, care are o acţiune extrem de complexă în organismul uman. Fiind direct implicate în procesul de perpetuare a vieţii de la o generaţie la alta, stigmatele de porumb au o compoziţie chimică la înălţimea rolului lor biologic, fiind ca atare şi extrem de bogate în principii active, cu efecte terapeutice. Totul este ca ele să fie culese la timp, uscate şi preparate cu pricepere, aşa încât să-şi păstreze însuşirile vindecătoare nealterate. Recoltarea. Pentru a avea calităţi terapeutice, mătasea se culege atunci când are o culoare gălbuie-verde (NU roşiatică sau brună), iar ştiuleţii sunt încă verzi, cu boabele nematurizate, fiind în aşa-numita fază de porumb de lapte. Se taie stigmatele şi se pun cât mai repede la uscat, într-un loc umbros, lipsit de umiditate şi bine aerisit. Când mătasea de porumb îşi pierde elasticitatea, devenind rigidă şi foarte uşoară, procesul de uscare s-a încheiat, iar produsul obţinut se pune în pungi de hârtie sau în saci de pânză. Termenul de valabilitate al mătăsii de porumb uscate este de maximum doi ani.
Posted on: Mon, 23 Sep 2013 22:01:14 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015