„Nu ştii să ierţi.”– ţi se va spune atunci când vei refuza să mai acorzi o altă şansă. Fiindcă despărţirea este asociată cu lipsa puterii de a ierta, cu egoismul şi cu orice alte scuze care l-ar putea exonera pe celălalt de vina de a te fi alungat de lângă el. Dar tu, de fapt, ierţi... doar că nu mai poţi merge mai departe alături de cineva care te face să te simţi în nesiguranţă, care se poartă altfel decât ai merita şi care nu va recunoaşte niciodată eforturile tale, aşa cum nu îşi va recunoaşte niciodată greşelile, lipsurile şi propriile neputinţe... Ajungi la o limită în care nu mai suporți să trăiești cu senzația că nu cunoști omul de lângă tine. Nu vei fi înţeles că ai obosit să tot acorzi şanse şi că eşti sătul să repeţi mereu aceleaşi reproşuri şi să cerşeşti iubire şi consideraţie... Nu vei fi înţeles că te-ai săturat să primeşti mereu doar jumătăţi de măsură şi să îţi justifici nevoile şi aşteptările. Iar în urma ta va rămâne un om care se va simţi nedreptăţit, neînţeles, care se va victimiza, care va trăi cu falsa impresie că ai plecat pentru că nu l-ai iubit, pentru că nu l-ai înţeles, pentru că eşti egoist... A ierta nu înseamnă că trebuie să te amăgeşti iar şi iar că lucrurile se vor schimba şi nu înseamnă că trebuie să te iroseşti la nesfârşit acordând şanse şi aşteptând... A ierta nu te obligă să rămâi alături de un om care nu te merită...! :-*
Posted on: Sun, 17 Nov 2013 23:41:09 +0000