Ne-am dezamăgit. Noi pe noi, și fiecare, pe celălalt. Noi, cei de-acum, pe noi, cei de la început. Știu, ne-am promis că o să avem grijă, că vom fi atenți, corecți și protectori. Că nu vom fi ca ceilalți. Ne-am rănit. Am aruncat cu priviri și cuvinte. Într-o zi, nu am înțeles ceva. Și din secunda următoare, nu ne-am înțeles nici noi. „Ne-am înstrăinat…”, ți-am zis, crezând că-mi vei răspunde… Nu știu dacă mi-ai răspuns după ce am închis ușa sau nu mi-ai răspuns deloc. Am plecat. Cu pași mărunți, spre lumi mai mari. Spre răspunsuri. Am învățat atâtea … Din plecarea mea și tăcerea ta. Din spațiul dintre noi, care în nicio zi nu a devenit mai mare sau mai mic. Din construcția noastră. Din ruinele noastre. Din cenușa noastră. Am învățat că noi, cei de acum, nu mai suntem noi, cei de la început. Nu suntem nici perfecții, nici anonimii acestei lumi. Nu suntem nici copiii, nici stăpânii ei. Am învățat că nu mai suntem frunzele aceluiași ram și nici șoaptele aceluiași vânt. Tu nu mai ești geniul meu, iar eu nu te mai pot lăsa să dormi în brațele mele. Eu nu mai știu să-ți citesc pe buze, iar tu-mi vorbești doar din spate. Câteodată, te apropii încet, din spate și-mi vorbești. Eu nu mă întorc niciodată. Nu știu cât m-ar costa întoarcerea mea… Cât de străini putem fi, cu atâtea amintiri? Ce facem cu toate lucrurile noastre – alese, făcute, construite împreună? Ne-am trezit în același pat, în atâtea dimineți, ne-am mulțumit pentru atâtea … Când se prescriu toate astea?.. Eu, cel de acum, am vrut într-o seară să te sun. A trecut atâta vreme, că ți-am uitat și cifrele numărului tău de telefon, și zecile de combinații cu care mă jucam în minte, când erai plecat. Am scos agenda mea veche, aia veche, cea mai veche. Unde am transcrise cuvinte din melodiile adolescenței noastre, visele mele codate, urările de drum bun și bun venit, bilete de troleibus și concerte, frunze uscate și alte părți de viață. Îți trecusem acolo numărul de telefon, pentru „orice eventualitate”. Am căutat cu atenție. Și la litera cu prenumele, și la cea a numelui. Nu te-am găsit. Știu sigur că te-am trecut în agendă… Azi dimineață mi-am dat seama. Eu niciodată nu ți-am zis pe nume… Am deschis agenda la litera cu care te dezmierdam. Acolo erai. 10 cifre. 6 litere. „Ne-am înstrăinat…”
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 08:00:53 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015