“Nu apucă să rostească aceste cuvinte, că vorbi străinul: — Da, omul este muritor, dar asta n-ar fi încă nimic. Rău e că lucrurile se petrec uneori subit — aici e clenciul! Şi că, în general, el nu-i în stare să spună nici măcar ce va face astă-seară! „Ce mod absurd de a aborda chestiunea...” gândi Berlioz şi ripostă: — Ei, asta-i cam exagerat. Cât priveşte seara de astăzi, ştiu mai mult sau mai puţin exact cum va decurge. Se înţelege de la sine că, dacă o iau pe strada Bronnaia, şi acolo o să-mi cadă o cărămidă în cap... — Aşa, din senin, cărămida nu cade în cap nimănui niciodată, îl întrerupse pe un ton categoric necunoscutul. În ce mă priveşte, vă asigur că ea nu vă ameninţă în nici un caz. Dumneavoastră o să muriţi de altă moarte. — Ştiţi, poate, de ce moarte anume? se interesă Berlioz cu o ironie cum nu se poate mai firească, antrenându-se într-o discuţie într-adevăr stupidă. N-aţi vrea să-mi spuneţi şi mie? — Cu plăcere, se grăbi să încuviinţeze străinul. Îl măsură pe Berlioz cu privirea, ca şi când s-ar fi pregătit să-i coasă un costum de haine, mormăi printre dinţi: „Unu, doi... Mercur se află în a doua casă... luna s-a dus... şase — nenorocire... seara — şapte...” — după care declară cu glas tare, plin de voioşie: O să vi se taie capul!” (M. Bulgakov – “Maestrul si Margareta”)
Posted on: Wed, 06 Nov 2013 09:33:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015