Nu toti sunt la fel ... :( "14 zile pân’ să mor Credeam că se vor întoarce. Despre stăpânii mei vorbesc. Cei care m-au lăsat aici într-o dimineaţă, acum mult timp. Mi-au spus să aştept cuminte, că se întorc. Şi am aşteptat ani întregi. Eram un pui pe atunci şi nu mi-a fost uşor, câinii mai mari m-au bătut şi au încercat să mă alunge de pe teritoriul lor, dar nu puteam să plec. Îi aşteptam pe oameni. Pe ai mei. Am cunoscut şi alți copii, dar eram murdar şi nu prea s-au jucat cu mine. Eram tot mai trist şi nu înţelegeam de ce nu se mai întorc, cu ce am greşit, dar timpul s-a scurs repede, aproape pe nesimţite şi am crescut şi eu. Copiii de demult erau acum aproape adulţi, dar uitaseră că le-am fost prieten şi mă alungau de fiecare dată când îi întâmpinam vesel. Mai îmi aruncau un colţ de covrig, dar în zilele cu noroc găseam în gunoi destulă mâncare. Acum că nu se mai joacă nimeni cu mine vor să mă ducă undeva, să stau câteva zile. Am greşit iar cu ceva? N-am muşcat niciun om, doar i-am murdărit pe pantaloni când săream să mă bage în seamă şi pe mine, vechiul lor tovarăş de pe străduţa aceea sărăcăcioasă dintre blocuri. Ce e drept, alţi câini abandonaţi sunt agresivi, dar eu ce să caut acolo? I-am auzit vorbind că mă ţin acolo 14 zile, timp în care există posibilitatea ca să-mi găsească stăpâni. Cât m-am bucurat că o să fiu iar alături de oameni. Şi iată-mă aici, într-o cuşcă puţin cam neîncăpătoare, dar nu e nimic, o să am o întreagă casă şi o grădină mare unde să alerg şi asta în curând. Trebuie doar să îmi găsească şi mie oameni, unui biet câine bătrân. Zilele trec destul de greu aici, dar sunt plin de speranţă, mereu văd cum alţi câini sunt scoşi din cuştile lor de către nişte oameni în halat cu mănuşi albe pe mâni şi duşi de aici. Nerăbdarea mea creşte şi zilele-s pe terminate, dar în cele din urmă am fost trezit de zdrăngănitul lacătului de la cuşca mea. Doi oameni erau acolo să mă ia, la fel ca şi pe ceilalţi. M-au dus în altă încăpere şi m-au aşezat pe-o masă, unde m-au ţinut strâns să nu pot mişca. Oricum de ce să mă împotrivesc? Unul dintre ei s-a apropiat de mine cu o seringă, dar pe când să ridic puţin capul şi să încerc să îmi caut viitorii stăpâni cu privirea, m-a înţepat în gât. Nu a durut, poate a fost un fel de vaccin, să nu-i îmbolnăvesc pe oamenii ce mă vor adopta. Am încercat în continuare să mă uit după ei, dar nu mai vedeam chiar bine. Ochii-mi erau înceţoşaţi şi respiram cam greu. Să fi fost emoţiile? Cred c-am să adorm puţin, sunt atât de obosit încât respir foarte greu. Abia aştept să le arat că sunt un câine cuminte şi c-am să-i iubesc şi… am să îi însoţesc peste tot… şi nu am să murdăresc… nimic… eu… eu îi voi iub… "
Posted on: Thu, 03 Oct 2013 08:41:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015