Privirea – expresia interiorului “Ochii sunt în principiu organe pasive, receptive. Cu toate acestea prin ochi putem nu numai primi, ci și dărui. Într-adevar, prin privire putem fi emițători activi, adică să vorbim, să sugeram, să influențăm, să comandăm, să deranjăm. Nu-i priviți pe ceilalti fix, pentru a nu-i inoportuna, dar nu este bine nici să-i priviți cu ochii stinși, inexpresivi. Dacă și priviti prea pasiv, oamenii vor simți că nu primesc nimic de la noi dar și că energiile lor îi părăsesc. Este important să ne observăm și să supraveghem expresia ochilor nostri întrebându-ne:” Oare dau? Oare iau?” Este bine să dam și este bine să luam în schimb, dar dacă nu ne oprim din a lua sau a vampiriza, vom fi alungați de peste tot pentru că devenim un hoț spiritual. În timp ce acel care se antrenează să dea, să radieze, să reconforteze, practică magia cea mai înaltă. Numai dorința de a da, de a-i face pe ceilalți fericiți, numai dorința intensă de a servi cauza divină ne poate deschide porțile Cerului. Priviți semenii cu blândețe dar fără insistență, pentru a-i lăsa liberi; nu încercați să-i obligați să raspundă privirilor voastre și să se manifeste după dorințele voastre, pentru că cel care primește astfel proiecția voinței voastre se simte deranjat, violentat. În realitate nimic nu-l poate forța să se deschidă în fața voastră și rămâne insensibil la toate uneltirile voastre. Secretul în a-i susține pe ceilalți constă în iubire dezinteresată care nu încearcă niciodata să câștige suflete sau inimi prin violență. Studiați această problemă în viața voastră particulară, familiară, în viața socială și veți vedea că multe lucruri depind de modul cum se privesc oamenii între ei. Nu s-a studiat încă suficient influența privirii asupra destinului omului. Să nu spuneți că acesta este un detaliu minuscul. Totul este în privire. Ea este o sinteza a întregii ființe; totul se reflectă în ea: grosolania sau delicatețea, prostia ca și inteligența, noblețea și lașitatea, forța și slăbiciunea. Privirea este un rezumat al întregii noastre ființe; ea imprimă o pecete peste tot unde se îndreaptă. Pentru a ne schimba privirea, trebuie să ne schimbăm întreaga existență, maniera de a gândi, de a simți, de a acționa. Prin intermediul privirii, energiile se revarsă asupra ființelor și obiectelor. Câte destine n-au fost schimbate și tulburate printr-o singură privire.” Să ne supraveghem permanent ”Întrebam pe câte cineva: “La ce vă gândiți? -Nu știu!”. Nu s-a observat niciodată și atunci, indiferent ce curent circula prin el – murdării, imagini infricosătoare – este inconstient! Cum ar putea în aceste condiții să lucreze pe baze solide? Se spune în Evanghelii: “Fiți vigilenți, pentru că diavolul, ca un leu care rage, este gata să vă sfâșie“. Bineînțeles, voi nu vedeți nici leul, nici diavolul în planul fizic, dar în domeniul interior sunteti amenințați. Acolo există dorințe, proiecte, pasiuni, tentații care vor să vă distrugă. și dacă nu sunteți luminat și atent, veți putea atrage nenorociri. Nu este suficient să evităm să cădem, să ne rănim sau să spargem ceva; trebuie de asemenea să evităm să încălcăm legile lumii invizibile. Există în planul psihic mecanisme pe care le declanșăm fără să știm, entități pe care le deranjăm, legi pe care le încălcăm și imediat suferim consecințele, atragem ce am semănat. Cel mai important aspect pentru discipol este deci, să înțeleagă că trebuie să se supravegheze, să fie vigilent, atent, pentru a cunoaște în fiecare clipă natura celor ce se petrec în el: curentele, dorințele, gândurile care-l traversează, influențele, impulsurile, pe care le simte. Lucrând astfel conștient, hrănind un ideal foarte înalt, se leagă de Entități și Inteligențe supreme care vor veni într-o zi să se instaleze în el și să-l faca capabil să-și asume sarcini grele și să triumfe în numeroase dificultăți”. Importanța Cuvântului “….. fiți foarte atenți cu cuvintele pe care le pronunțați, pentru că, chiar dacă nu gândiți cu adevărat la ceea ce spuneți, cuvântul pleacă în univers și acționează conform comenzii pe care i-ați dat-o. În multe țări oamenii au obiceiul să pronunțe blesteme; pentru te miri ce își blestemă părinții, copiii, vecinii, prietenii… Este un obicei foarte urât, deoarece cuvintele creează condițiile pentru ca nenorocirile să sosească. Trebuie deci să fim foarte vigilenți şi niciodată să nu mai sfârșim o conversație folosind cuvinte negative la adresa cuiva, pentru că este o lege care vrea ca aceste cuvinte distructive să continue să lucreze. Chiar dacă sunteți obligat să faceți critici la adresa cuiva, nu sfârşiţi cu defectele sale. Sfârşiţi conversația folosind cuvinte constructive, spunând: ” Are totuși și câteva calități”, menționați-le și opriți-vă. Ce este un cuvânt? Este o rachetă care parcurge spațiul și care, în trecerea sa, declansează forțe, stimulează entități și provoacă efecte ireparabile. Da, în realitate efectele sunt ireparabile. Evident, dacă am putea remedia imediat cuvintele urâte, nu s-ar produce stricăciuni: dar cu cât lăsăm să treacă timpul, cu atât cuvintele capătă efect distructiv. Timpul este deci un factor formidabil. Presupuneți că a-ți da ordin să se taie capul cuiva și cei care trebuie să execute ordinul sunt deja plecați… Ce ați putea repara odată ce capul ar cade? L-ați putea lipi? Când un ordin a fost dat deja, ce s-ar mai putea face? Să se dea un contra ordin, deci să se trimită alți mesageri, alți servitori, pentru a-l contramanda. Dar dacă a trecut prea mult timp, nu mai puteți repara nimic. De aceea s-a spus: “Înainte să apună soarele, împacă-te cu fratele tău”. Aceasta înseamnă că trebuie să reparăm cât putem de repede răul pe care l-am făcut altora. Majoritatea oamenilor se lasă rascoliți de sentimente, spun orice, dar într-o zi Legile universului bat la ușă și spun: și-acum primiți ce ați creat! Trebuie deci să reparăm imediat, fără măcar să așteptăm ziua de mâine pentru că vorba zboară; este o forță, o putere care parcurge spațiul și acționează. Dar trebuie să știți totodată că mai există o putere încă și mai eficace și mai rapidă decât cuvântul; este gândul; și dacă vă puneți la lucru imediat prin gând, puteți ajunge din urmă cuvântul. Este dificil, bineânțeles, pentru că gândul aparține unei regiuni mult mai subtile decât cuvântul; dar dacă vreți să remediați consecințele cuvintelor voastre puteți totuși să vă concentrați și să vă răzgândiți și să transmiteți un gând constructiv. În acel moment nu reparați complet, dar evitați ce-i mai rău. Trebuie să fiți foarte rapizi și gândul vostru să fie foarte intens, dacă nu, ordinul de execuție va fi dat, victima va fi decapitată (simbolic vorbind) și într-o zi veți trăi tot ce ați creat prin acele cuvinte.” Consiliere psihospirituală Schimbarea reprezintă o transformare în conştiinţă şi dă realităţii o altă nuanţă. Adică realitatea prezentă nu seamănă cu nimic din trecut este ceva nou, virgin, încă neexplorat. Lumina străluceşte altfel şi umbrele pe care le aruncă sunt diferite, iar observarea umbrelor dă Observatorului – care suntem noi - o perspectivă dimensională. Asta înseamnă creştere, evoluţia care ni se întâmplă în fiecare zi a vieţii noastre. Să acţionăm pentru a trezi în noi magia, forţa, puterea conştiinţa care reprezintă moştenirea noastră, dreptul nostru de fiinţe umane, fără nici un fel de diferenţiere. Scopul existenţei noastre este să ne extindem nivelul de conştiinţă. Facem acest lucru prin a învăţa din experienţele pe care le avem. La început nu ne alegem experienţele în mod conştient; ele par să ni se întâmple adesea împotriva voinţei noastre. Există cinci etape principale pentru a deveni conştienţi. Acestea sunt următoarele: Să ne dorim să devenim conştienţi. Adică vrem să cunoaştem lucrurile. Căutăm sensul vieţii. Vrem să trăim viaţa din plin. Să devenim conştienţi că suntem inconştienţi. Adică să obesrvăm lipsa noastră de atenţie în a deveni conştienţi de programările şi condiţionările după care ne ghidăm viaţa. Astfel începem să ne observăm gândurile rătăcitoare, descoperim cauzele conflictelor în noi înşine şi devenim conştienţi că suntem cufundaţi, emoţional şi intelectual în trecut sau în viitor.. Observăm reacţiile noastre la diferitele situaţii care apar, fără să le analizăm, criticăm şi judecăm excesiv. Renunţarea la vechi. Aceasta începe prin eliminarea ideilor, convingerilor, programărilor din trecut şi sistemelor de credinţă care nu mai sunt potrivite pentru extinderea conştiinţei. Integrarea. Aceasta implică alinierea tuturor corpurilor din noi, adică unificarea spiritului, cu mintea, cu emoţiile şi cu corpul fizic. De asemenea implică trăirea acceptării de sine integrale şi a iubirii de sine necondiţionate. Libertatea. Integrarea aduce unitate în cadrul Sinelui, iar unitatea aduce cu sine percepţia adevărată; capacitatea de a percepe ce este adevărat pentru tine în realitatea ta. Aceasta este starea de iluminare. Credința = forța cu care emiți o informație (un gând) Credința reprezintă forța cu care este transmisă o anumită informație. Adică credința este energia specifică, necesară materializării. Cu cât credința e mai puternică cu atât informația se transmite cu o viteză mai mare și materializarea se întâmplă mai repede. Deci credința și forța de transmitere a informației sunt direct proporționale, nu se poate una fără cealaltă. Dacă ai credință foarte mare, informația se transmite cu o viteză foarte mare și atunci colapsezi energia care devine materie. Atunci când pe lângă credință avem și îndoieli este ca și cum energia țâșnește spre un flux al materializării, dar la un moment dat se blochează de un alt flux al îndoielii și se reîntoarce înapoi la emițător. Adică îndoiala este devierea de la traiectorie a informației respective. Noi suntem cei care determinăm realitatea prin forța cu care trimitem o informație. Când te-ai calibrat pe un flux de conștiință, rămâi în el și nimic nu te mai poate destabiliza. Adică acesta este fenomenul numit credință din punctul meu de vedere. Credința mută munții ignoranței Acest fenomen numit credință m-a fascinat dintotdeauna. Mereu mi-am pus întrebări cum apare și ce se întâmplă la nivel subtil. Am observat că atunci când crezi în ceva sau crezi ceva despre cineva se schimbă toată realitatea, conform credinței respective. Și cum universul răspunde mereu la întrebările puse am deja două luni de zile de când mi se relevă acest fenomen din ce în ce mai profund și mai limpede. Am mai scris un articol prin care am explicat cum credințele noastre creează realitatea noastră. Astăzi vă voi transmite o altă fațetă a credinței. În momentul în care crezi într-o idee, om, fenomen, dai energie acelei credințe. În cazul oamenilor prin energia pe care i-o transmiți prin fenomenul numit credință tu de fapt luminezi holograma din câmpurile lui care conține acea informație cu holograma din câmpurile tale. Prin credința în cineva transmiți o scânteie din holograma ta luminată, care prin vibrație specifică este atrasă de o hologramă asemănătoare din câmpurile celui în care crezi. Creăm realitatea prin ceea ce suntem Noi suntem creatorii realității noastre. Că ne convine sau nu asta este. Vă recomand un moment de introspecție și de sinceritate voi cu voi pentru a descoperi în ce fel v-ați creat realitatea până acum. Dacă vreți să o schimbați totul e posibil, Pentru asta aveți nevoie de ingredientul principal – să vreți. Cum spunea cineva - “Dacă vrei ceva tot universul lucrează ca șă-ți împlinească ceea ce vrei” Am întâlnit mulţi oameni care lucrează conştient cu ei un timp nu primesc ceea ce doresc şi apoi se întreabă, De ce? Eu lucrez cu mintea mea, fac tehnicile de lucru, citesc dar totuşi nu am ceea ce îmi doresc. Asta deoarece încă nu este curăţată mintea de toţi viruşii sau gândurile distructive pe care le conţine. Exteriorul refletă interiorul. Noi suntem singurii care creăm în exterior de fapt, ce conţinem şi suntem în interior. De exemplu un om lipsit de confortul material sau bani. El îşi doreşte cu disperare, chiar ataşat, să aibă confort şi bani, dar în acelaşi timp îşi bate joc de munca sa şi se consideră înedreptăţit să îşi înşele instituţia sau patronul unde lucrează sub pretextul salariului insuficient pe care îl primeşte. Un astfel de om nu a înţeles legea prosperităţii: pentru a avea în exterior este necesar să fii onest şi cinstit în interior. Şi de aceea în loc să primească ce îşi doreşte primeşte ceea ce este şi face. Acum am să vă ilusterez un exemplu a unui om foarte bogat dar bolnav. Cum a ajuns aşa bolnav, care sunt cauzele interioare pentru care nici toţi banii pe care-i posedă nu îl pot vindeca, deoarece vindecarea vine din interior spre exterior. Un astfel de om este dispus să plătească oricât să se vindece dar nu este dispus să renunţe la dorinţele sale de lacome. Cu alte cuvinte şi-ar dori să se bucure de poftele sale nefireşti şi de o sănătate perfectă. Dacă nu învaţă care sunt principiile unei vieţi sănătoase, echilibrate nu are şanse să se vindece. Exmplele de mai sus ilustrează adevărul universal valabil că fiecare om îşi crează singur circumstanţele exterioare (de cele mai multe ori inconştient). Deşi fiecare om care află nişte lucruri, încearcă să-şi îmbunătăţeacsă cirscumstanţele exterioare, atât timp cât gândurile şi dorinţele sale nu sunt congruente cu scopul său, el nu are nici o şansă să şi-l atingă şi se va simţi în permanenţă frustrat. Asta este şi cazul celor care se roagă ani de zile pentru ceva şi nu primesc. Ei doar se roagă ca să „le pună cineva în traistă”, dar interior nu fac nici un efost pentru a anihila programele sau gândurile distructive. În conştiinţa socială auziţi mereu afirmaţia: “săracul este un om cinstit, de aceea nu are, iar bogatul fură şi de aceea are, pentru că altfel nu se poate” – asta este o gândire superficială, şi imatură prin care să corelezi cinstea cu sărăcia şi necinstea cu bogăţia. Aşa că, să nu ne mirăm dacă cei care gândesc aşa, sunt oameni care nu au descoperit în interiroul său cât de necinstiţi sunt în alte dimensiuni ale vieţii, şi să aştepte tot ca cineva să-i dea şi să-i facă, iar cel care este considerat bogat să fie foarte onest şi cinstit în diversele dimensiuni ale vieţii. Astfel fiecare dintre noi culegem ceea ce semănăm. Mulţi oamnei încă mai cred că ei suferă din cauza virtuţilor sale şi nu a viciilor sale. Nimeni nu poate mărturisi că suferă din cauza virtuţilor sale atât timp cât nu şi-a curăţat mintea de toate rezidurile, credinţele false, programele distructive din subconştientul său. Gândurile şi acţiunile constructive nu pot produce niciodată rezultate distructive, iar gândurile şi acţiunile distructive nu pot produce rezultate constructive. Este ca şi în lumea plantelor, adică: dacă plantezi căpşuni vei culege căpşuni şi nu roşii, chiar dacă tu ai vrea roşii. Fenomenul e simpu, dacă vrei roşii plantezi roşii. Suferinţa este întotdeauna efectul gândurilor şi a atitudinilor noatsre distructive. Ea ne arată că nu suntem în armonie cu noi şi cu mediul nostru înconjurător. Unicul scop al suferinţei este purificarea, adică arderea gândurilor inutile şi impure. În cazul oamenilor puri suferinţa nu poate exista. Când în realitatea noastră exterioară apare suferinţa, asta ne arată că suntem în dizarmonie interioară(la nivel mental). Realitatea asociată cu bucuria şi binecuvântarea este asociată cu armonia interioară. Măsura gândurilor constructive este starea de bucurie, nu posesiunile materiale. În mod similar măsura gândurilor distructive este nefericirea, nu lipsa posesiunilor materiale. Cele două extreme distructive sunt excesul şi lipsa. Aşa cum am mai spus gândul crează realitatea. Pentru a ne schimba realitatea important este să lucrăm direct cu materia primă care o crează adică, cu gândul. Fiecare gând pe care-l ţinem în lobul frontal prin atenţie concentrată sau focus crează o legătură neuronală care în timp de 6 luni -1 an, devine o reţea consolidată, adică devine ceva obişnuit. Aşa cum dacă până acum mereu vă spuneaţi, eu nu pot, nu am nici o şansă a devenit o obişnuinţă şi orice vă propuneţi nu merge, aşa puteţi transforma acel gând cu o afirmaţie de genul: „Eu pot dintotdeauna tot ce îmi propun”, „Eu ştiu dintotdeauna ce am de făcut”, şi până într-un an vă veţi observa cum v-aţi reinventat, şi din omul care nu ştia şi nu putea, aţi devenit cel care poate şi ştie ce are de făcut. Prin gândurile pe care le emiţi mereu şi asupra acelora cărora te concentrezi creezi cirsumstanţele exterioare.Prin asta eşti creatorul realităţii tale. Mai devreme sau mai târziu orice gând(constructiv sau distructiv) cultivat cu perseverenţă, atenţie şi concentrare generează rezultate similare supra carecterului şi realităţii exterioare. Ne modelăm şi colapsăm energia în cirscumstanţe exterioare indirect prin gândurile pe care le alegem şi le rulăm conştient sau nu. „Lumea este caleidoscopul nostru personal, iar diferitele combinaţii de culori pe care ni le prezintă în fiecare clipă sunt proiecţii colorate ale propriilor noastre gânduri” – James Allen Curățenia și sinceritatea „Un preot spunea că s-ar bucura să aibă o casă de sticlă să vadă toată lumea ce face el. Un îndrăzneț cuvânt , un cuvânt frumos. Da, sa te poți prezenta oriunde și oricând cu ceea ce ești, cu interiorul tău și cu exteriorul tău, pentru că viața din exterior este o proiectare a vieții din interior. Așa că dacă ai o așezare bună sufletească, proiectezi și în afară ceea ce ai înăuntru și e excepțional”. Pr. Teofil Pârâian Ce frumos a sintetizat dragul nostru părinte, această entitate magnifică care a ales în Planul Extazului să facă cunoscut pe dumnezeul din el, fără să vadă cu ochii fizici. Bucuria de a trăi bine De cele mai multe ori nu știm cum să trăim pentru a ne fi bine. Așa cum am mai spus și știți în primii 7 ani de viață creierul nostru este programat pentru viață prin imitație. Cu alte cuvinte imităm de la cei din mediu apropiat (părinți, frați, bunici) cum să trăim și cum să ne comportăm în viață. Interesant este că toate acele programe se implementează în mintea noastră subconștientă și le luăm ca fiind literă de lege. Descoperirea credințelor false Credința noastră asupra a ceva sau cineva ne creează realitatea. Înainte de a da vina pe cineva sau ceva din exterior haideți să ne uităm în mintea noastră și vom vedea cine ne-a creat realitatea. Cum spunea Iisus Hristos „Crede și ți se va da, caută și vei afla, bate și ți se va deschide”. Foarte important acest verset care ne spune de fapt că ceea ce crezi aia vei primi iar în contextul acestui subiect dacă cauți credințele false le vei afla. Voi încerca să vă redau câteva modalități de introspecție a minții prin observație pentru a afla ce credințe distructive aveți în spatele realității create inconștient. Astfel veți avea modalități practice prin care vă veți crea întreaga realitate conștient. Justificarea. Când te justifici pentru ceva, justificarea însăși indică credința falsă pe care o ai în subconștient și care te-a ghidat pentru a nu acționa în direcția dorită de Sinele tău Divin. Aceste programe stau după cuvinte de genul: “pentru că…”, “deoarece…” , “așa se face…”. Când te justifici tu de fapt dai forță acelei credințe false și deschizi o linie de destin în care te manifești și se manifestă ceea ce crezi după cum spui. Dacă sunteți atenți și conștienți în conversațiile voastre veți descoperi câți balauri (programe distructive) aveți în subconștient, care vă înghit curajul și dorința de a crea sau de a vă bucura. Așa cum am mai spus creația și bucuria sunt cele două stări firești ale Sinelui Divin. Așa că e simplu, când vedeți că sunteți triști sau supărați intrați în starea de observator și descoperiți ce credințe vă blochează și nu faceți din ce vreți, deoarece (credința falsă)…. Cuvintele rostite care activează credința falsă. Intră în poziția de observator și observă-ți fiecare gând sau cuvânt pe care-l rostești atunci când ești într-o situație în care ceva nu funcționează cum vrei tu. Vei remarca câte convingeri și păreri distructive ai vizavi de tine sau de ceva din exteriorul tău. De când predau cursul de dezvoltare personală și spirituală „regăsirea puterii interioare” sunt cursanți care au observat că unele dorințe se împlinesc relativ repede cu ajutorul tehnicilor învățate la curs iar altele nu se împlinesc sau se împlinesc mai greu, după multe luni de lucru. Răspunsul este dacă în subconștient ai programe opuse dorinței pe care vrei să o împlinești, prin tot ceea ce spui și faci tu lucrezi conform programului distructiv din subconștient (pe care l-ai preluat prin imitație în perioada 1-7 ani sau l-ai crezut când ți-a fost spus de cineva important afectiv sau cu autoritate din viața ta). Am o veste bună și pentru cei care încă nu și-au descoperit programele acestea care îi guvernează, după minim 6 luni în care introduci conștient un nou program constructiv în subconștient, programul vechi nu mai are forță deoarece nu îi mai dai energie. De aceea prin următoarea modalitate de descoperire a credințelor false, este foarte ușor să le aflați și să fiți prezenți și conștienți în tot ceea ce faceți și spuneți și să le transformași prin autocorectare. Descoperirea programelor distructive din subconștient. Pentru a le descoperi o modalitate simplă este să te înregistrezi într-o discuție sau alta și vei descoperi ce cuvinte folosești și vei afla ce programe distructive rulezi. Ce e interesant este că prin aceste programe pe care le conții în subconștient îți determini o realitatea sau alta. Și dacă ești conștient și responsabil că tu ești creatorul realității tale și încetezi să mai dai vina în exterior, vei ști întotdeauna ce să faci pentru a te dezvolta și a evolua. Evoluție înseamnă să crești și să manifești în materie(prin minte și corp) potențele divine din Spiritul tău Divin. Când am aplicat această modalitate am rămas stupefiată că după atâta cunoaștere și practică conștientă încă mai conțineam suficienți balauri prin care mă autosabotam. Astfel am luat exemplul Sf. Gheorghe și m-am înarmat cu “lancea” conștienței iar prin starea de prezență am început să-i descopăr și să nu le mai dau mâncare adică să nu le mai dau energie prin focusarea pe ele. Așa cum știți deja puterea este în interiorul nostru, iar prin tot ceea ce gândim, vorbim și facem ne creăm propria realitate. Mai jos vă voi reda niște învățături minunate ale unor maeștri conștienți de Sine. “Credinţa este puntea care leagă văzutul de nevăzut. Este adesea tot ce ne rămâne când totul pare a fi împotriva noastră”. - Kevin Todeschi „Ceea ce este adus în conştiinţă prin activitatea forţelor spirituale, manifestându-se şi prin Forţa Spirituală a individului devine însăşi esenţa credinţei.” - Kevin Todeschi (din citirile lui Edgar Cayce) “Măsura credinţei este măsura vieţii. Dacă vrea cineva să ştie câtă credinţă are şi cum îi este credinţa de lucrătoare, trebuie să se cerceteze pe sine în privinţa credinţei şi să ia aminte la viaţa pe care o duce. Viaţa sa este mărturisirea credinţei sale. Deci atâta credinţă avem, câtă manifestăm în viaţă. Dacă nu manifestăm în viaţă credinţa noastră nu avem credinţă, chiar dacă mărturisim că avem credinţă”. – Pr. Teofil Pârâianu „Credem şi pe măsura credinţei cunoaştem, şi pe măsura cunoaşterii iubim pe Dumnezeu şi pe măsura iubirii ajungem să fim fericiţi”. – Pr. Teofil Pârâianu „Credinţa este o continuă asceză a raţiunii, fiindcă Dumnezeu este de altă natură decât existenţa creată şi cunoaşterea lui Dumnezeu ne cere şi pe noi, în întregime, într-un alt mod de a fi”. – Pr. Arsenie Boca „La porţile sufletului omenesc Dumnezeu îşi încetează stăpânirea: îi vrea manifestarea iubirii omului. Aici El vrea să fie primit din iniţiativa noastră. Prin urmare, la împlinirea sensului sau destinului nostru în creaţie suntem aşteptaţi de Dumnezeu ca făpturi ale Sale conştiente de rudenia noastră cu El”. – Pr. Arsenie Boca Spor la lucru cu voi și ajutați-vă pentru a fi fericiți. Nimeni din exterior nu te poate face fericit. Tu ești singurul responsabil de fericirea ta. Cu drag Privirea – expresia interiorului “Ochii sunt în principiu organe pasive, receptive. Cu toate acestea prin ochi putem nu numai primi, ci și dărui. Într-adevar, prin privire putem fi emițători activi, adică să vorbim, să sugeram, să influențăm, să comandăm, să deranjăm. Nu-i priviți pe ceilalti fix, pentru a nu-i inoportuna, dar nu este bine nici să-i priviți cu ochii stinși, inexpresivi. Dacă și priviti prea pasiv, oamenii vor simți că nu primesc nimic de la noi dar și că energiile lor îi părăsesc. Este important să ne observăm și să supraveghem expresia ochilor nostri întrebându-ne:” Oare dau? Oare iau?” Este bine să dam și este bine să luam în schimb, dar dacă nu ne oprim din a lua sau a vampiriza, vom fi alungați de peste tot pentru că devenim un hoț spiritual. În timp ce acel care se antrenează să dea, să radieze, să reconforteze, practică magia cea mai înaltă. Numai dorința de a da, de a-i face pe ceilalți fericiți, numai dorința intensă de a servi cauza divină ne poate deschide porțile Cerului. Priviți semenii cu blândețe dar fără insistență, pentru a-i lăsa liberi; nu încercați să-i obligați să raspundă privirilor voastre și să se manifeste după dorințele voastre, pentru că cel care primește astfel proiecția voinței voastre se simte deranjat, violentat. În realitate nimic nu-l poate forța să se deschidă în fața voastră și rămâne insensibil la toate uneltirile voastre. Secretul în a-i susține pe ceilalți constă în iubire dezinteresată care nu încearcă niciodata să câștige suflete sau inimi prin violență. Studiați această problemă în viața voastră particulară, familiară, în viața socială și veți vedea că multe lucruri depind de modul cum se privesc oamenii între ei. Nu s-a studiat încă suficient influența privirii asupra destinului omului. Să nu spuneți că acesta este un detaliu minuscul. Totul este în privire. Ea este o sinteza a întregii ființe; totul se reflectă în ea: grosolania sau delicatețea, prostia ca și inteligența, noblețea și lașitatea, forța și slăbiciunea. Privirea este un rezumat al întregii noastre ființe; ea imprimă o pecete peste tot unde se îndreaptă. Pentru a ne schimba privirea, trebuie să ne schimbăm întreaga existență, maniera de a gândi, de a simți, de a acționa. Prin intermediul privirii, energiile se revarsă asupra ființelor și obiectelor. Câte destine n-au fost schimbate și tulburate printr-o singură privire.” Să ne supraveghem permanent ”Întrebam pe câte cineva: “La ce vă gândiți? -Nu știu!”. Nu s-a observat niciodată și atunci, indiferent ce curent circula prin el – murdării, imagini infricosătoare – este inconstient! Cum ar putea în aceste condiții să lucreze pe baze solide? Se spune în Evanghelii: “Fiți vigilenți, pentru că diavolul, ca un leu care rage, este gata să vă sfâșie“. Bineînțeles, voi nu vedeți nici leul, nici diavolul în planul fizic, dar în domeniul interior sunteti amenințați. Acolo există dorințe, proiecte, pasiuni, tentații care vor să vă distrugă. și dacă nu sunteți luminat și atent, veți putea atrage nenorociri. Nu este suficient să evităm să cădem, să ne rănim sau să spargem ceva; trebuie de asemenea să evităm să încălcăm legile lumii invizibile. Există în planul psihic mecanisme pe care le declanșăm fără să știm, entități pe care le deranjăm, legi pe care le încălcăm și imediat suferim consecințele, atragem ce am semănat. Cel mai important aspect pentru discipol este deci, să înțeleagă că trebuie să se supravegheze, să fie vigilent, atent, pentru a cunoaște în fiecare clipă natura celor ce se petrec în el: curentele, dorințele, gândurile care-l traversează, influențele, impulsurile, pe care le simte. Lucrând astfel conștient, hrănind un ideal foarte înalt, se leagă de Entități și Inteligențe supreme care vor veni într-o zi să se instaleze în el și să-l faca capabil să-și asume sarcini grele și să triumfe în numeroase dificultăți”. Importanța Cuvântului “….. fiți foarte atenți cu cuvintele pe care le pronunțați, pentru că, chiar dacă nu gândiți cu adevărat la ceea ce spuneți, cuvântul pleacă în univers și acționează conform comenzii pe care i-ați dat-o. În multe țări oamenii au obiceiul să pronunțe blesteme; pentru te miri ce își blestemă părinții, copiii, vecinii, prietenii… Este un obicei foarte urât, deoarece cuvintele creează condițiile pentru ca nenorocirile să sosească. Trebuie deci să fim foarte vigilenți şi niciodată să nu mai sfârșim o conversație folosind cuvinte negative la adresa cuiva, pentru că este o lege care vrea ca aceste cuvinte distructive să continue să lucreze. Chiar dacă sunteți obligat să faceți critici la adresa cuiva, nu sfârşiţi cu defectele sale. Sfârşiţi conversația folosind cuvinte constructive, spunând: ” Are totuși și câteva calități”, menționați-le și opriți-vă. Ce este un cuvânt? Este o rachetă care parcurge spațiul și care, în trecerea sa, declansează forțe, stimulează entități și provoacă efecte ireparabile. Da, în realitate efectele sunt ireparabile. Evident, dacă am putea remedia imediat cuvintele urâte, nu s-ar produce stricăciuni: dar cu cât lăsăm să treacă timpul, cu atât cuvintele capătă efect distructiv. Timpul este deci un factor formidabil. Presupuneți că a-ți da ordin să se taie capul cuiva și cei care trebuie să execute ordinul sunt deja plecați… Ce ați putea repara odată ce capul ar cade? L-ați putea lipi? Când un ordin a fost dat deja, ce s-ar mai putea face? Să se dea un contra ordin, deci să se trimită alți mesageri, alți servitori, pentru a-l contramanda. Dar dacă a trecut prea mult timp, nu mai puteți repara nimic. De aceea s-a spus: “Înainte să apună soarele, împacă-te cu fratele tău”. Aceasta înseamnă că trebuie să reparăm cât putem de repede răul pe care l-am făcut altora. Majoritatea oamenilor se lasă rascoliți de sentimente, spun orice, dar într-o zi Legile universului bat la ușă și spun: și-acum primiți ce ați creat! Trebuie deci să reparăm imediat, fără măcar să așteptăm ziua de mâine pentru că vorba zboară; este o forță, o putere care parcurge spațiul și acționează. Dar trebuie să știți totodată că mai există o putere încă și mai eficace și mai rapidă decât cuvântul; este gândul; și dacă vă puneți la lucru imediat prin gând, puteți ajunge din urmă cuvântul. Este dificil, bineânțeles, pentru că gândul aparține unei regiuni mult mai subtile decât cuvântul; dar dacă vreți să remediați consecințele cuvintelor voastre puteți totuși să vă concentrați și să vă răzgândiți și să transmiteți un gând constructiv. În acel moment nu reparați complet, dar evitați ce-i mai rău. Trebuie să fiți foarte rapizi și gândul vostru să fie foarte intens, dacă nu, ordinul de execuție va fi dat, victima va fi decapitată (simbolic vorbind) și într-o zi veți trăi tot ce ați creat prin acele cuvinte.” Consiliere psihospirituală Schimbarea reprezintă o transformare în conştiinţă şi dă realităţii o altă nuanţă. Adică realitatea prezentă nu seamănă cu nimic din trecut este ceva nou, virgin, încă neexplorat. Lumina străluceşte altfel şi umbrele pe care le aruncă sunt diferite, iar observarea umbrelor dă Observatorului – care suntem noi - o perspectivă dimensională. Asta înseamnă creştere, evoluţia care ni se întâmplă în fiecare zi a vieţii noastre. Să acţionăm pentru a trezi în noi magia, forţa, puterea conştiinţa care reprezintă moştenirea noastră, dreptul nostru de fiinţe umane, fără nici un fel de diferenţiere. Scopul existenţei noastre este să ne extindem nivelul de conştiinţă. Facem acest lucru prin a învăţa din experienţele pe care le avem. La început nu ne alegem experienţele în mod conştient; ele par să ni se întâmple adesea împotriva voinţei noastre. Există cinci etape principale pentru a deveni conştienţi. Acestea sunt următoarele: Să ne dorim să devenim conştienţi. Adică vrem să cunoaştem lucrurile. Căutăm sensul vieţii. Vrem să trăim viaţa din plin. Să devenim conştienţi că suntem inconştienţi. Adică să obesrvăm lipsa noastră de atenţie în a deveni conştienţi de programările şi condiţionările după care ne ghidăm viaţa. Astfel începem să ne observăm gândurile rătăcitoare, descoperim cauzele conflictelor în noi înşine şi devenim conştienţi că suntem cufundaţi, emoţional şi intelectual în trecut sau în viitor.. Observăm reacţiile noastre la diferitele situaţii care apar, fără să le analizăm, criticăm şi judecăm excesiv. Renunţarea la vechi. Aceasta începe prin eliminarea ideilor, convingerilor, programărilor din trecut şi sistemelor de credinţă care nu mai sunt potrivite pentru extinderea conştiinţei. Integrarea. Aceasta implică alinierea tuturor corpurilor din noi, adică unificarea spiritului, cu mintea, cu emoţiile şi cu corpul fizic. De asemenea implică trăirea acceptării de sine integrale şi a iubirii de sine necondiţionate. Libertatea. Integrarea aduce unitate în cadrul Sinelui, iar unitatea aduce cu sine percepţia adevărată; capacitatea de a percepe ce este adevărat pentru tine în realitatea ta. Aceasta este starea de iluminare. Credința = forța cu care emiți o informație (un gând) Credința reprezintă forța cu care este transmisă o anumită informație. Adică credința este energia specifică, necesară materializării. Cu cât credința e mai puternică cu atât informația se transmite cu o viteză mai mare și materializarea se întâmplă mai repede. Deci credința și forța de transmitere a informației sunt direct proporționale, nu se poate una fără cealaltă. Dacă ai credință foarte mare, informația se transmite cu o viteză foarte mare și atunci colapsezi energia care devine materie. Atunci când pe lângă credință avem și îndoieli este ca și cum energia țâșnește spre un flux al materializării, dar la un moment dat se blochează de un alt flux al îndoielii și se reîntoarce înapoi la emițător. Adică îndoiala este devierea de la traiectorie a informației respective. Noi suntem cei care determinăm realitatea prin forța cu care trimitem o informație. Când te-ai calibrat pe un flux de conștiință, rămâi în el și nimic nu te mai poate destabiliza. Adică acesta este fenomenul numit credință din punctul meu de vedere. Credința mută munții ignoranței Acest fenomen numit credință m-a fascinat dintotdeauna. Mereu mi-am pus întrebări cum apare și ce se întâmplă la nivel subtil. Am observat că atunci când crezi în ceva sau crezi ceva despre cineva se schimbă toată realitatea, conform credinței respective. Și cum universul răspunde mereu la întrebările puse am deja două luni de zile de când mi se relevă acest fenomen din ce în ce mai profund și mai limpede. Am mai scris un articol prin care am explicat cum credințele noastre creează realitatea noastră. Astăzi vă voi transmite o altă fațetă a credinței. În momentul în care crezi într-o idee, om, fenomen, dai energie acelei credințe. În cazul oamenilor prin energia pe care i-o transmiți prin fenomenul numit credință tu de fapt luminezi holograma din câmpurile lui care conține acea informație cu holograma din câmpurile tale. Prin credința în cineva transmiți o scânteie din holograma ta luminată, care prin vibrație specifică este atrasă de o hologramă asemănătoare din câmpurile celui în care crezi. Creăm realitatea prin ceea ce suntem Noi suntem creatorii realității noastre. Că ne convine sau nu asta este. Vă recomand un moment de introspecție și de sinceritate voi cu voi pentru a descoperi în ce fel v-ați creat realitatea până acum. Dacă vreți să o schimbați totul e posibil, Pentru asta aveți nevoie de ingredientul principal – să vreți. Cum spunea cineva - “Dacă vrei ceva tot universul lucrează ca șă-ți împlinească ceea ce vrei” Am întâlnit mulţi oameni care lucrează conştient cu ei un timp nu primesc ceea ce doresc şi apoi se întreabă, De ce? Eu lucrez cu mintea mea, fac tehnicile de lucru, citesc dar totuşi nu am ceea ce îmi doresc. Asta deoarece încă nu este curăţată mintea de toţi viruşii sau gândurile distructive pe care le conţine. Exteriorul refletă interiorul. Noi suntem singurii care creăm în exterior de fapt, ce conţinem şi suntem în interior. De exemplu un om lipsit de confortul material sau bani. El îşi doreşte cu disperare, chiar ataşat, să aibă confort şi bani, dar în acelaşi timp îşi bate joc de munca sa şi se consideră înedreptăţit să îşi înşele instituţia sau patronul unde lucrează sub pretextul salariului insuficient pe care îl primeşte. Un astfel de om nu a înţeles legea prosperităţii: pentru a avea în exterior este necesar să fii onest şi cinstit în interior. Şi de aceea în loc să primească ce îşi doreşte primeşte ceea ce este şi face. Acum am să vă ilusterez un exemplu a unui om foarte bogat dar bolnav. Cum a ajuns aşa bolnav, care sunt cauzele interioare pentru care nici toţi banii pe care-i posedă nu îl pot vindeca, deoarece vindecarea vine din interior spre exterior. Un astfel de om este dispus să plătească oricât să se vindece dar nu este dispus să renunţe la dorinţele sale de lacome. Cu alte cuvinte şi-ar dori să se bucure de poftele sale nefireşti şi de o sănătate perfectă. Dacă nu învaţă care sunt principiile unei vieţi sănătoase, echilibrate nu are şanse să se vindece. Exmplele de mai sus ilustrează adevărul universal valabil că fiecare om îşi crează singur circumstanţele exterioare (de cele mai multe ori inconştient). Deşi fiecare om care află nişte lucruri, încearcă să-şi îmbunătăţeacsă cirscumstanţele exterioare, atât timp cât gândurile şi dorinţele sale nu sunt congruente cu scopul său, el nu are nici o şansă să şi-l atingă şi se va simţi în permanenţă frustrat. Asta este şi cazul celor care se roagă ani de zile pentru ceva şi nu primesc. Ei doar se roagă ca să „le pună cineva în traistă”, dar interior nu fac nici un efost pentru a anihila programele sau gândurile distructive. În conştiinţa socială auziţi mereu afirmaţia: “săracul este un om cinstit, de aceea nu are, iar bogatul fură şi de aceea are, pentru că altfel nu se poate” – asta este o gândire superficială, şi imatură prin care să corelezi cinstea cu sărăcia şi necinstea cu bogăţia. Aşa că, să nu ne mirăm dacă cei care gândesc aşa, sunt oameni care nu au descoperit în interiroul său cât de necinstiţi sunt în alte dimensiuni ale vieţii, şi să aştepte tot ca cineva să-i dea şi să-i facă, iar cel care este considerat bogat să fie foarte onest şi cinstit în diversele dimensiuni ale vieţii. Astfel fiecare dintre noi culegem ceea ce semănăm. Mulţi oamnei încă mai cred că ei suferă din cauza virtuţilor sale şi nu a viciilor sale. Nimeni nu poate mărturisi că suferă din cauza virtuţilor sale atât timp cât nu şi-a curăţat mintea de toate rezidurile, credinţele false, programele distructive din subconştientul său. Gândurile şi acţiunile constructive nu pot produce niciodată rezultate distructive, iar gândurile şi acţiunile distructive nu pot produce rezultate constructive. Este ca şi în lumea plantelor, adică: dacă plantezi căpşuni vei culege căpşuni şi nu roşii, chiar dacă tu ai vrea roşii. Fenomenul e simpu, dacă vrei roşii plantezi roşii. Suferinţa este întotdeauna efectul gândurilor şi a atitudinilor noatsre distructive. Ea ne arată că nu suntem în armonie cu noi şi cu mediul nostru înconjurător. Unicul scop al suferinţei este purificarea, adică arderea gândurilor inutile şi impure. În cazul oamenilor puri suferinţa nu poate exista. Când în realitatea noastră exterioară apare suferinţa, asta ne arată că suntem în dizarmonie interioară(la nivel mental). Realitatea asociată cu bucuria şi binecuvântarea este asociată cu armonia interioară. Măsura gândurilor constructive este starea de bucurie, nu posesiunile materiale. În mod similar măsura gândurilor distructive este nefericirea, nu lipsa posesiunilor materiale. Cele două extreme distructive sunt excesul şi lipsa. Aşa cum am mai spus gândul crează realitatea. Pentru a ne schimba realitatea important este să lucrăm direct cu materia primă care o crează adică, cu gândul. Fiecare gând pe care-l ţinem în lobul frontal prin atenţie concentrată sau focus crează o legătură neuronală care în timp de 6 luni -1 an, devine o reţea consolidată, adică devine ceva obişnuit. Aşa cum dacă până acum mereu vă spuneaţi, eu nu pot, nu am nici o şansă a devenit o obişnuinţă şi orice vă propuneţi nu merge, aşa puteţi transforma acel gând cu o afirmaţie de genul: „Eu pot dintotdeauna tot ce îmi propun”, „Eu ştiu dintotdeauna ce am de făcut”, şi până într-un an vă veţi observa cum v-aţi reinventat, şi din omul care nu ştia şi nu putea, aţi devenit cel care poate şi ştie ce are de făcut. Prin gândurile pe care le emiţi mereu şi asupra acelora cărora te concentrezi creezi cirsumstanţele exterioare.Prin asta eşti creatorul realităţii tale. Mai devreme sau mai târziu orice gând(constructiv sau distructiv) cultivat cu perseverenţă, atenţie şi concentrare generează rezultate similare supra carecterului şi realităţii exterioare. Ne modelăm şi colapsăm energia în cirscumstanţe exterioare indirect prin gândurile pe care le alegem şi le rulăm conştient sau nu. „Lumea este caleidoscopul nostru personal, iar diferitele combinaţii de culori pe care ni le prezintă în fiecare clipă sunt proiecţii colorate ale propriilor noastre gânduri” – James Allen Curățenia și sinceritatea „Un preot spunea că s-ar bucura să aibă o casă de sticlă să vadă toată lumea ce face el. Un îndrăzneț cuvânt , un cuvânt frumos. Da, sa te poți prezenta oriunde și oricând cu ceea ce ești, cu interiorul tău și cu exteriorul tău, pentru că viața din exterior este o proiectare a vieții din interior. Așa că dacă ai o așezare bună sufletească, proiectezi și în afară ceea ce ai înăuntru și e excepțional”. Pr. Teofil Pârâian Ce frumos a sintetizat dragul nostru părinte, această entitate magnifică care a ales în Planul Extazului să facă cunoscut pe dumnezeul din el, fără să vadă cu ochii fizici. Bucuria de a trăi bine De cele mai multe ori nu știm cum să trăim pentru a ne fi bine. Așa cum am mai spus și știți în primii 7 ani de viață creierul nostru este programat pentru viață prin imitație. Cu alte cuvinte imităm de la cei din mediu apropiat (părinți, frați, bunici) cum să trăim și cum să ne comportăm în viață. Interesant este că toate acele programe se implementează în mintea noastră subconștientă și le luăm ca fiind literă de lege. Descoperirea credințelor false Credința noastră asupra a ceva sau cineva ne creează realitatea. Înainte de a da vina pe cineva sau ceva din exterior haideți să ne uităm în mintea noastră și vom vedea cine ne-a creat realitatea. Cum spunea Iisus Hristos „Crede și ți se va da, caută și vei afla, bate și ți se va deschide”. Foarte important acest verset care ne spune de fapt că ceea ce crezi aia vei primi iar în contextul acestui subiect dacă cauți credințele false le vei afla. Voi încerca să vă redau câteva modalități de introspecție a minții prin observație pentru a afla ce credințe distructive aveți în spatele realității create inconștient. Astfel veți avea modalități practice prin care vă veți crea întreaga realitate conștient. Justificarea. Când te justifici pentru ceva, justificarea însăși indică credința falsă pe care o ai în subconștient și care te-a ghidat pentru a nu acționa în direcția dorită de Sinele tău Divin. Aceste programe stau după cuvinte de genul: “pentru că…”, “deoarece…” , “așa se face…”. Când te justifici tu de fapt dai forță acelei credințe false și deschizi o linie de destin în care te manifești și se manifestă ceea ce crezi după cum spui. Dacă sunteți atenți și conștienți în conversațiile voastre veți descoperi câți balauri (programe distructive) aveți în subconștient, care vă înghit curajul și dorința de a crea sau de a vă bucura. Așa cum am mai spus creația și bucuria sunt cele două stări firești ale Sinelui Divin. Așa că e simplu, când vedeți că sunteți triști sau supărați intrați în starea de observator și descoperiți ce credințe vă blochează și nu faceți din ce vreți, deoarece (credința falsă)…. Cuvintele rostite care activează credința falsă. Intră în poziția de observator și observă-ți fiecare gând sau cuvânt pe care-l rostești atunci când ești într-o situație în care ceva nu funcționează cum vrei tu. Vei remarca câte convingeri și păreri distructive ai vizavi de tine sau de ceva din exteriorul tău. De când predau cursul de dezvoltare personală și spirituală „regăsirea puterii interioare” sunt cursanți care au observat că unele dorințe se împlinesc relativ repede cu ajutorul tehnicilor învățate la curs iar altele nu se împlinesc sau se împlinesc mai greu, după multe luni de lucru. Răspunsul este dacă în subconștient ai programe opuse dorinței pe care vrei să o împlinești, prin tot ceea ce spui și faci tu lucrezi conform programului distructiv din subconștient (pe care l-ai preluat prin imitație în perioada 1-7 ani sau l-ai crezut când ți-a fost spus de cineva important afectiv sau cu autoritate din viața ta). Am o veste bună și pentru cei care încă nu și-au descoperit programele acestea care îi guvernează, după minim 6 luni în care introduci conștient un nou program constructiv în subconștient, programul vechi nu mai are forță deoarece nu îi mai dai energie. De aceea prin următoarea modalitate de descoperire a credințelor false, este foarte ușor să le aflați și să fiți prezenți și conștienți în tot ceea ce faceți și spuneți și să le transformași prin autocorectare. Descoperirea programelor distructive din subconștient. Pentru a le descoperi o modalitate simplă este să te înregistrezi într-o discuție sau alta și vei descoperi ce cuvinte folosești și vei afla ce programe distructive rulezi. Ce e interesant este că prin aceste programe pe care le conții în subconștient îți determini o realitatea sau alta. Și dacă ești conștient și responsabil că tu ești creatorul realității tale și încetezi să mai dai vina în exterior, vei ști întotdeauna ce să faci pentru a te dezvolta și a evolua. Evoluție înseamnă să crești și să manifești în materie(prin minte și corp) potențele divine din Spiritul tău Divin. Când am aplicat această modalitate am rămas stupefiată că după atâta cunoaștere și practică conștientă încă mai conțineam suficienți balauri prin care mă autosabotam. Astfel am luat exemplul Sf. Gheorghe și m-am înarmat cu “lancea” conștienței iar prin starea de prezență am început să-i descopăr și să nu le mai dau mâncare adică să nu le mai dau energie prin focusarea pe ele. Așa cum știți deja puterea este în interiorul nostru, iar prin tot ceea ce gândim, vorbim și facem ne creăm propria realitate. Mai jos vă voi reda niște învățături minunate ale unor maeștri conștienți de Sine. “Credinţa este puntea care leagă văzutul de nevăzut. Este adesea tot ce ne rămâne când totul pare a fi împotriva noastră”. - Kevin Todeschi „Ceea ce este adus în conştiinţă prin activitatea forţelor spirituale, manifestându-se şi prin Forţa Spirituală a individului devine însăşi esenţa credinţei.” - Kevin Todeschi (din citirile lui Edgar Cayce) “Măsura credinţei este măsura vieţii. Dacă vrea cineva să ştie câtă credinţă are şi cum îi este credinţa de lucrătoare, trebuie să se cerceteze pe sine în privinţa credinţei şi să ia aminte la viaţa pe care o duce. Viaţa sa este mărturisirea credinţei sale. Deci atâta credinţă avem, câtă manifestăm în viaţă. Dacă nu manifestăm în viaţă credinţa noastră nu avem credinţă, chiar dacă mărturisim că avem credinţă”. – Pr. Teofil Pârâianu „Credem şi pe măsura credinţei cunoaştem, şi pe măsura cunoaşterii iubim pe Dumnezeu şi pe măsura iubirii ajungem să fim fericiţi”. – Pr. Teofil Pârâianu „Credinţa este o continuă asceză a raţiunii, fiindcă Dumnezeu este de altă natură decât existenţa creată şi cunoaşterea lui Dumnezeu ne cere şi pe noi, în întregime, într-un alt mod de a fi”. – Pr. Arsenie Boca „La porţile sufletului omenesc Dumnezeu îşi încetează stăpânirea: îi vrea manifestarea iubirii omului. Aici El vrea să fie primit din iniţiativa noastră. Prin urmare, la împlinirea sensului sau destinului nostru în creaţie suntem aşteptaţi de Dumnezeu ca făpturi ale Sale conştiente de rudenia noastră cu El”. – Pr. Arsenie Boca Spor la lucru cu voi și ajutați-vă pentru a fi fericiți. Nimeni din exterior nu te poate face fericit. Tu ești singurul responsabil de fericirea ta. Cu drag
Posted on: Sun, 18 Aug 2013 10:34:42 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015