O minciună cât casa poporului de mare.... Cătălin Botezatu -Destin glorios sau pact cu diavolul? Viaţa. mondenă a Bucureştilor, a oraşului Constanţa şi a altor metropole vii, n-ar avea sens fără zâmbetul şarmant al veşnicului burlac Botezatu. Deşi este idolul tuturor femeilor glamour, măritate sau nemăritate, deşi pare să joace pe degete presa, afişând nonşalant imaginea unui semizeu brand-uit de marile case de modă ale lumii, Cătălin Botezatu îmi lasă impresia unui morman de sclipici pe care nu-l mai atinge nimic, pentru că a atins deja toate strălucirile posibile. L-am întâlnit de câteva ori în platoul unor televiziuni şi l-am simţit extrem de nefericit şi neîmpăcat cu sine. Are o nelinişte, o nemulţumire interioară, un gol ce pare greu de umplut. Am avut de multe ori sentimentul ca a comis-o grav în viaţă şi că nu s-a iertat niciodată cu adevărat pentru greşelile sale. Este cel mai bun PR al său şi manipulează prin farmec personal orice ostilitate din partea presei. Aceasta a trecut cu rapiditate şi eleganţă peste episoade de-a dreptul obscure în ceea ce-l priveşte. Nu le amintesc nici eu aici, scopul acestor articole este unul constructiv. Căutările sale spirituale mă conving tot mai mult că sufletul său nu-şi găseşte liniştea. După o incursiune şamanică în America latină, l-am auzit declarånd o bazaconie mai mare decât Casa Poporului. Ce-i drept, face rar gafe, dar şi când le face! Am înţeles din povestirile sale că, în urma consumului unei fierturi oferite de un vraci, credinţa şi religia sa au fost fundamental şi definitiv zdruncinate. Nu te poţi pune cu experienţa omului şi nici nu poţi judeca alegerile nimănui în ceea ce priveşte religia. Este o chestiune ce ţine de intimitatea fiecăruia. Totuşi, dragă Bote, a fost o simplă fiertură halucinogenă...nu ai îngurgitat serul adevărului absolut! N-aş fi pus niciodată în discuţie acest aspect dacă nu m-ar fi deranjat foarte tare o remarcă a ta cu privire la anularea conceptului de Dumnezeu. Indiferent de natura, conţinutul şi intensitatea experienţei pe care ai trăit-o, nimic nu-ţi dă dreptul să o prezinţi ca pe o colecţie toamnă- iarnă! Dumnezeu nu este o modă care îmbracă haina kabbalah sau. buddha. Nu vei scăpa niciodată de sentimentul de gol, de stările depresive şi fluctuaţiile cardiace până când nu te întorci cu adevărat către Dumnezeu. Dumnezeul rădăcinilor tale, al strămoşilor tăi, al pământului tău. Greşelile se iartă prin rugăciuni simple, care au aparţinut părinţilor, bunicilor, străbunilor tăi....greşelile majore ale vieţii noastre nu se anulează schimbând religiile ca pe nişte colecţii demodate. Faptele bune pe care le-ai făcut anulează conţinutul distructiv al greşelilor tale. O tentativă suicidară, chiar nefinalizată echivalează cu a-ţi vinde sufletul. Câte fapte bune pot răscumpăra un suflet pierdut?! Desigur, exisă culturi în care suicidul poate fi considerat un act de onoare. Dar noi ne-am născut creştini. Credeţi că este bine să ne renegăm rădăcinile credinţei noastre? Este retorică întrebarea. Mi-a plăcut foarte tare fotografia făcută alături de copiii bolnavi de diabet. De aceea am şi ales-o pentru copertă. E mai mult decât o simplă chestiune de PR şi cred în altruismul său. Este autentic. La fel ca şi goana după luxul exorbitant. Două valenţe ale personalităţii sale extrem de pregnante. Cred că este un om bun cu adevărat, dar care a rătăcit drumul către Dumnezeu. Câţi dintre noi nu l-am rătăcit?! Previziune: Căutările spirituale nu l-au ajutat, destinul său se poate colapsa din nou, dar nu vreau să dezvolt această temă. Are nevoie de acceptare şi împăcare cu sine însuşi. Este singura soluţie de evitare a unui declin major.
Posted on: Sat, 26 Oct 2013 08:19:30 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015