O INTAMPALREDIN VIATA MEA Îmi amintesc o mini-schimbare de paradigmă trăită într-o duminică dimineaţa într-un metrou. Şedeam cu toţii liniştiţi — unii citeau ziarul, alţii erau pierduţi pe gânduri sau se odihneau cu ochii închişi. Scena era calmă şi paşnică.Dintr-o dată au intrat în vagon un bărbat cu copiii lui. Copiii erau atât dezgomotoşi şi de agitaţi încât climatul s-a schimbat instantaneu.Bărbatul s-a aşezat lângă mine şi a închis ochii, părând să ignore ce se întâmplă în jurul lui. Copiii ţipau, aruncau cu diverse obiecte, se repezeau chiar să smulgă ziarele din mâinile pasagerilor.Erau insuportabili. Şi totuşi, omul de lângă mine nu se mişca.Era greu să-ţi stăpâneşti iritarea. Nu-mi venea să cred că îşi lăsa copiii să se dezlănţuie în halul acela din simplă nesimţire, fără să intervină, fără să-şiasume vreo responsabilitate. Era limpede că toţi călătorii se simţeau la fel de iritaţi. Aşa că, înarmat cu o neobişnuită răbdare şi reţinere, m-am întors spre el şi i-am spus: "Domnule, copiii dumneavoastră deranjează pe toată lumea de aici.Nu îi puteţi domoli puţin?"Bărbatul şi-a ridicat privirea, ca şi cum abia în clipa aceea realiza situaţia,şi spuse încet: "O, aveţi deplină dreptate! Ar trebui să intervin... tocmai ne întoarcem de la spital, unde mama lor a murit în urmă cu un ceas. Mă simt campierdut şi cred că nici ei nu mai ştiu pe ce lume sunt."Vă puteţi imagina ce am simţit în clipa aceea? Paradigma mea s-a schimbat instantaneu. Brusc, am văzut lucrurile într-altă lumină; şi pentru că am văzut altfel, am şi gândit altfel, am simţit altfel, m-am comportat altfel.. Iritarea mi-adispărut ca prin farmec. N-a trebuit să-mi controlez nici atitudinea, nici comportamentul: mi se umpluse inima de durerea omului de lângă mine.Simţeam cum se revarsă din mine, valuri, valuri, simpatia şi compasiunea. "Soţia dumneavoastră a murit chiar acum? Vai! Ce rău îmi pare! Cum s-â întâmplat? Vă pot fi de vreun ajutor?" Totul se schimbase într-o clipită.Mulţi trec printr-o asemenea mutaţie paradigmatică a felului lor de a gândi — de pildă în cazul unei grave crize existenţiale când, dintr-o dată, scara lor devalori le apare în cu totul altă lumină, sau când intră într-alt rol, cel de soţ ori de soţie, de părinte sau bunic, de manager sau de leader.Am putea încerca săptămâni în şir, luni şi chiar ani de zile să ne modificăm atitudinile şi comportamentul prin metodele Eticii Personalităţii, fără a face nici un pas în direcţia unei schimbări — fenomen care survine spontan din momentul în care privim lucrurile "cu alţi ochi", dintr-o perspectivă diferită.Reiese în mod evident că, atunci când vrem să producem schimbări relativ minore în vieţile noastre, ne putem concentra asupra atitudinilor şi comportamentului de adoptat. Însă, când vrem să obţinem o mutaţie semnificativă, totală, trebuie să lucrăm asupra paradigmelor noastre de bază.Citându-l pe Thoreau: "Mii de ori tai răul în frunze, dar cu securea dai o singură dată în rădăcină."Dacă vrem cu tot dinadinsul să ne ameliorăm substanţial modul de viaţă,trebuie să renunţăm la tăiatul frunzelor — în atitudini şi comportament — să neapucăm de lucru la rădăcină; altfel spus, să ne schimbăm paradigmele, căci mentalitatea noastră şi conduita din ele se nasc.
Posted on: Wed, 21 Aug 2013 06:51:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015