Pofta, plăcerea trupească, frica și întristarea nu fac parte din constituţia originară a firii omenești, nefiind create odată cu ea. (...) Ele reprezintă, cu alte cuvinte, aspectul de animalitate (necuvîntător) al firii noastre, accentuat după căderea din viaţa paradiziacă spirituală, unită cu Dumnezeu. În această trăsătură animalică a lor stă şi inferioritatea, dar şi nevinovăţia lor. Căci aşa cum animalele sunt nevinovate în manifestările instinctuale ale organismului lor, aşa este şi omul, atâta vreme cât aceste afecte rămîn în graniţele lor, servind existenţei lui biologice. Prin faptul că omul este şi spirit şi deci are o aspiraţie ireductibilă către infinit, el îşi poale asocia această aspiraţie cu afectele de ordin biologic, transformîndu-le în patimi, adică în afecte exagerate, străbătute de o sete infinită de satisfacere. Din trăsături animalice, ele devin trăsături diabolice, prin elementul spiritual care le colorează. (...) Patima este cu mult mai rea ca afectul. Dacă afectul este animalic şi impus de viaţa organică a omului, patima este diabolică şi nu mai este o manifestare instinctuală a naturii, ci o fierbere mereu voită şi meditată. Stăniloae, Dumitru
Posted on: Sun, 30 Jun 2013 13:20:08 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015