Poem în proză... de fapt un gând fulgurant... Iubirile sunt asemenea ploii... picuri de ploaie căzând în liniștea unei clipe fugare... Asemenea unei flori și asemenea unui cântec.... Deasupra culmilor iubirii sunt norii... albi, pufoși, păstrând în ființa lor o rază din strălucirea culeasă din soare, din căldura ființei sale toride... Iar deasupra norilor sunt stelele invizibile, numeroase asemeni picăturilor de rouă țesute în fiecare dimineață din lumina iubirii... Doar iubirile sunt luminoase... Plouă... Un ocean de emoții se revarsă în adâncul sufletelor și ființelor de om și ard asemeni poeziei inspirate de farmecul unei primăveri nesfârșite... Din când în când... iubirile sunt asemenea ploii... cu al lor veștmânt țesut din raze de lună...în culorile nopții și ale naturii... în culori vii și freamătul munților, câmpiilor, dealurilor... Undeva ești tu, printre picături de rouă și fărâme de cer plânse de inspirația divină... Undeva ești tu, în culorile vii și pastelurile cu care conturez lumea, în imaginea vieții și în metaforele neumbrite ale respirației cuvintelor șoptite cu speranță... Undeva ești tu, iar dincolo de tine este răsăritul cu toate începuturile sale, cu toate clipele, fericirile și jertfele care se vor înfiripa în ființele noastre... Iar tu... tu ești un fulg de soare, așternut ca o binecuvântare de vis, ca un gând, ca un poem peste culmile vieții... Adie un vânt asemeni unei sărutări de lumină... Singur...
Posted on: Sun, 27 Oct 2013 04:32:09 +0000
Trending Topics
© 2015