Nu sunt „scriitor” şi nici nu vreau să fiu, ba chiar socot o înjosire până şi faptul de a mă gândi la o astfel de eventualitate, că aş putea fi „coleg” cu unii ca ei. E o mârşăvie faptul că mai există încă în România un mastodont comunist ca Uniunea Scriitorilor: un rai al pensionarilor „secu” şi al impostorilor care se pretind scriitori, dar pun virgulă între subiect și predicat, al mediocrilor care-i critică pe alții din tribune, deși n-au produs niciun rând memorabil în viața lor, al inculților care scriu mai mult decât citesc etc.. Eu nu vreau nimic altceva decât să scriu şi să fiu lăsat să scriu. Fără a mă (des)considera „scriitor”! Asta e dorinţa şi ambiţia mea. Şi e dreptul meu să fiu lăsat să fiu ceea ce vreau să fiu. Aşa cum şi eu îi las pe ei să fie ce le pofteşte sufletul: Eminescu, Nichita, Cioran, Călinescu, trompetă sau Dacia Logan…
Posted on: Mon, 04 Nov 2013 08:06:25 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015