Nu, nici juridic lucrurile nu sunt clare, domnule Ponta. După cum știți, ca fost procuror, există căi de atac ale NUP-ului. Vineri, 7 iunie, am trimis în atenția procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ o plângere împotriva rezoluției din 16 mai a.c., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în speța plagiatului lui Victor Ponta, pe care continuu să îl consider flagrant și revoltător. Nu am dorit ca această rezoluție, pe care o consider greșită, să reinstaureze în mediul academic românesc toleranța față de plagiat, cea mai abjectă specie de infracțiune intelectuală. Nu mă interesează Victor Ponta ca țintă politică, ci ca figură publică proeminentă. A albi dosarul acestui plagiat, evident pentru orice copil capabil să pună două texte pe două coloane, va genera sentimentul impunității printre cei care consideră furtul intelectual o practică acceptabilă și va încuraja un climat de impostură în lumea academică românească. Nu am făcut această plângere ca om politic, ci ca universitar cu un doctorat de 600 pagini, obținut la Sorbona, pentru care am trudit șase ani. Consider rezoluția de NUP nelegală și lipsită de temeinicie. Îi mulțumesc public domnului Florin Plopeanu, avocatul nostru, care a argumentat juridic cu impecabil profesionalism, de ce rezoluția din 16 mai este – nu mă feresc de cuvinte – un scandal pentru justiția română. Aș vrea să cred în independența Justiției române și a instituțiilor statului față de ingerința politicului. Cazul Ponta este un test pentru onestitatea și independența procurorilor, de la care aștept motivații solide, indiferent de decizia luată. DETALII Rezum în cele ce urmează obiecțiile formulate în plângere: 1. Soluția de NUP este nelegală Am sesizat organele de urmărire penală asupra unei fapte materiale concrete: publicarea, distribuirea și vânzarea volumulului Răspunderea în dreptul internațional umanitar (Ed. Universul Juridic, 2010), din care 113 pagini constituie preluarea integrală și literală, direct sau prin traducere, a altor opere, așa cum se poate vedea dintr-o simplă dispunere pe două coloane. Motivarea că „fapta nu există” este deci nelegală. Cartea există, nu e vorba de un mort în căruța goală! Se putea argumenta că ea nu e plagiată, deci nu are caracter penal, dar procurorul de caz evită cu grijă să scrie negru pe alb că nu este vorba de un plagiat și preferă să se acopere cu diverse expertize complezente cu Victor Ponta, evitându-le însă cu grijă pe cele incriminante. 2. Soluția de NUP nu are temei Ea nu se bazează pe o investigare proprie a organelor de urmărire penală, ci pe următoarele argumente: 1. concluziile Raportului O.R.D.A. nr. 11414 din 15.05.2013, care arată în mod pueril și scandalos că opera este originală și nu s-a plagiat; 2. atitudinea – dubioasă – a autorilor Ion Diaconu, Vasile Crețu și Dumitru Diaconu, care au declarat că nu îi interesează soarta operelor lor; 3. concluziile Raportului final nr. 878 din 18.07.2012 și ale hotărârii nr. 879 din 18.07.2012 ale Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică – Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, care exclud plagiatul, dat fiind că au fost obținute sub presiune din partea ministrului de atunci, Liviu Pop. Revin și aberațiile conform cărora cartea în discuție conține multe texte de lege, care se citează aidoma – de parcă acestea erau incriminate – precum și grozăvia că plagiatul prin traducere (dintr-o lucrare în engleză a Prof. Ion Diaconu) l-ar face pe traducător autor. E ca și cum eu, dacă-l traduc pe Shakespeare în română, aș deveni autorul lui Hamlet. Iată de ce, în plângere, s-a subliniat „că procurorul de caz s-a străduit din răsputeri să se sustragă de la asumarea oricărei responsabilități în ceea ce privește o analiză personală a stării de fapt în raport cu legea, și a plasat această sarcină altor instituții, care să își asume, astfel, povara concluziilor unei asemenea analize.” În primul rând, dispunerea efectuării unui raport de constatare tehnico-științifică înainte de începerea urmăririi penale, deci în faza actelor premergătoare, este nelegală (Art. 224 C. proc. pen.). Nu mai vorbim de pertinența faimosului raport ORDA, care a făcut deliciul presei, fiindcă nu putea stabili plagiatul din cauza paginării diferite a textelor. Faptul că procurorul de caz a dispus, prin ordonanță, efectuarea unei constatări tehnico-științifice înainte de începerea urmăririi penale, încălcă dispozițiile art. 112 și 224 din Codul de procedură penală. Considerăm stupefiant că procurorul de caz îi cere unui specialist ORDA să verifice dacă s-a respectat legea! Sarcina verificării respectării legii aparține, exclusiv, procurorului. Specialiștii sau experții sunt chemați să examineze numai situații de fapt, nu și de drept. În al doilea rând, infracțiunea de plagiat, prevăzută de art. 141 din Legea nr. 8/1996, se urmărește din oficiu, lipsa plângerii persoanelor vătămate fiind fără nicio relevanță în ceea ce privește începerea urmăririi penale. Așadar, atitudinile autorilor plagiați, care declară că nu îi interesează speța sunt irelevante. În fine, raportul Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, obținut de Liviu Pop prin intimidarea și reorganizarea comisiei în timp ce ea delibera, este doar un paravan pentru procurorul de caz. Acesta este dator să constate el însuși dacă faptele care fac obiectul cercetării sunt sau nu conforme cu legea, și nu poate ceda această datorie unui organism administrativ-disciplinar. Pe de altă parte, procurorul a evitat, cu bună știință, să analizeze Raportul independent de expertiză din 5.09.2012, întocmit pentru Universitatea din București de către o comisie formată din trei reputați profesori de drept, care poate fi găsit pe site-ul Comisiei de etică a Universității din București, la adresa: unibuc.ro/n/organizare/Comisiile_subordonate_Consiliului_de_Administratie.php. Spre deosebire de specialiștii ORDA, cei trei universitari, dintre care doi predau în instituții occidentale, au fost capabili să cuantifice că „2450 de rânduri din teză (această cifră reprezintă suma tuturor concordanțelor anterior menționate) sunt copiate din aceste patru surse” și „circa o sută de pagini (mai exact 98 de pagini) din teză sunt plagiate din cele patru surse ocultate. Acest calcul se bazează pe numărul total de rânduri plagiate împărțit la numărul de rânduri pe pagină.” Ori, teza stă în mare măsura la baza volumului publicat. Iată doar câteva dintre motivele, expuse pe douăzeci de pagini, care ne-au făcut să contestăm rezoluția de NUP în speța plagiatului lui Ponta și să cerem începerea urmăririi penale.
Posted on: Mon, 10 Jun 2013 12:15:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015