Prevederile cuprinse în NCC în materia societăților. Astfel, potrivit art. 1887 alin. (1) NCC, ”Prezentul capitol (n.n, Capitolul VII, Contractul de societate) constituie dreptul comun în materia societăţilor”. Art. 1887 NCC trebuie coroborat cu art. 1908 NCC, care stabileşte că: (1) Un asociat îşi poate asocia o terţă persoană la drepturile sale sociale fără consimţământul celorlalţi asociaţi, dar persoana respectivă nu va putea deveni asociat al societăţii fără consimţământul celorlalţi asociaţi, care trebuie dat în condiţiile dispoziţiilor art. 1.901. (2) Asociatul nu poate ceda, fără consimţământul tuturor celorlalţi asociaţi, drepturile sale sociale, sub sancţiunea aplicării prevederilor art. 1.901 alin. (2) şi (3). (3) Asociatul nu poate garanta în niciun fel obligaţiile personale sau ale vreunui terţ cu drepturile sociale, fără consimţământul tuturor asociaţilor, sub sancţiunea nulităţii absolute a garanţiei. Ţinând cont de principul libertăţii de asociere şi de elementul affectio societatis, care trebuie să subziste pe toată durata societăţii, textul prevede că asocierea unei terţe persoane la drepturile sociale fără consimţământul celorlalţi asociaţi nu îi conferă terţei persoane calitatea de asociat al societăţii, pentru aceasta fiind necesar acordul celorlalţi asociaţi. Potrivit doctrinei[14], art. 1908 alin. (3) NCC consacră regula insesizabilităţii drepturilor sociale. Soluţia prescrisă de art. 1908 este în consonanță cu dispoziţia art. 66 alin. (1) din LSC, pe care o și completează (norma specială se completează cu norma generală[15]). Prin interdicţia garantării obligaţiilor cu drepturile sociale, legiuitorul a împiedicat eventuale executări silite care ar fi eludat interdicția referitoare la cedarea drepturilor sociale către terți fără consimțământul celorlalți asociați. Astfel, ca și interdicția referitoare la cedarea către terți a drepturilor sociale, interdicția garantării obligaţiilor cu drepturile sociale are ca finalitate protejarea caracterului intuitu personae al contractului de societate. În concluzie, o garanţie personală oferită de asociatul debitor va însemna că acesta garantează cu toate bunurile din patrimoniul său, cu excepția acelor bunuri declarate de lege insesizabile, bunuri printre care se află și părțile sociale. Încălcarea interdicţiei instituite de art. 1908 NCC poate atrage sancţiunea nulității pentru orice formă de garantare a unei creanţe cu părţi sociale. Cu alte cuvinte, chiar dacă părţile sociale se află în patrimoniul asociatului debitor, acestea nu pot face obiectul garanţiei, întrucât art. 1908 NCC interzice expres acest lucru.
Posted on: Sat, 09 Nov 2013 08:39:28 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015