OBICEIUL DE A FOLOSI TUTUN inceput SUS inceput Tutunul - TopicsExpress



          

OBICEIUL DE A FOLOSI TUTUN inceput SUS inceput Tutunul este o otravã înselãtoare, lentã, dar extrem de nocivã. În orice formã ar fi folosit, îsi produce efectul asupra organismului; este cu atât mai periculos, cãci efectele lui sunt lente si la început abia perceptibile. El excitã nervii si apoi îi paralizeazã. Slãbeste si întunecã creierul. Uneori afecteazã nervii într-o mãsurã mai mare decât în cazul intoxicãrii alcoolice. Este mai perfid ca substantã toxicã, iar efectele sale sunt greu de îndepãrtat din organism. Folosirea lui induce o sete dupã bãuturi tari si în multe cazuri pune temelia obiceiului de a bea alcool. Folosirea tutunului este incomodã, costisitoare, necuratã, nocivã pentru cel care îl foloseste si pentru cei din preajmã. Cei devotati lui se întâlnesc pretutindeni. Rareori treci prin multime fãrã ca vreun fumãtor sã nu-ti sufle fumul otrãvit al respiratiei sale în fatã. Este neplãcut si nesãnãtos sã rãmâi într-un vagon de tren sau într-o camerã în care atmosfera este încãrcatã de mirosul greu de bãuturã si tutun. Desi bãrbatii continuã sã foloseascã aceste otrãvuri, ce drept au sã strice aerul pe care altii sunt nevoiti sã-l respire? Cãci betivul si cel ce se dedã la îmbuibare sãrãcesc, si atipirea te face sã porti zdrente. (Proverbe 23,21) Printre copii si tineret, folosirea tutunului face un rãu nespus de mare. Practicile nesãnãtoase ale generatiilor trecute afecteazã copiii si tineretul de astãzi. Incapacitatea mintalã, slãbiciunea fizicã, tulburãrile nervoase si poftele anormale sunt transmise ca o mostenire de la pãrinti la copii. Si aceleasi practici, continuate de copii, sporesc si perpetueazã rezultatele rele. Aceasta este cauza cãreia i se datoreazã - si nu doar într-o micã mãsurã - decãderea fizicã, intelectualã si moralã, care a devenit un motiv de alarmare atât de serios. Bãietii încep sã foloseascã tutunul de la o vârstã foarte fragedã. Obiceiul astfel format, când corpul si mintea sunt în mod deosebit susceptibile de a suferi de pe urma efectelor lui, submineazã tãria fizicã, piperniceste trupul, inhibã mintea si afecteazã perceptia moralã. Dar ce se poate face pentru a-i învãta pe copii si tineri despre relele unei practici pentru care îi au drept exemplu pe pãrintii, profesorii si pastorii lor? Bãietei abia trecuti de pragul prunciei pot fi vãzuti trãgând din tigarã. Si dacã cineva le vorbeste despre acest lucru, ei spun: "Si tata fumeazã". Ei aratã înspre supraveghetorul de la scoala de duminicã sau înspre pastor si spun: "Un astfel de bãrbat fumeazã; ce rãu este în a face si eu cum face el?" Multi lucrãtori angajati în lupta pentru abstinenta alcoolicã au patima tutunului. Ce putere pot avea asemenea persoane pentru a stãvili înaintarea alcoolismului? Fac apel cãtre aceia care mãrturisesc cã se supun Cuvântului lui Dumnezeu, crezând în el: Puteti sã vã îngãduiti - crestini fiind - un obicei care vã paralizeazã intelectul si vã rãpeste puterea de a evalua în mod corect realitãtile vesnice? Puteti fi de acord sã-L jefuiti zilnic pe Dumnezeu de slujirea ce I se cuvine si pe semenii vostri de slujirea pe care ati putea-o înfãptui în folosul lor si de puterea exemplului? Ati luat în consideratie responsabilitatea pe care o aveti ca administratori ai lui Dumnezeu, administratori ai mijloacelor care se aflã în mâinile voastre? Cât cheltuiti pe tutun din banii Domnului? Faceti socoteala cât ati cheltuit astfel în timpul vietii voastre. La cât se ridicã suma cheltuitã pentru satisfacerea acestei patimi care vã întineazã, în comparatie cu cât ati dat pentru usurarea poverii celor sãraci si rãspândirea Evangheliei? Nici o fiintã omeneascã nu are nevoie de tutun; în schimb, multimi pier din lipsa mijloacelor care sunt mai mult decât pierdute prin folosirea acestuia. Nu ti-ai însusit oare pe nedrept bunurile Domnului? Nu te-ai fãcut oare vinovat de jaf împotriva lui Dumnezeu si semenilor tãi? "Nu stiti (...) cã voi nu sunteti ai vostri? Cãci ati fost cumpãrati cu un pret. Proslãviti deci pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu"(1 Corinteni 6,19.20). BÃUTURI AMETITOARE inceput SUS inceput Vinul este batjocoritor, bãuturile tari sunt gãlãgioase; oricine se îmbatã cu ele nu este întelept. (Proverbe 20,1) Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftãrile? Ale cui sunt neîntelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rãnile fãrã pricinã? Ai cui sunt ochii rosi? Ale celor ce întârzie la vin, si se duc sã goleascã paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge ros si face mãrgãritare în pahar; el alunecã usor, dar pe urmã ca un sarpe muscã si înteapã ca un basilic.(Proverbe 23, 29-32) Niciodatã o mânã omeneascã nu a descris un tablou mai viu al înjosirii si sclaviei victimei bãuturii ametitoare. Subjugat, degradat, chiar si când îsi dã seama, treaz, de mizeria sa, nu are nici o putere sã scape din capcanã; el "o va cãuta * din nou." (vers. 35) Nu este nevoie de nici un argument pentru a arãta efectele rele ale bãuturilor alcoolice asupra betivului. Epavele abrutizate si cu privirile împãienjenite, epave ale omenirii - suflete pentru care a murit Hristos si pentru care plâng îngeri - sunt pretutindeni. Ei sunt o patã asupra civilizatiei cu care ne mândrim. Ei sunt rusinea, blestemul si primejdia fiecãrei tãri. Si cine poate descrie nefericirea, agonia si disperarea care se ascund în cãminul betivului? Gânditi-vã la sotia, adesea bine educatã, sensibilã, având culturã si rafinament, legatã de cineva pe care bãutura îl transformã într-un neghiob sau într-un demon. Gânditi-vã la copiii jefuiti de comoditãtile unui cãmin, de educatie si instruire, trãind cu fricã teribilã de acela care ar trebui sã fie mândria si protectia lor, azvârliti în lume, purtând însemnul rusinii si adesea blestemul ereditar al setei betivului. Gânditi-vã la accidentele înfricosãtoare care au loc în fiecare zi din pricina bãuturii. Vreun conducãtor de tren nu este atent la un semnal sau interpreteazã gresit un ordin. Trenul nu se opreste; se produce o coliziune si se pierd multe vieti. Sau vreun vapor naufragiazã, iar pasagerii si echipajul îsi gãsesc mormântul în ape. Când se cerceteazã cazul, se descoperã cã cineva aflat într-un post important era sub influenta alcoolului. Pânã unde îsi poate îngãdui cineva obiceiul de a bea si sã i se încredinteze în deplinã sigurantã vietile fiintelor omenesti? Se poate avea încredere în el numai dacã se abtine total de la bãuturã. BÃUTURILE CU CONTINUT REDUS DE ALCOOL inceput SUS inceput Persoanele care au mostenit apetitul pentru stimulente nefiresti nu ar trebui sã aibã deloc înaintea ochilor sau la îndemânã vin, bere sau cidru; cãci acest lucru tine ispita permanent înaintea lor. Considerând cidrul dulce ca fiind inofensiv, multi nu-si fac mustrãri de constiintã când îl cumpãrã, în orice cantitate. Dar acesta rãmâne dulce numai pentru putin timp; apoi începe sã fermenteze. Gustul întepãtor pe care îl capãtã atunci îl face si mai acceptabil pentru cerul gurii multora, iar cel care îl foloseste nu vrea sã admitã cã a devenit "tare" sau fermentat. Este primejdioasã pentru sãnãtate si folosirea cidrului dulce, cum este produs în mod normal. Dacã oamenii ar vedea ceea ce descoperã microscopul în legãturã cu cidrul pe care-l cumpãrã, putini ar fi cei care ar mai dori sã-l bea. Adesea, cei care produc cidru pentru piatã nu sunt atenti în privinta stãrii fructelor folosite si storc sucul merelor viermãnoase si stricate. Cei cãrora nu le-ar trece prin cap sã foloseascã în vreun fel merele otrãvitoare, stricate, vor bea cidrul fãcut din ele si îl vor numi delicatesã; însã microscopul aratã cã, si atunci când este proaspãt stoarsã, aceastã bãuturã plãcutã nu este deloc bunã de bãut. Îmbãtarea este efectul consumului de vin, bere sau cidru, la fel ca în cazul bãuturilor mai tari. Folosirea acestor bãuturi trezeste gustul pentru unele mai tari si asa se instaleazã obiceiul de a bea. Consumul moderat de alcool este scoala în care se formeazã oamenii pentru o carierã de betiv. Lucrarea acestor stimulente usor alcoolizate este atât de insidioasã, încât drumul cãtre betie este apucat înainte ca victima sã biruiascã primejdia. Unii care nu sunt considerati niciodatã ca fiind beti sunt mereu sub influenta bãuturilor usor alcoolizate. Ei sunt febrili, cu mintea instabilã, neechilibrati. Imaginându-se în afarã de orice pericol, ei continuã mereu si mereu, pânã când toate barierele sunt doborâte si fiecare principiu sacrificat. Cele mai puternice hotãrâri sunt subminate, consideratiile cele mai înalte nu sunt suficiente pentru a tine apetitul stricat sub controlul ratiunii. Biblia nu aprobã nicãieri folosirea vinului îmbãtãtor. Vinul * pe care Hristos l-a fãcut din apã la nunta din Cana era sucul curat din struguri. Acesta este "vinul nou din ciorchine", despre care Scriptura spune: "Nu-l nimici, cãci este o binecuvântare în el" (Isaia 65,8). Hristos a fost Acela care, în Vechiul Testament, i-a dat lui Israel avertismentul: "Vinul este batjocoritor, bãuturile tari sunt gãlãgioase; oricine se îmbatã cu ele nu este întelept" (Proverbe 20,1). El nu putea face o asemenea bãuturã. Satana îi ispiteste pe oameni sã-si îngãduie lucruri care le vor întuneca ratiunea si le vor amorti întelegerea spiritualã, dar Hristos ne învatã sã aducem natura inferioarã în starea de supunere. El nu pune niciodatã înaintea oamenilor ceea ce ar putea fi o ispitã. Întreaga Sa viatã a constituit un exemplu de tãgãduire de sine. Pentru a înfrânge puterea apetitului a postit patruzeci de zile în pustie, suportând în locul nostru testul cel mai sever pe care-l poate îndura natura umanã. Hristos a fost Acela care a poruncit ca Ioan Botezãtorul sã nu bea nici vin, nici bãuturã tare. Tot El a cerut o abstinentã similarã de la sotia lui Manoah. Hristos nu Si-a contrazis propria învãtãturã. Vinul nefermentat pe care l-a fãcut pentru nuntasi era o bãuturã hrãnitoare si înviorãtoare. Acesta este vinul care a fost folosit de Mântuitorul nostru si de ucenicii Sãi la prima Cinã (împãrtãsanie). Este vinul care ar trebui întotdeauna folosit la masa împãrtãsaniei, ca simbol al sângelui Mântuitorului. Serviciul sacru al Cinei este destinat sã învioreze sufletul si sã fie dãtãtor de viatã. Nimic nu trebuie sã fie adus în el care ar putea sluji rãului. În lumina a ceea ce învatã Scriptura, firea si ratiunea despre bãuturile ametitoare, cum se poate apuca un crestin de cultivarea hameiului pentru a fabrica bere sau de productia de cidru sau vin pentru piatã? Dacã iubeste pe aproapele sãu ca pe sine însusi, cum poate ajuta la plasarea în calea lui a ceea ce va fi o cursã pentru el? Adesea, necumpãtarea în consumul de alcool începe în cãmin. Prin folosirea unor alimente grele, nesãnãtoase, organele digestive sunt slãbite si se creeazã o dorintã pentru hranã încã si mai atâtãtoare. Astfel, apetitul este educat sã râvneascã neîncetat ceva si mai puternic. Cererea de stimu-lente devine mai frecventã si mai greu de respins. Organismul este otrãvit într-o mãsurã mai micã sau mai mare si, cu cât este mai slãbit, cu atât creste mai mult dorinta fatã de aceste lucruri. Un pas fãcut într-o directie gresitã pregãteste calea pentru un altul. Multi care nu se fac vinovati cã au pus la masa lor vin sau tãrie de orice fel îsi vor încãrca mesele cu mâncare care genereazã o sete atât de mare pentru bãuturi tari, încât le este aproape imposibil sã reziste ispitei. Obiceiurile gresite în mâncare si bãuturã distrug sãnãtatea si pregãtesc calea pentru betie. Dacã ar putea fi sãdite principiile în ce priveste abtinerea de la alcool în tineretul care formeazã si modeleazã societatea, curând s-ar face prea putin simtitã nevoia unor campanii în favoarea abstinentei. Pãrintii sã înceapã o campanie împotriva alcoolismului chiar în cãminul lor, constând în instruirea copiilor lor încã de mici conform principiilor corecte, si pot spera cã vor avea succes. Mamele au de fãcut lucrarea de a-si ajuta copiii sã-si formeze obiceiuri bune si gusturi curate. Educati apetitul; învãtati-i pe copii sã refuze cu dezgust stimulentele. Cresteti-vã copiii asa încât sã aibã rezistentã moralã pentru a se împotrivi rãului care îi înconjoarã. Învãtati-i cã nu trebuie sã se lase ademeniti de altii, cã nu trebuie sã cedeze înaintea influentelor puternice, ci sã-i influenteze ei pe altii în bine. Se fac eforturi mari pentru eradicarea patimii betiei; dar multe eforturi nu sunt directionate bine. Sustinãtorii abstinentei ar trebui sã fie constientizati de relele care rezultã din folosirea alimentelor nehrãnitoare, a condimentelor, ceaiului si cafelei. Urãm succes întru Dumnezeu tuturor lucrãtorilor în favoarea abstinentei; însã îi invitãm sã priveascã profund în cauza rãului cu care se rãzboiesc si sã se asigure cã sunt consecventi în reformã. Trebuie amintit neîncetat poporului faptul cã echilibrul perfect dintre puterile intelectuale si morale depinde, într-o mare mãsurã, de bunãstarea sistemului fizic. Toate narcoticele si stimulentele nefiresti, care slãbesc si degradeazã organismul, au tendinta de a scãdea nivelul moral si intelectual. Patima betiei stã la temelia stricãciunii morale a lumii. Prin îngãduirea unui apetit pervertit, omul îsi pierde puterea de a se împotrivi ispitei. Reformatorii în ce priveste abstinenta de la consumul bãuturilor alcoolice au o lucrare de fãcut, aceea de a educa poporul în aceastã directie. Învãtati-i pe oameni cã sãnãtatea, caracterul si chiar viata sunt primejduite prin folosirea stimulentelor, care produc prin excitare o activitate spasmodicã, nefireascã a energiilor secãtuite. În ce priveste ceaiul, cafeaua, tutunul si bãuturile alcoolice, singura cale sigurã este aceea de a nu lua, a nu gusta, a nu atinge. Actiunea ceaiului, cafelei si a altor bãuturi similare este îndreptatã în aceeasi directie cu cea a alcoolului si tutunului si în unele cazuri este la fel de greu de renuntat la acest obicei ca în cazul betivului cãruia îi este greu sã se lase de bãuturile ametitoare. Cei care încearcã sã renunte la aceste stimulente vor avea un timp simtãmântul unei pierderi si vor suferi fãrã ele. Însã, prin perseverentã, vor birui acea poftã puternicã si vor înceta sã le mai simtã lipsa. S-ar putea ca organismul sã aibã nevoie de ceva timp pentru a se reface de pe urma abuzului la care a fost supus; dar dati-i o sansã si îsi va recãpãta fortele, fãcându-si lucrarea bine si cu spor.
Posted on: Sat, 06 Jul 2013 21:13:22 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015