Noi încercăm să ne scuzăm cu slăbiciunile noastre. Vrem să arătăm cât de mari suntem noi. Eu cred că Dumnezeu mi-a dat subiectul acesta ca să ne scoatem din minte astfel de lucruri. Sunt lucruri mărunte pe care le facem. Şi pentru asta venim la adunare, ca să vedem unde greşim şi unde ne putem îmbunătăţi. Dacă venim la biserică cu un alt scop decât acesta, mă tem că nu ne vom alege cu prea mult. Trebuie să venim să vedem care sunt slăbiciunile noastre, să vedem cât de neînsemnaţi suntem noi şi să ne punem încrederea în Cineva care este Puternic. Multora dintre noi ne place să credem că suntem incapabili; şi de aceea facem o scuză din lucrul acesta: „Eu nu am şcoală; nu sunt capabil; nu sunt în stare să fac acest lucru”. Şi dacă înaintăm în felul acesta, nu ajungem nicăieri. Dar chiar acea slăbiciune a noastră este folosită de Dumnezeu ca să facă lucrarea. El aşteaptă să ajungem în starea aceea, pentru a ne putea folosi. Noi ne scuzăm şi spunem: „Păi eu nu pot să fac cutare lucru. Nu pot să-l fac”. Şi Dumnezeu lucrează chiar cu slăbiciunea aceea. Acest lucru este adevărat. Din acest motiv ne alege El pe noi: pentru că noi suntem în starea aceea. Acest lucru pare ciudat, dar dacă Dumnezeu îngăduie vom vedea de ce este aşa. Noi vedem că oamenii care au fost cei mai slabi şi respinşi de lumea de afară, sunt eroii lui Dumnezeu, care înving în linia întâi – Dumnezeu îi foloseşte pe aceia care se consideră nevrednici.
Posted on: Tue, 15 Oct 2013 04:02:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015