PAG 4 Aşa vă place Istoria? JOCURILE OLIMPICE ÎN GRECIA ANTICĂ (III) După Războiul Peloponesiac, Grecia începe să se descompună, a pierit credinţa în patrie, individualismul triumfă. Protagonist, de-acum, nu mai e zeul sau tînărul idealizat, ci cetăţeanul bogat, cu plăcerile şi patimile sale, materialist, sceptic şi chefliu. Talentul înlocuise geniul, şi acum simţul estetic înlocuieşte talentul. Iar arta se umple de copii şi de femei cochete, de scene realiste şi oameni animalici sau intelectuali... Soarele coborîse deja, peste ruine s-au întins umbrele. Turiştii se duc şi vin cu ghidul în mîini, trec din gymnasteriu în palestră, în pritaneu, în templul Herei, în tezaure şi se caţără, în sfîrşit, în templul lui Zeus. Au asudat tot încercînd să reînvie vechile vedenii, tineri goi, arbitri îmbrăcaţi în porfiră, întrecerile, strigătele mulţimii, copilul care taie cu o seceră de aur mlădiţe (În original, în greaca veche, thalloús - mlădiţe de măslin din care se împleteau cununile pentru învingătorii la jocurile olimpice), crengile măslinului sălbatic sacru, ca să împletească cununile pentru 17 olimpici. Mere, trandafiri şi alte flori le aruncau urlînd spectatorii, alţii - cingătorile, pălăriile de paie şi tunicile lor. Iar pe malul celălalt al rîului Alfeios, femeile chiuiau şi ele, salutînd învingătorii. Unii ţărani ai noştri s-au rupt de bîlci şi au venit să vadă de ce aleargă aici atîţia „lorzi şi ce văd. Un soldat îi călăuzeşte explicînd: - Aici jucau fotbal, aici, discul, aici locuiau preoţii lor, aici au fost statuile. Germanii au făcut săpăturile. Şi ştiţi ce au găsit? O comoară! Ascultaţi! Ascultaţi! Răsfoieşte o broşură pe care o avea la el. - 130 de statui de marmură şi basoreliefuri, 13.000 de obiecte de bronz, 6.000 de monede, 400 de inscripţii, 1.000 de obiecte de lut, 40 de monumente! - Şi aur? Şi aur? Ţipă un ţăran cu ochii ieşiţi din orbite. - Nu spune, răspunse soldatul. Săpăturile au durat 6 ani si au lucrat la ele 300 de muncitori. - „Si au cheltuit mulţi bani? - Milioane! oftă soldatul. Ţăranii cască gura şi apoi pleacă din locul unde eram eu întins pe o piatră către atelierul lui Fidias. Un bătrîn se apropie de mine: - Nu-mi spui şi mie, că poate dumneata ştii, de ce să facă germanii atîtea cheltuieli? Nu înţeleg. Ce interes? - Ştiinţific, îi răspund plictisit. - Nu înţeleg. Sigur au furat statuile şi le-au vîndut, ascultă ce-ţi zic eu. - Lucrau pentru ştiinţă, dacă-ţi spun. - Nu înţeleg. Le-au furat, îţi zic eu! - Lucrau pentru faimă, nu pentru cîştig. Nu înţelegi? - Nu înţeleg, răspunse grecul nou. Trece alt grup. O gospodină grasă holbează ochii: - Cum cărau pietre atît de mari? Taină! - Nici o taină, îi răspunse un bătrîn uscăţiv cu fustanelă. Nu le cărau ei. - Dar cine?, întrebă femeia, neliniştită. - Le cărau zeii. Ei îi ajutau atunci pe oameni. Acum, de unde să ne-ajute! Sîntem necredincioşi, la ce să te-aştepţi! Cu explicaţia asta au fost mulţumiţi toţi. Pe deplin mulţumit am fost şi eu. Puţin schimbat, răspunsul acesta al bătrînului cu fustanelă explică toate minunile omeneşti. E de ajuns să dai cuvîntului „zeu adîncul înţeles omenesc care, din cînd în cînd, în ton cu fiecare epocă în parte, i se potriveşte. (Sfîrşit) NIKOS KAZANTZAKIS ISTORIA HOROSCOPULUI (I) E. ASTROLOGIA, prima ştiinţă despre Cosmos „Este mai mult decît evident că cele mai multe evenimente din întreaga natură îşi au cauzele în ceea ce se întîmplă în ceruri“. Claudius Ptolemeu Cheie a celor mai multe ştiinţe oculte, Astrologia apare în Chaldeea, în urmă cu peste 5.000 de ani; sînt semnalate, de asemenea, începuturi similare în China Antică, precum şi în America precolumbiană - astrologia vechilor azteci şi a peruvienilor. Numele său vine din limba greacă: astron - astru şi logos - verb, cuvînt. Cel mai vechi horoscop îi este atribuit lui Sargon cel Bătrîn, care a trăit cu cca. 3.000 de ani î. Chr.; pentru o astfel de practică, vechii chaldeeni contemplau cerul din vîrful turnurilor cetăţilor lor şi obişnuiau să împartă firmamentul nocturn în 12 părţi şi, cu ajutorul statisticilor, să stabilească efemeridele planetare şi zodiacale. Ştiinţa ocultă a observării şi citirii astrelor a trecut de la chaldeeni la persani, apoi în India şi în Egipt, suprapunîndu-se experienţelor proprii ale populaţiilor respective. Încă din 1800 î.Chr., preoţilor babilonieni le revenea, în mod curent, înalta sarcină de a nota treburile şi evenimentele regatului şi de a stabili relaţia acestora cu aspectul Cerului şi cu mişcarea astrelor, îndeosebi Luna şi Soarele. Ei au remarcat că aspectul Cerului este modificat în cursul anotimpurilor şi că Luna are nevoie de 28 de zile pentru a-şi recăpăta aspectul de la începutul ciclului; succesiunea fazelor Lunii într-o perioadă (lună) de 28 de zile a fost împărţită în 4 grupe de cîte 7 zile; 7 erau aştrii vizibili cu ochiul liber ai vechilor babilonieni: Soarele, Luna, Venus, Mercur, Marte, Jupiter, Saturn. Zilele săptămînii au fost puse, încă de atunci, în relaţie cu aştrii cunoscuţi: În ceea ce priveşte cea de-a 7-a zi, latinii urmau să o boteze după Dumnezeu (Domenica, Domingo), în timp ce popoarele saxone au ales Soarele ca inspirator al acestei zile (Sunday, Sonntag). Aceiaşi babiloniei au remarcat că, văzute de pe Pămînt, Soarele, Luna şi ceilalţi aştri păreau să se deplaseze în jurul planetei noastre, urmînd un „cerc în jurul Pămîntului, de o configuraţie ce avea să primească numele de Elipsă; în lungul acestei linii fictive ei au plasat 18 constelaţii, pe care le-au redus apoi la 11: Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, Leul, Bobul de Grîu (ulterior Fecioara), Scorpionul, Săgetătorul, Peştele-Capră (astăzi Capricornul), Vărsătorul şi Peştii. Ulterior, un grup de stele aveau să fie „extrase din Scorpion şi să formeze o constelaţie separată, Balanţa, cea de-a 12-a („Zodiacul astronomic are 13 constelaţii, în timp ce zodiacul astrologic are 12 constelaţii). Cu zodiacele şi semnele zodiacale, Astrologia devine un sistem, o structură, o ştiinţă. Ştiinţă a studierii planetelor, Astronomia devine Astrologie atunci cînd serveşte la stabilirea de predicţii individuale. Dezvoltarea celor două ştiinţe, în strînsă legătură una cu alta, a făcut posibilă măsurarea timpului şi inventarea aparatelor de măsură, orologii, ceasuri, precum şi trecerea la observarea şi previzionarea unor fenomene naturale deosebite: inundaţii, cutremure, eclipse, schimbări de climă etc. (Richard Doyle, Les Nouvelles Frontières de lastrologie, Ed. du Rocher, Courtry (Franţa), 2006, cap. „LAstronomie et lAstrologie, un tout , pp. 21-29). Iată o cronologie succintă a evoluţiei celor două ştiinţe surori, una ezoterică, Astronomia, şi una ocultă, Astrologia: - Mileniul III î. Chr., Sargon cel Bătrîn şi cel mai vechi horoscop; - 2.073 î.Chr., primul împărat al Chinei, Qin Shi Huangdi face un sacrificiu pentru cei 7 rectori (planete); - 1.800 î.Chr. se plasează construcţia misterioaselor pietre la Stonehenge, din Anglia; -1375 î. Chr., naşterea monoteismului, religia solară a lui Akhenaton, care a revoluţionat Egiptul; - 700-400 î. Chr., babilonienii descoperă şi descriu zodiacul; - 409 î. Chr., data celui mai vechi horoscop babilonian cunoscut pînă astăzi; - 300 î. Chr., cucerirea Chaldeei de către Alexandru cel Mare, greci îi „descoperă Astrologia; - 280 î. Chr., sînt scrise Babyloniaca la Babilon; - 220 î. Chr., grecul Karneades se ridică împotriva Astrologiei. (Edouard Collot, Daniel Kunth, op.cit. Karneades (215-129 î.Chr.) a fost un adversar înverşunat al Astrologiei. El a insistat pe exemplul gemenilor născuţi în aceeaşi zi, dar care pot avea destine diferite, apoi pe faptul că mii de războinici pot muri în aceeaşi zi, pe cîmpul de luptă, deşi sînt născuţi în date diferite; de asemenea, le cerea astrologilor să explice de ce indivizi de aceeaşi naţionalitate, cu horoscoape diferite, prezintă atîtea caracteristici comune (op. cit. pp. 73-74). - 70 î. Chr., se găseşte primul horoscop grec; acesta ţinea cont de data naşterii; - 40 î.Chr., Cicero publică De Divinatione şi formulează critici ştiinţifice la adresa Astrologiei; - 30 î. Chr., astrologul Thrasyllus stabileşte horoscopul împăratului Augustus; devine o practică la succesorii acestuia. Trecînd la istoria „mai recentă, după Isus Christos, anul 10 marchează apariţia lucrării Astronomicon a lui Marcus Manilius, adevărată capodoperă, prim tratat de Astrologie greacă, din care cităm un mic paragraf: „Întreprind în cînturile mele, să fac să coboare din Cer cunoştinţe cu adevărat divine, a căror putere, dirijată de o înţelepciune supremă, produce atîtea vicisitudini într-o viaţă omenească. Este demnă de menţionat apariţia celebrei lucrări de Astrologie Tetrabiblos a lui Claudiu Ptolemeu, la 140 d.Chr., rămasă lucrare de referinţă pînă la mijlocul Secolului al XVI-lea. După ce Marsilio Ficino lărgeşte viziunea astrală, în jurul anului 1470, este rîndul lui Nicolaus Copernic să demonstreze, în De Revolutionibus Orbium Coelestium, că Pămîntul nu este centrul Universului, întemeind heliocentrismul, în care dezvoltă rolul de centru de referinţă al Soarelui. Anul 1555 aduce apariţia, la Lyon, a Profeţiilor lui Nostradamus, în care aştrii ocupă un loc considerabil (Frédéric Lequevre, Astrologie, science, art ou imposture?, cap 2.2 „Un dogme en expansion, pp. 46-50). (Va urma) ŞTEFAN MÂŞU Calendar - 25 noiembrie Evenimente * 1034: Malcolm al II-lea al Scoţiei moare. Duncan, fiul celei de-a două fiice, în locul lui Macbeth, fiul fiicei mai mari, moşteneşte tronul. * 1120: La naufragiul Corabiei Albe moare prinţul Angliei William Adelin, fiul lui Henry I al Angliei (cel mai tînăr fiu al lui Wilhelm Cuceritorul). * 1177: Bătălia de la Montgisard, singura dată în care sultanul Saladin a fost învins de cruciaţi. Armatele unite ale lui Baudoin al IV-lea al Ierusalimului zdrobesc oastea musulmană. * 1715: Începutul domniilor fanariote în Ţara Românească prin instaurarea la domnie a lui Nicolae Mavrocordat. Domniile fanariote însemnau o prelungire a controlului exercitat de Poartă asupra Ţărilor Române, dar cu autonomie internă sporită. * 1783: Armatele britanice au evacuat New York-ul, ultima lor poziţie militară din timpul revoluţiei americane. * 1864: Este promulgată „Legea instrucţiunii publice, ce avea să stea la baza învăţămîntului românesc modern. Se stabilesc trei grade de învăţămînt: primar, secundar şi superior, din care „instrucţiunea primară este obligatorie şi gratuită. * 1867: A intrat în vigoare prima Convenţie Poştală a României, cea cu Rusia, conform căreia pe teritoriul României serviciul de poştă urma să fie efectuat numai de către Poşta Română. * 1896: Apare, la Bucureşti, primul număr al revistei Literatura şi arta română. Idei, simţire şi formă, sub conducerea lui Nicolae Petraşcu. * 1916: Primul război mondial: Trupele române angajează puternice acţiuni de luptă pe linia Cricov-Ialomiţa, pentru a cîştiga timpul necesar atît concentrării forţelor ruse, cît şi pregătirii unei alte linii de rezistenţă. * 1937: „Pact de neagresiune electorală între Partidul Naţional Ţărănesc şi Garda de Fier. Aderă ulterior gruparea liberală condusă de Gheorghe Brătianu („georgiştii), Uniunea Agrară condusă de Constantin Argetoianu şi Partidul Evreiesc din România. * 1940: Încep, la Jilava, săpăturile pentru dezgroparea, în vederea reînhumării, a osemintelor lui Corneliu Zelea Codreanu şi ale celorlalţi legionari ucişi împreună cu el. * 1986: A izbucnit scandalul Iran-Contra, prin care oficialii americani îi sponsorizau în secret pe rebelii din Nicaragua, cu banii obţinuţi de pe urma vînzării de armament în Iran. * 1998: Jiang Zemin a fost primul şef de stat chinez care a vizitat Japonia, după cel de-al II-lea război mondial. * 2001: Cercetatorii de la societatea „Advanced Cell Technology din Worcester, Massachusetts, SUA, au anunţat clonarea primului embrion uman din lume, prin transferul nucleelor celulelor aparţinînd unor celule de piele în ovule denucleate, prelevate de la femei. Naşteri * 1562: Lope de Vega , scriitor şi dramaturg, reprezentant de seamă al Renaşterii spaniole (d. 1635). * 1609: Henrietta Maria, prinţesă a Franţei şi regină a Angliei, Scoţiei şi Irlandei, soţia lui Carol I al Angliei (d. 1669). * 1638: Ecaterina de Braganza, soţia Regelui Carol al II-lea al Angliei (d. 1705). * 1814: Julius Robert von Mayer, naturalist şi medic german (d. 1878). * 1814: Matei Millo, autor dramatic (d. 1896). * 1863: Ion Cantacuzino, medic şi bacteriolog român (d. 1934). * 1876: Prinţesa Victoria Melita de Saxa-Coburg şi Gotha, sora Reginei Maria a României (d. 1936). * 1881: Papa Ioan al XXIII-lea (d. 1963). * 1896: George Vraca, actor român (d. 1964). * 1960: John F. Kennedy Jr., fiul preşedintelui american John F. Kennedy (d. 1999). Decese * 1185 - Papa Lucius al III-lea. * 1885 - Alfonso al XII-lea, Rege al Spaniei (n. 1857). * 1885: Grigore Alexandrescu, poet şi fabulist român (n. 1810). * 1959 - Gérard Philipe, actor francez (n. 1922). * 1972 - Henri Coandă, inventator şi inginer, creatorul primului avion cu reacţie din lume (n. 1886). * 1994 - Gheorghe Vitanidis, regizor român (n. 1929). * 1999 - Alexandru Ciorănescu, prozator, poet, dramaturg şi istoric literar (n. 1911). * 2005 - George Best, fotbalist nord-irlandez , extremă stîngă la Manchester United (n. 22 mai 1946). * 2009 - Theodor Hristea, lingvist român (n. 1930). Sărbători * Sf. M. Mc. Ecaterina; Sf. M. Mc. Mercurie (Odovania Praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului) - (Calendar Creştin-Ortodox). * Sf. Ecaterina din Alexandria (Calendar Romano-Catolic). * Sf. Ecaterina. Sf. Mercuriu. Încheierea Sărb. Intrării în Templu a Maicii Domnului (Calendar Greco-Catolic). * Ziua internaţională a non-violenţei. * Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor. * Surinam: Ziua Naţională. Aniversarea proclamării independenţei (1975).
Posted on: Mon, 25 Nov 2013 07:14:57 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015