O societate, comunitate, etc., care nu iubește cuvântul scris va dispare, mai devreme sau mai târziu. Trist, dar adevărat. Istoria o confirmă prin nenumărate exemple. Vă aduceți aminte de librăria de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt? Mică, înghesuită, cu volume de la podea până în tavan ( mai mare dragul să scotocești cu privirea printre titluri), așa cum multe am văzut pe arterele comerciale sau de promenadă din marile orașe ale lumii. În fiecare zi treceam pe acolo în drumul către jobul cel de toate zilele și de fiecare dată găseam o carte, care, spre deosebire de iluzia rece de pe calculator, stătea în raft, o vedeai, o simțeai, vorbea cu tine. Mă rog, Raiul pe pământ… sau hai, să nu fiu prea pretențios, o mică societate, calmă, liniștită (și mă gândesc acum și la doamna atât de îndatoritoare care îți oferea să răsfoiești cartea, cărțile), o societate a poveștilor de viață care așteptau să fie (re)descoperite. Ei bine, iată că economia de piață cu specific vaaaai! atât de românesc a desființat această librărie. În locul ei se va deschide o patiserie, sau ceva în genul acesta. Trag concluzia, poate mă înșel?, că mațul neamului a devenit mai important decât creierul. Până la urmă, dacă ai burta plină la ce îți mai trebuie minte? Bagi pe o parte, scoți pe alta și atât. În afara procesului de masticație și defecație nu mai ai nevoie de celule cenușii puse la treabă. Dacă în Iași, oraș cu fitze de metropolă culturală, se închid librării, nu mă miră că există localități, chiar mari, cu zeci de mii de locuitori, unde nu îți poți achiziționa o carte. În locul fostelor librării sau biblioteci apar baruri, buticuri, magazine second hand și alte asemenea. Nu mai vorbesc de comune și sate, acolo nici nu poate fi vorba despre vânzare de carte din moment ce nici măcar ziarele nu ajung pe acolo. Îmi aduc aminte că atunci când am reușit să scot la lumina tiparului prima carte cu subiect legat de România și al doilea război mondial am primit felicitări mai în glumă mai în serios nu atât pentru volum cât pentru perseverența de care am dat dovadă scriind despre ceva – în acest caz istoria noastră - care nu este în trend. Mda, Măria Sa Trend-ul, un cuvânt care, alături de rating, reușește cu succes să ne demoleze mintea. Dar dacă se întreține mai departe ideea că istoria noastră este un subiect „plicticos” și „fără valoare comercială”, pierdem importante repere în timpul şi spaţiul unde suntem localizați. Și astfel vom fi lipsiți de etapele înţelegerii şi distincţiei, ca să ne trezim mai devreme sau mai târziu că nu reuşim să ne identificăm trecutul și astfel habar nu avem să dăm răspunsuri pentru prezent şi mai ales pentru viitor. Mă rog, nu mai insist... Dar dacă nu citești, nu asimilezi cunoștințe din cărți, cum interacționezi la nivel mental cu alte culturi, alte tradiţii, istorii, societăţi modele? Fără o cultură generală rămâi doar la nivelul de servitute și niciodată nu te vei ridica la nivelul unei conversații decente, ca să nu spun inteligente. Dar și mai grav va fi că în lipsa unui exercițiu al minții, cu întrebări măcar primare de genul „ce” şi „de ce”, nu vei mai ști să faci diferența dintre bine și rău, dintre real și iluzie. Am plecat de la tristețea legată de închiderea unei librării și am ajuns departe cu vorba. Și asta pentru că închiderea librăriilor și bibliotecilor reprezintă simptomul unui fenomen care bântuie țara în lung și lat și care tinde să ne transforme în biete animale necuvântătoare, musai de povară – mai altfel spus, niște simple dobitoace. Creierele ușor sau deloc mobilate sunt mai simplu de mânuit. Dar, speranța moare ultima. Poate odată și odată se va înțelege că în lupta cu existenţa cotidiană, cea mai eficientă armă este INFORMAŢIA!
Posted on: Tue, 27 Aug 2013 08:14:06 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015