NEVILLE. Nimic nu apare sau continuă să fiinţeze prin putere de la sine. Evenimentele se produc pentru că au fost create constant de activităţi imaginative similare şi vor continua să fiinţeze numai atâta vreme cât primesc un asemenea suport. „Secretul imaginării”, scrie Douglas Fawcett, „este cea mai mare dintre probleme, spre a cărei soluţionare aspiră misticul. Putere supremă, înţelepciune supremă, încântare supremă – toate se găsesc în soluţia îndepărtată a acestui mister”. Când omul rezolvă misterul imaginării, el va fi descoperit secretul cauzării, adică: Imaginarea creează realitatea. Aşadar, omul care e conştient de ce îşi imaginează ştie ce creează; realizează tot mai mult că drama vieţii este imaginară – nu fizică. Toată activitatea este, la bază, imaginară. O Imaginaţie trezită funcţionează cu un scop. Creează şi conservă dezirabilul şi transformă sau distruge indezirabilul. Imaginarea divină şi imaginarea omenească nu sunt defel două puteri, ci mai degrabă una. Diferenţa autentică ce există între cele numai aparent două stă nu în substanţa cu care ele operează, ci în gradul de intensitate al operatorului însuşi. Jucat la tensiune înaltă, rolul imaginar este un fapt concret imediat. Temperat, un rol imaginar se realizează într-un proces temporal. Totul pe lume îşi datorează caracterul imaginaţiei la vreunul din variatele sale niveluri. Oamenii dau prea puţină atenţie acestui dar nepreţuit – Imaginaţia Omenească – şi un dar este practic non-existent până ce nu există o posesie conştientă a lui şi o determinare de a-l folosi. Toţi oamenii au puterea de a crea realitatea, dar această putere doarme ca şi cum ar fi moartă atunci când nu e practicată. Oamenii trăiesc în însăşi inima creaţiei – Imaginaţia Omenească – şi totuşi n-au înţelepciunea de a observa ce se petrece înăuntru. Viitorul nu va fi fundamental diferit de activităţile imaginative ale omului; aşadar, cel care poate chema la dorinţă orice activitate imaginativă doreşte şi căruia viziunile imaginaţiei sale sunt la fel de reale precum formele naturii, este stăpânul destinului său. Viitorul este activitatea imaginativă a omului în evoluţia ei creativă. Imaginarea este puterea creativă nu numai a poetului, artistului, actorului şi oratorului, dar şi a omului de ştiinţă, inventatorului, negustorului şi meşteşugarului. Abuzul ei în închipuiri neplăcute nestrunite este evidentă; dar abuzul ei în reprimări nejustificate duce la sterilitatea care privează omul de adevărata bogăţie a experienţei. Imaginând soluţii inedite la tot mai complexe probleme este mult mai nobil decât a fugi de probleme. Viaţa este soluţia continuă a unei succint continue probleme. Imaginarea creează evenimente. Lumea, creată din imaginarea omului, cuprinde nenumărate credinţe contradictorii; aşadar, niciodată nu poate exista o stare perfect statică ori stabilă. Evenimentele de azi sunt obligate să perturbe ordinea stabilită ieri. Bărbaţii şi femeile imaginativi tulbură invariabil pacea pre-existenţială a minţii. Nu te supune dictaturii faptelor şi nu accepta viaţa pe baza lumii exterioare. Impune-ţi supremaţia actelor tale imaginare asupra faptelor şi supune-le lor toate lucrurile. Menţine-ţi idealul în imaginaţie. Nimic nu ţi-l poate lua în afara nereuşitei tale de a persista în imaginarea idealului realizat. Imaginează numai asemenea stări ce au valoare sau o bună perspectivă. A încerca să schimbi împrejurările înainte de a-ţi schimba activitatea imaginativă înseamnă a te lupta cu însăşi natura lucrurilor. Nu poate exista o schimbare exterioară până ce nu se produce o schimbare imaginară. Tot ceea ce faci, neînsoţit de o schimbare imaginativă, este numai o cosmetizare inutilă a suprafeţei. Imaginarea dorinţei împlinite aduce o contopire cu starea respectivă, iar în timpul acelei contopiri te comporţi în conformitate cu schimbarea ta imaginată. Aceasta îţi arată că o schimbare imaginară va duce la o schimbare de comportament.
Posted on: Sun, 03 Nov 2013 12:20:25 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015