„Orgoliu = Parere foarte buna, adesea exagerata si nejustificata, despre sine insusi, despre valoarea si importanta sa sociala; ingamfare, vanitate, suficienta, trufie.” O persoana orgolioasa este si o persoana foarte incapatanata care nu accepta alte pareri decat pe ale sale. Cel mai bine ar fi sa iti tii sub control acest orgoliu, ideal este sa fii temperat. De aici se ajunge la un conflict. Orgoliul poate duce la autodistrugere, el mai poate fi arma impotriva fricii, el se afla prezent in noi fiind definit ca " forta raului". Baruch Spinoza defineşte orgoliul drept "plăcerea care se naşte din pricină că omul se apreciază pe sine însuşi mai mult decît trebuie", iar Voltaire ca "o lăcomie bolnăvicioasă de laudă" Orgoliul, împreună cu formele sale particulare de manifestare, aroganţa şi mîndria, reprezintă unul din cele mai puternice defecte umane: "Mîndria atîrnă în balanţă tot atît cît toate mizeriile noastre luate la un loc." (Blaise Pascal) Cineva se poate manifesta în mod orgolios numai faţă de o altă persoană sau un grup de persoane. Poate fi mîndru că are mai mult ca altul, sau că ştie mai multe, sau că poate mai multe în comparaţie cu ceilalţi. Un alt aspect al orgoliului, legat tot de sfera relaţională, este faptul că are capacitatea de a "orbi" vremelnic luciditatea celui în cauză, provocînd reacţii de obicei violente la orice "afront". Orgoliul stă la baza multor conflicte stupide, tensiuni, lupte şi violenţe. Ne manifestăm mînaţi de perfidia sa în foarte multe împrejurări, fără să ne dăm seama. Chiar dacă mai tîrziu regretăm, tot el ne opreşte în a recunoaşte că am greşit, blocînd însăşi încercarea de a repara ce am distrus. Forma specifică de manifestare a orgoliului este prin comunicare verbala.
Posted on: Mon, 22 Jul 2013 07:31:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015