Pacient la final de veac - Adrian Păunescu - Şi află, doctore, c-aici mă doare, Acolo unde geme-un colţ de tară, Acolo unde plînge fiecare Ca natiunea noastra sa nu moara. Iar daca e de completat o fişă, Te rog, permite-mi saăo scriu cu sînge, Începătura bolii este grijă, Am tricolorul ciuruit pe sînge. Farmacopeea stă sa se rastoarne Asupra mea cu toate ale sale, Dar eu port rana veacului în carne Si am în splina ţărăneasca jale. Taiaţi-mă de-a lungul si de-a latul Şi dumneata şi ceilalti doctori, înca, Apoi să-mi iscaliţi certificatul Că nu ştiti boala care mă mănîncă. O, Doamne, cum vă înşelaţi cu toţii Mi-e capul greu de fiecare veste Si nici un minister al sănătăţii De folosinta, astazi, nu-mi mai este. Sînt numai un creion care îsi scrie Problema ţarii lui, încă o dată, Şi copiază pe curat, tîrzie, Aceasta dulce ţară zbuciumată. Deci, doctore, acestea se întîmplă, Acestea sa le afle telegraful Mă trage mîlul veacului de tîmplă Din care nu vreau sa se-aleagă praful. Mai am în mine bucurie multă, Mai am în mine dorul de-a vă spune Că nu doar voi, ci alţii mă ascultă, Să vadă dacă am cuvinte bune. De nici de sanatoriu nu m-apropii Ca n-aveţi voi rezervă pentru mine Eu sînt bolnav de soarta Europei Şi Pacea doarme-n inima la mine. Încolo, cîte-o tuse, cîte-o gripă, Dureri de şale, şoc de şapte arte, Artrita la picior şi la aripă Şi, mai ales, în tot, un pic de moarte.
Posted on: Sat, 20 Jul 2013 11:54:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015