> > Odihniți-vă în prezența Domnului Isus atunci când aveți nevoie de împrospătare. > Odihna nu este neapărat lene sau trândăvie, așa cum oamenii de multe ori o percep. > > Când ne relaxăm in compania Domnului, de fapt demonstrăm încredere în El. > > Încredere, atât în intențiile Sale pentru noi, cât și în capacitatea Sa de a Guverna Universul mai bine decât noi :-)), purtând de grijă pâna la nivelul hranei vrăbiuțelor și al creșterii firelor noastre de păr. > > Această încredere sau lipsă de îndoială trebuie să atingă nivelul la care, chiar dacă observăm că Îi permite " altcuiva " sa aducă, cu acceptul nostru initial, generator al consecințelor, lucruri aparent rele în viața noastră, să înțelegem că, dacă avem răbdare, vom constata: > > - pe de o parte limitarea "necazurilor" tangent interior la nivelul nostru suportabilitate pentru a genera trezirea și reorientarea ( convertirea,pocăința sau schimbarea mentalității) către El, > > - iar pe de altă parte vom constata, prin răbdare, Binele Suprem pe care, prin îngăduirea acelor situații aparent rele, El L-a avut în vedere. > > Motivul pentru care nu înțelegem acest lucru are doua componente: una obiectivă și alta subiectivă. > Cea obiectivă ține de neacceptarea limitărilor noastre de timp și spațiu. > > Cea subiectivă ține de atitudinea noastră fața de adevăr. > Adică funcție de starea noastra morală depinde ce vom prefera să credem sau mai de actualitate spus, cui îi dăm din suflet "like". :-)) > Iar dacă vrem să fim sinceri, onești și atenți, această Providență, că invariabil aflăm după, de ce a fost mai bine că s-a întâmplat așa cum s-a întâmplat, ne este dovedită, cu vârf și îndesat, la tot pasul. > > Încrederea este un cuvânt bogat, încărcat cu sens și direcție pentru viata noastră. > Isus vrea să ne sprijinim , nu numai să credem, dar să ne și încredem în El. > Când ne aplecăm asupra Lui pentru sprijin, El se bucură de credința noastră încrezătoare. > > Majoritatea dintre noi oamenii Îi întoarcem spatele fugind de El, atunci când suntem epuizați. > Acesta pentru că suntem obișnuiți să Îl asociem cu datoria și frământările, așa că încercăm să ne ascundem de prezența Lui atunci când avem nevoie de o pauza de la activități. > Cât de tare Îl întristează acest lucru! > Singura stație de alimentare energetică ( pâinea din cer) se află permanent în așteptare lângă noi ,doar la El, doar Acum și Aici și doar să o voim. > > De fapt, așa cum a vorbit prin profetul Său Isaia: > > 30:15 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră. Dar n-aţi voit! > > În final, judecata dacă ne-am împlinit destinul (voia Domnului) sau nu, nu va fi făcută după "CE" am făcut, ci dupa "CUM" am făcut indiferent ce am făcut, sau mai ales starea în care am făcut acele lucruri. > Acea stare, simbolizată de fecioarele înțelepte din pilda lui Isus, va dovedi dacă I S-a permis Domnului să se manifeste în creația Sa !.... sau a fost secularizat prin "naționalizare" :-)) . > Cum? > Prin abuzarea libertații de a folosi dreptul de Veto, dăruit de Partenerul majoritar, cu dragoste și din respect pentru partenerul minoritar care, a devenit auto-suficient , mândru, vanitos si nemulțumit cu statutul de minoritar . > > Sau precum spunea Maica Tereza: > > "La sfârşitul vieţii nu vom fi judecaţi după câte diplome am primit, câţi bani am făcut sau câte lucruri măreţe am înfăptuit. > > Vom fi judecaţi după “Am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc. Am fost dezgolit şi m-aţi îmbrăcat. Am fost fără adăpost şi m-aţi primit în casa voastră.” > > Aceasta cu mențiunea că mai degrabă vom fi judecați după naturalețea stării în care vom fi facut acele lucruri, și că Starea este suficientă pentru orice alt fel de lucruri, oricât de marunte. > > Naturalețea stării vine din motivația care stă la baza acțiunii. > > Unul din cele mai obișnuite și sofisticate camuflaje printre creștinii zilelor noastre este să facă chiar acele lucruri necesare de care vorbește Maica Tereza, dar folosind momentul ca pe un mijloc de a atinge un scop în sine, adică de a controla meritând mântuirea și totodată de a păstra aparențele creștinismului sau chiar a impresiona pentru alte beneficii. > Ei se încadrează astfel în rândul fecioarelor neînțelepte care vor să mențină controlul asupra rezultatului, neputându-se preda "uleiului" ( Duhului Sfânt) pentru a Îl obține în acțiune, de dragul și pe baza încrederii în Cel care cere acțiunea. > > Numai starea în care facem ceea ce facem este dovada ca Îi împlinim voia. > > Această stare, poate fi gradual progresiv , o stare de acceptare împăcată, bucurie, sau entuziasm în ceea ce este de făcut, în funcție de situație. > > În conditiile acestea, ceea ce facem nu mai contează, atâta timp cât El știe mai bine de ce este nevoie pentru a armoniza Universul, independent de nevoia firii egotice de a impresiona, controla sau deturna rezultatul. > > Sfântul Augustin spunea același lucru într-un mod mult mai simplu în primele secole ale creștinismului: " Iubește,...și fă ce vrei " Tot el spunea ceva extrem de sugestiv în ceea ce privește modul autentic de manifestare: " Mărturisiți-L pe Domnul Isus tuturor și în orice împrejurare,.... Și, dacă e cazul și cu cuvinte ." > Proverbe 03:5; Isaia 30:15
Posted on: Sat, 27 Jul 2013 17:27:55 +0000
Trending Topics
© 2015