PROCEDURA ŞEDINŢELOR DE INFORMARE - MEDIERE I. Cine realizează informarea în cadrul şedinţelor de informare implementate prin modificarea art. 131 Cod procedură civilă prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (cunoscută şi sub denumirea de mica reformă în justiţie): Mediatorul are obligaţia – potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator – să dea orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere pentru ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor care constituie obiectul conflictului. De asemenea, mediatorul are obligaţia să informeze părţile cu privire la procedura medierii şi drepturile lor în mediere, înainte de a începe medierea, pentru ca părţile să cunoască principiile medierii, toate detaliile despre procedura din cadrul şedinţei de mediere şi modul de desfăşurare al acesteia. Plecând de la cele menţionate, dar şi de la dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator republicată privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (cunoscută şi sub denumirea de mica reformă în justiţie) în care se prevede că „pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura de mediere şi avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”, atunci putem ajunge la concluzia că, cei care realizează informarea sunt mediatorii autorizaţi, organizaţi în una din formele de exercitare a profesiei reglementate de dispoziţiile legale în materie. Şedinţele de informare sunt gratuite, mediatorii având obligativitatea prevăzută de lege să informeze părţile despre procedura medierii, avantajele medierii, principiile medierii şi modul de desfăşurare a medierii fără a percepe onorarii – art. 29 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 republicată. Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege. Şedinţele de informare sunt obligatorii în următoarele cauze – art. 601 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 republicată: În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii: a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor; b) în materia dreptului familiei, în situaţiile prevăzute la art. 64; c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate; d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură; e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă; f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 - 1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025 - 1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; g) în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima îşi exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, şedinţa de informare se desfăşoară separat. Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei. Potrivit dispoziţiilor legale numai şedinţele de informare sunt obligatorii în cauzele menţionate mai sus şi nu procedura medierii care este facultativă. Cum pot fi aleşi mediatorii de către părţi pentru şedinţele de informare Mediatorii pot fi aleşi în mod aleatoriu de către părţi consultând tabloul mediatorilor în care sunt menţionate toate datele de contact ale acestora şi care pot fi observate prin următoarele posibilităţi: pot consulta tabloul mediatorilor afişat la avizierul instanţei de judecată; pot consulta tabloul mediatorilor afişat la arhiva instanţei; pot consulta tabloul mediatorilor afişat pe site-ul Consiliului de Mediere – mediere.ro II. Ce informaţii şi date trebuie să cuprindă această procedură de informare a părţilor Părţile trebuie să cunoască principiile medierii, drepturile de care beneficiază în cadrul procedurii medierii – drepturi ce decurg din principiile acestei proceduri -, avantajele medierii, detalii despre procedura din cadrul şedinţei de mediere şi modul de desfăşurare al acesteia. Principii: a) caracterul voluntar privind participarea la procedura medierii - reprezintă unul din principiile de bază ale acestei proceduri ce decurge din textul art. 1 Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator modificată şi completată ulterior, principiu care are la bază liberul consimţământ al părţilor de a recurge la această procedură. În consecinţă, orice parte are dreptul ca în orice moment al medierii să se retragă din această procedură – dacă ajunge la concluzia că nu poate ajunge la o înţelegere – aşa cum nu poate fi obligată să participe la o astfel de procedură, de către o altă persoană sau autoritate. b) autodeterminarea părţilor – principiu conform căruia înţelegerea aparţine părţilor, iar mediatorul nu va putea decide sau să influenţeze termenii în care se stabileşte soluţia comună a părţilor; c) confidenţialitatea procedurii medierii – caracterul confidenţial se aplică asupra tuturor informaţiilor transmise în cadrul procedurii de mediere, unde, atât mediatorul, cât şi părţile prezente sau avocaţii acestora se obligă să păstreze acest caracter confidenţial al şedinţei de mediere prin semnarea unui acord/contract de confidenţialitate înainte de începerea procedurii; d) neutralitatea mediatorului – presupune că mediatorul rămâne în afara conflictului dintre părţi, că nu se implică în acest conflict decât în limitele impuse de procedură; e) imparţialitatea mediatorului – garantează faptul că mediatorul stă într-o poziţie de mijloc faţă de părţi, că nu doreşte ca o parte sau alta să câştige sau să fie favorizată în timpul procedurii de mediere. Plecând de la principiile enunţate mai sus, putem preciza câteva drepturi ale părţilor implicate într-un conflict, drepturi de care pot beneficia ca urmare a procedurii de mediere, şi anume: • dreptul la demnitate şi de a nu fi discriminat; • dreptul de a beneficia de un tratament neutru, echitabil şi imparţial din partea mediatorului; • dreptul de a fi informat cu privire la procesul de mediere, la efectele medierii, la efectele semnării unui acord de mediere; • dreptul de a fi asistat de avocat sau de orice alte terţe persoane pe care părţile implicate în conflict le consideră oportune ca prezenţă; • dreptul de a se retrage oricând din procesul de mediere; • dreptul de a mandata terţe persoane, inclusiv un avocat, pentru a le reprezenta interesele în cadrul medierii şi a negocia în numele şi pe seama lor (în limita mandatului acordat) o înţelegere. Sarcina mediatorului în şedinţele de informare este de a da explicaţii cât mai complete părţilor cu privire la activitatea de mediere, ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii – pe de o parte -, iar pe de altă parte, beneficiile ce pot decurge pentru ele prin folosirea acestei metode alternative de soluţionare a disputelor. Dintre avantajele medierii pentru părţi care pot fi enunţate de mediator în şedinţele de informare, putem aminti: a) posibilitatea restituirii taxei de timbru – în cauzele în care s-a achitat o astfel de taxă şi cauza se află pe rolul instanţei de judecată – trebuie precizat că în urma abrogării articolului 231 din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru, care prevedea restituirea taxei de timbru, în situaţia în care părţile încheiau o tranzacţie, prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (cunoscută şi sub denumirea de mica reformă în justiţie), în prezent recuperarea sumelor plătite cu titlu de taxă de timbru poate avea loc numai dacă respectivul conflict se soluţionează pe calea medierii prin încheierea unui acord de mediere; b) procedura medierii este o procedură informală, confidenţială, civilizată – ceea ce înseamnă că, întâlnirea părţilor are loc într-un cadru privat cu respectarea normelor de bună conduită; că orice informaţie adusă la cunoştinţa mediatorului sau orice document prezentat nu pot fi dezvăluite instanţei de judecată; c) prin intermediul medierii, persoanele aflate în conflict participă în mod direct şi activ pentru ajungerea la o soluţie care să satisfacă nevoile tuturor şi nu aşteaptă pasiv o soluţie impusă de un terţ (instanţa de judecată); d) conflictul dintre părţi poate fi soluţionat într-un termen mult mai scurt, deoarece nu se mai impune respectarea procedurii formaliste şi anevoioase reglementate de Codul de procedură civilă sau Codul de procedură penală (respectiv acordarea de termene pentru a se lua la cunoştinţă de actele procesuale, de audiere a martorilor, de luarea declaraţiilor părţilor ori de luarea de interogatorii părţilor în materie civilă, etc.). Trebuie precizat părţilor în şedinţele de informare că, durata mare a procedurii judiciare este inevitabilă în cadrul unor anumite tipuri de litigii, întrucât este necesară administrarea probei cu expertiza, care poate dura luni de zile – fie datorită complexităţii unei astfel de probe, fie ca urmare a unei contraexpertize – astfel încât, realizarea unei înţelegeri pe calea medierii ar scurta perioada litigiului şi ar aduce beneficii pentru toate părţile. e) ca o consecinţă a reducerii timpului necesar soluţionării conflictului şi a stresului care se acumulează pe perioada desfăşurării unui proces în instanţă, se vor diminua şi cheltuielile pe care le implică un astfel de proces; f) procedura medierii poate ajuta ca părţile implicate în conflict să găsească soluţia care să satisfacă interesele şi nevoile reale ale acestora şi să conştientizeze aceste părţi că recurgerea la procedura judiciară prezintă riscuri, în sensul că, partea poate cheltui timp, bani, energie fără a câştiga ceva în schimb ori să obţină o soluţie nesatisfăcătoare intereselor şi nevoilor sale reale. Procesul – verbal de informare încheiat de mediator, ca urmare a închiderii şedinţei de informare va fi prezentat de părţi instanţei de judecată la termenul fixat pentru şedinţa de judecată în conformitate cu dispoziţiile legale. Rolul medierii este acela al depăşirii barierelor comunicaţionale pentru soluţionarea conflictului şi salvarea relaţiei existente între cele două părţi. III. Sancţiuni: Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a) - f). Potrivit dispoziţiilor art. 602 din Legea nr. 192/2006 republicată, procedura de informare, incluzând şi formalităţile pentru convocarea părţilor, nu poate depăşi 15 zile calendaristice. Prevederile art. 2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător. Acceptarea participării sau participarea la şedinţa de informare nu constituie o recunoaştere a dreptului ce ar face obiectul litigiului şi nu întrerupe cursul prescripţiei.
Posted on: Sun, 14 Jul 2013 13:33:04 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015