PUTERE VECINICĂ „Numele lui Iehova este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost”. – Proverbe 18:10. IEHOVA a făcut de cunoscut acelora care îl iubesc îngrijirea sa pentru adăpostul lor; Pe Iehova pot să se bazeze cu încredere şi acesta o şi fac. Iehova a mai exprimat scopul său, de a răsplăti pe cel nelegiuit. Rezultatul final este acela, că întreaga creaţuine va cunoaşte, că Iehova este atotputernicul Dumnezeu.. Un nume dat de o creatură şi aplicată asupra altei creaturi, nu este mai mult decât un titlu, sub care creatura este cunoscută sau cu care se numeşte. Însă un nume pe care Iehova îl dă unei creaturi înseamnă mult mai mult. Scriptura arată această deosebire. Dumnezeu a creat animalele de pe câmp şi păsările cerului, şi le-a făcut să treacă dinaintea lui Adam şi Adam le dădu nume; acesta înseamnă, că Adam fiecăruia dintre aceste creaturi le dădu un titlu sau nume, sub care nume este cunoscută sau cu care se numeşte, şi numele dealtfel nu înseamnă nimic mai mult. În acelaşi fel, dacă un bărbat şi o femeie dau naştere la un copil, şi ei îi dau un nume. Dacă numele părintelui ar fi Ioan copilul ar fi un fiu, atunci probabil, că copilul ar primi numele Ioan al lui Ioan, adică John Johnson( nume obişnuit în Scandinavia, Anglia, America). În felul acesta se nasc nume, care sunt numai titluri, cu care se pot deosebi familii, sau sub care sunt cunoscute.. Dacă însă Iehova dă un nume unei creaturi, atunci cu numele acesta este legat un înţeles cu totul deosebit, decât numai o numire sau un mijloc pentru deosebire. Aşa de pildă un om a fost cunoscut sub numele de Abram şi din pricina credincioşiei sale Dumnezeu i-a schimbat numele şi după aceea a fost cunoscut ca Avraam; acesta înseamnă, că Dumnezeu a hotărât ca omul acesta să fie părintele unei mulţimi, sau a unei mulţimi de naţiuni( 1Moise 17:5 ; 22: 17,18). Când Dumnezeu a trimis pe pământ pe iubitul său Logos, a poruncit ca numele lui să fie „ Isus”, deoarece el este Mântuitorul oamenilor( Matei 1:21 ; Luca 1 versurile 31 – 33). Dumnezeu a poruncit pe mai departe îngerilor săi, ca să vestească, că se va numi „ Fiul Celui Prea Înalt”, pentru că el este împăratul numit de drept şi uns a lui Iehova, care a fost făcut cap al împărăţiei lui Iehova, adică a organizaţiei principale a lui Iehova. Despre acest iubit şi despre însemnătatea numelui său a lăsat Iehova pe profetul Isaia să prorocească: „Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic.... Domn al păcii”; numele acesta în felul acesta arată slujbele înalte, pe care le va îmbrăca( Isaia 9:6,7). Cum arată Scriptura un nume are un înţeles cu totul deosebit, dacă Iehova este acela care dă un nume unei creaturi. De o însemnătate mult mai mare şi mai nemăsurată este numele Creatorului. El s-a făcut cunoscut creaturilor sale credincioase prin diferite numiri, dintre care fiecare are un înţeles adânc. Citim în Scriptură: „Domnului i S-a arătat( lui Moise) într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug” şi Iehova a vorbit către Moise şi i-a spus, că este ales ca să meargă în Egipt, ca să elibereze pe poporul lui Dumnezeu din mâna asupritorilor. Moise a întrebat pe Dumnezeu, ce să le spună dacă îl vor întreba, că cine l-a trimis. Moise a zis: „Şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” ce le voi răspunde?” Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Eu Sunt Cel ce Sunt... Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numeşte „Eu Sunt” m-a trimis la voi.”( 2Moise 3: 13,14). În felul acesta s-a descoperit Iehova lui Moise, nu ca unul care ar fi avut un început şi care ar putea să aibă un sfârşit, ci că „ eu sunt”, anume Cel veşnic, fără început şi fără de sfârşit, de fapt ca singură fiinţă. Expresiunea „ fiinţă omenească” este cu totul falsă, deoarece omul este o creatură şi nicidecum nu este o fiinţă. Numai o singură fiinţă există şi acela este Creatorul veşnic. Creatorul este fiinţa; toate lucrurilor create sunt creaturi.. Cel veşnic s-a arătat lui Avraam, Isaac şi Iacob, ca Dumnezeu, cel Atotputernic, însă ei nu l-au cunoscut ca Iehova( 2Moise 6:23). El s-a arătat lui Moise cu numele său Iehova, când a zis: „Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam”. Numele: „ Eu sunt” se trage din aceaşi rădăcină ebraică ca şi Iehova. Numele „ eu sunt cel se sunt” în traducerea revizuită americană sună: „ Eu sunt ce sunt” şi în notele referitoare explicative „ Eu sunt pentru că sunt” sau „ Eu vreau să fiu, cel ce vreau să fiu”. Numele său Iehova înseamnă scopul lui cu creaturile; şi acveasta este întărit prin următoarele cuvinte îndreptate către Mose cu privire la Izraeliţi: „ Eu vă voi scoate pe voi...Însă eu voi întinde mîna mea...şi voi face ca poporul acesta să afle har”. – 2Moise 3 versurile 13 – 22. Numele Dumnezeu înseamnă Creator; Dumnezeu cel atotputernic caracterizează pe acela, care are o putere nemărginită; Cel Prea Înalt arată la acela, care este mai presus de toate, unde este folosit numele Iehova, aceasta se referă la scopul Celui atotputernic cu creaţiunea sa. Scriptura descopere adeseori pe Cel prea Înalt, ca „ Iehova oştirilor” sau „ Domnul oştirilor”, prin care se înţelege scopul atotputernicului Dumnezeu, ca să lupte cu reuşită pentru poporul său şi contra duşmanului său.( 1Sameul 15:2,3 ; 17:45 ; 2 Samuel 5:10 ; 26:29 : Psalm 24:10). După ce Iehova a hotărât să facă ceva, nu există nici o abatere dela o astfel de hotărâre şi nu există nici o forţă, care s-ar putea opune în luptă, atotputernicului Dumnezeu întru executarea hotărârei sale. „Domnul( Iehova) oştirilor a jurat şi a zis: „Da, ce am Hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. Domnul oştirilor a luat această Hotărâre: cine I se va împotrivi? mâna Lui este întinsă: cine o va abate?” – Isaia 14:24,27.Iehova a ales pe Izreal ca pe un popor pentru sine. L-a eliberat din Egipt, a făcut un legământ cu el la Sinai, l-a condus prin pustiu şi a zis către el: „Dar veţi trece Iordanul, şi veţi locui în ţara pe care v-o va da în stăpânire Domnul, Dumnezeul vostru... Atunci va fi un loc, pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul vostru, ca să facă să locuiască Numele Lui acolo,,,,”( 5Moise 12:10,11). Cum Iehova a dus la împlinire acest scop deosebit al său, a ales oraşul Ierusalim, a lăsat să se zidească oraşul şi Templul în oraş şi Numele său la aşezat acolo. Acesta a însemnat nu numai atâta, că acuma a fost un loc de închinare, ci mult mai mult, că Iehova în locul acesta a adus pe Izrael, poporul lui ales, şi că scopul lui cu privire la dânşii, întrucât Iehova este în discuţie, niciodată nu va fi zădărnicit. Nereuşita Izraeliţilor a fost cauzată de lipsa credinţei lor în Dumnezeu, şi deoarece nu au îndeplinit cu credincioşie condiţiunile legământului, pe care Dumnezeu l-a încheiat cu dânşii( Evrei 4:2). Câtă vreme Izraeliţii au fost credincioşi faţă de Dumnezeu şi au ascultat de el, i-a păzit dinaintea duşmanilor lor şi în războaiele lor s-a luptat pentru ei; şi acesta a făcut din pricina numelui său, deoarece pe poporul acesta l-a înzestrat cu Numele său. Întrucât Izrael a fost poporul tipic al lui Dumnezeu şi a format astfel pe organizaţia lui tipică de pe pământ, astfel lucrurile care s-au întâmplat cu poporul acela au fost ilustraţi şi au fost însemnate pentru binele poporului lui Dumnezeu care trăieşte pe pământ la sfârşitul lumii.( 1Corinteni 10:11). De aici scot Izrealiţii antitipici, poporul ales a lui Dumnezeu, învăţătura, că scopul lui Dumnezeu cu poporul său va fi împlinit desigur şi faţă de aceia, care sunt într-un legământ cu el şi rămân credincioşi faţă de el, nu poate să se zădărnicească. Dacă rămăşiţa învaţă temeinic lecţiunea acesta şi o preţuieşte, atunci îi va da mângâiere şi speranţă. Numai cei ce preţuiesc Numele lui Iehova, vor primi acuma mângâiere adevărată. Unora ca aceştia este şi va rămânea Numelui lui un turn tare.Nicaieri in scripturi nu este citat ca numele MARIEI ar fi ceva si ca prin ea sar da ceva !!! aviz amatorilor religiosi!!!!!!!„ Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat” – 2Timotei 2:15. Unele fapte, care întăresc şi sprijinesc pe martorii lui Iehova şi la care ar trebui să se cugete mereu, sunt următoarele: Iehova Dumnezeu a ales un popor pentru Numele său( Fapte 15:14). Acesta înseamnă, că Iehova a ales dintre oameni o clasă, care la timpul său stabilit trebuie să vestească scopul său; deoarece numele lui Iehova al său înseamnă hotărârile sau scopul său cu privire la creaturi. Deci, rămăşiţa are de îndeplinit o anumită datorinţă. De mai multe secole creştinii aşa au interpretat chestiunea, că Dumnezeu a trimis pe Christos Isus în lume, ca să moară, pentru ca omul să poată crede şi în sfârşit, dacă în credinţă s-a dovedit credincios, să ajungă în cer. Chiar să fie adevărat acesta, totuş nu este încă adevărul întreg. Dumnezeu îndeosebi pentru aceea a trimis pe Isus în lume, ca acesta să fie un martor al lui Iehova. Celui Prea Înalt şi în concordanţă cu aceasta să mărturisească adevărul despre Iehova.( Ioan 18:37). Iehova a numit şi uns pe Isus, ca să fie împăratul lumii. După acesta a ales pe unii dintre oamenii de pe pământ, care sunt gata asemenea să umble credincioşi până la moarte în urmele paşilor lui Isus; şi unora ca aceştia s-a făcut promisiunea, că ei vor avea parte împreună cu Christos Isus la împărăţia sa. Pentru a fi credincios acestei însărcinări, trebuie să se execute o lucrare cu totul deosebită, care trebuie să se facă din partea acelora care sunt aleşi pentru Numele său; şi lucrul acesta face necesar, să fie martori pentru Iehova. Mărturia lor trebuie să se pună într-un timp când chestiunea mare de discuţie trebuie să se rezolve; şi acesta este: Cine este Cel Prea Înalt? Mărturia lor trebuie să se dea pe timpul, când Iehova trimite pe împăratul lui, ca să domnească între duşmanii lui. Chiar pe vremea aceea, poporul, care a fost ales pentru Numele său trebuie să fie gata, ca să fie activ; şi acesta o fac plini de înflăcărare, în ascultare faţă de poruncile lui Dumnezeu(Psalm 110:2,3). ). Timpul acesta a sosit acuma şi a început nemijlocit după venirea lui Christos Isus la templu lui Iehova, şi după întrunirea urmaşilor săi credincioşi la sine însuş. Aceşti credincioşi, rămăşiţa, au fost în urmă aduşi în templu şi unşi şi încredinţaţi ca martorii lui Iehova, pentru ca în timpul acesta să fie activi. Christos Isus, împăratul şi slujbaşul suprem al lui Iehova, spune către aceştia: „Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu.... şi Numele Meu cel nou”( Apocalips 3:12). În modul acesta este arătat că Dumnezeu a pus numele său pe rămăşiţa credincioasă. Cu privire la această rămăşiţă spune mai departe Isus: „şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou”(Apocalips 2:17). Iehova tot la aceeaş clasă vorbeşte unde, zice: „Şi-ţi vor pune un nume nou, pe care-l va Hotărâ gura Domnului”. – Isaia 62:2.Timpul pentru justificare Numelui lui Iehova a sosit. Una din mijloacele justificării numelui lui Iehova este nimicirea tuturor duşmanilor săi, Iehova însă a poruncit clasei servului său credincios, şi a încredinţat-o , ca să vestească duşmanului înainte ziua nimicirii lui apropiate. Iehova nu lucrează în ascuns contra duşmanului. El la aceea a hotărât pe poporul ales pentru Numele său, ca să vestească duşmanului solia. Religia falsă, sistemul asupritor comercial şi stăpânirea nedreaptă, în curând vor dispărea pentru totdeauna. Membrii organizaţiei satanice vor fi stârpiţi, însă numai după ce au primit o prevestire despre scopul lui Iehova, de a-i nimici. Cuvântul lui Dumnezeu ne descopere, că el va da ocazii bogate membrilor organizaţiei lui Satan, ca să săvârşească cu Satan, duşmanul împreună, o acţiune. Isus a zis urmaşilor săi: „Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să le slujiţi de mărturie”.( Marcu 13:9). Exprimat în termeni obişnuiţi, spune Domnul, că aceşti martori credincioşi, la îndemnul preoţilor vor fi arestaţi şi târâţi înaintea justiţiei şi că în felul acesta devotamentul lor credincios faţă de Iehova, împotriva membrilor organizaţiei lui Satan, care sunt responsabili pentru o astfel de persecuţie, va sluji pentru o mărturie. Domnul va face ca duşmanii ei înşişi prin purtarea lor nepotrivită se vor convinge de vinovăţia lor. Aceasta o vor face, după ce vor primi ştire de la Dumnezeu. Iehova îndeosebi pentru aceea admite ca martorii lui să îndure persecuţiuni din partea oamenilor, pentru ca persecutorii aceştia să se poată dovedi şi prezenţa ca cei ce fac parte din organizaţia lui Satan şi împotriva lui Dumnezeu. Aşadar sunt două motive deosebite şi cu caractere diferite pentru continuarea acestei persecuţiuni: mai întâi este o probă pentru rămăşiţă, şi al doilea, dă ocazie oamenilor de pe pământ, ca să se dovedească solitari cu organizaţia lui Satan şi ca contrarii lui Dumnezeu.. Iehu era pe cale, ca să execute judecata lui Dumnezeu asupra închinătorilor lui Baal, adică asupra sfinţilor Diavolului, când a întâlnit pe Ionadab. Iehu a zis lui Ionadab: „Vino cu mine, şi vei vedea rîvna mea pentru Iehova!”; cu aceasta a vrut să spună: Vino şi vezi, cu cât zel voi executa însărcinarea ce mi-a dat Iehova. Ionadab a mers cu Iehu, şi a fost martor cum au fost măcelăriţi închinătorii lui Baal.( 2Regi 10:16). Aceşti închinători ai lui Baal au reprezentat pe toţi aceia care intenţionat se pun de partea Diavolului şi împotriva lui Dumnezeu. Iehu a lăsat să se convoace o adunare sărbătorească pentru Ball. Şi o mulţime mare de astfel de închinători au intrat în casa lui Baal. Iehu a zis administratorului magazie de haine: „Scoate veşminte( anume hainele de recunoaştere) pentru toţi slujitorii lui Baal”.Astfel porunceşte acuma Iehova martorilor săi, ca să se ducă la oameni, şi să le vestească, că Iehova este Dumnezeu, şi pe mai departe să le vestească lucrurile pe care le va împlini prin împărăţia lui; aceia însă care aud şi cu toate acestea persecută pe martorii lui Iehova, sau în alt mod se pun în contra lui Iehova se îmbracă prin atitudinea lor în veşmintele Diavolului şi în felul acesta se declară pentru organizaţia Diavolului şi împotriva lui Iehova Dumnezeu . După ce închinătorii lui Baal s-au făcut cunoscuţi în felul acesta, şi au fost adunaţi laolaltă în casa Diavolului, a poruncit Iehu oamenilor săi, ca să intre şi pe fiecare să-l ucidă şi să aibe grije, ca nici unul să nu scape din ei. – 2Regi 10: 23 – 25. . Reprezentanţii pământeni ai lui Satan prin procedura lor trebuie să se facă cunoscuţi ca atari, înainte ca măcelul final al Armaghedonului va avea loc; şi ocazia, ca să se facă astfel cunoscuţi li se dă; şi aceasta o fac după ce au auzit mărturia, care li se dă din partea lui Iehova. . Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!”( Psalm 9: 8 – 10). Oamenii asupriţi de pe pământ sufere şi strigă din pricina asupririi de acest fel şi Iehova Dumnezeu în îndurarea sa aude strigătele lor, şi cei umiliţi, adică aceia, care doresc să cunoască adevărul, vor primi ocazie la aceasta. „Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei, ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ”( Psalm 10: 17,18). Martorilor lui Iehova i s-a impus datorinţa, ca să clarifice pe oameni despre îngrijirea, care a fost pusă la cale pentru ei prin împărăţia lui Dumnezeu.Un turn este un loc de scăpare şi siguranţă contra atacului duşmanului. Între Filisteni se găsea un număr mare de uriaşi. Armata Izraelită de sub comanda lui David adesea a fost atacată de aceşti uriaşi. Ultimul dintre aceşti uriaşi, care trebuia răpus, era „era un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior”. Numărul şase care este un simbol al lucrurilor imperfecte, ilustrează sau descrie pe organizaţia lui Satan îndeosebi pe timpul culmei glorie sale la sfârşitul lumii. Citim despre aceşti uriaşi: „Au perit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui”( 2Sameul 21:22). Uriaşul cu şase degete la mâini şi şase degete la picioare ilustrează pe organizaţia lui Satan în timpul prezent. . Când David a recunoscut scutul, pe care Iehova Domnul, a lăsat să-i fie parte, îndată ce a învins pe uriaşi, a scris şi a cântat următoarea cântare: „El a zis: „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu. Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mântuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi Sunt izbăvit de vrăjmaşii mei”( 2Samuel 22:2-4). Acum am ajuns timpul, când Christos Isus, mai marele ca David, care este turnul organizaţiei lui Dumnezeu, conduce lupta împotriva duşmanului, pentru justificarea Numelui lui Iehova( Mica 4:8). Este timpul pericolului celui mai mare, şi pentru acesta poporul uns al lui Dumnezeu, are lipsă cel mai urgent de o cetate care nu se poate ocupa de duşman; un astfel de loc de scăpare s-a dat cu bogăţie şi acest loc de scăpare este Numele lui Iehova... Eu pun cuvintele Mele în gura ta, şi te acopăr cu umbra mânii Mele, ca să întind ceruri noi şi să întemeiez un pământ nou, şi să zic Sionului: „Tu eşti poporul Meu!”( Isaia 51:15,16). El se descopere unşilor săi cu numele „ Domnul (Iehova) oştirilor” în înţelesul „ Dumnezeul bătăliei victorioase” şi le spune, că stau sub scutul său; şi prin aceasta le dă mângâiere şi curaj neclintiti. Martorilor sau credincioşilor săi Numele lui Iehova este o cetate. Acesta înseamnă, că aceia, cărora Iehova le-a dat Numele său, sunt scutiţi de orice pagubă, atât timp cât vor rămânea credincioşi şi devotaţi Numelui său.Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic”(Psalm 91:1). În timp ce locuiesc sub umbra celui Atotputernic, nici o forţă contrară nu poate să-i atace cu reuşită. Cu credinţă deplină şi cu convingere deplină spune acuma rămăşiţa: „ Zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”( Psalmul 91:2). Despre rămăşiţa credincioasă care este o parte a servului ales, zice Iehova: „Fiindcă Mă iubeşte-zice Domnul-de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu”( Psalm 91: 14,15). În cetatea aceasta mare, în Numele lui Iehova, este ocrotită rămăşiţa şi ea spune: „Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul”. – Psalm 27:6.Dreptatea se atribuieşte numai astorfel de oameni, care cred în Dumnezeu şi în Christos, şi cu bucurie ascultă de poruncile lui Dumnezeu„Ajutorul nostru este în Numele lui Iehova” ....Iehova, pomenirea Ta ţine din neam în neam”( Psalm 124:8 ; 135:versul 13).Noi suntem convinsi , că puterea veşnică se va folosi spre binele acelora care azi isi folosesc mintea si puterea pt ca sfintul SAU NUME SA FIE INALTAT LA VALOARE NUMELUI PE CARE=L POARTA!!!!
Posted on: Thu, 15 Aug 2013 18:08:02 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015