RUN Fuga noastra incepe inca de la primul scancet. In primele clipe de viata alergam dupa oxigen, dupa speranta de a trai…apoi alergam spre bratele parintilor.Ne continuam drumul in cautarea intelegerii si a inteligentei, dupa care ne indreptam spre maturizare…. Incepem incet si calm, cu un mers rapid dar care se transforma, fara sa realizam, in FUGA…La inceput alergam spre adolescenta, cu intreaga ei paleta de trairi. Apoi incepem sa ne gandim ca e timpul sa ne investim energia in viiitor…Asa ca fuga noastra se indreapta spre indeplinirea viselor.In aceasta goana se intampla sa ne ratacim, sa nu stim ce drum sa alegem, ce vis sa atingem mai intai. In mica noastra pauza de care avem nevoie pentru a ne reface organismul, pentru a ne recapata energia, ne trece prin minte, fugitiv, gandul daca am ales bine. Ne gandim la alegerile pe care le-am facut cu sufletul sau cu mintea, incercam sa vedem alte variante.Insa cum simtim ca am stat prea mult pe loc incepem iar sa alergam....pentru cariera, pentru dragoste, pentru sanatate, familie, fericire, implinire, trairi, simtiri, experiente….Pe parcursul acestei curse intalnim oameni si oameni. Unii nu au puterea suficienta de a tine pasul cu noi asa ca ii lasam in urma deoarece stim ca viata e scurta,simtim ca nu avem timp pentru a incetini.Pe cativa dintre acesti oameni ii parasim cu regret pentru ca erau tovarasi de drum extraordinari. Daca am fi cazut nu ar fi ezitat nicio secunda sa se opreasca sa ne ajute sa ne ridicam, dar pur si simplu sunt prea inceti pentru noi.Asa ca ii lasam in urma cu regret,cu parere de rau, gandindu-ne daca am facut alegerea buna sau daca am fi trebuit sa avem ceva mai multa rabdare…..Mai exista si cazul in care oamenii ne pacalesc, se joaca cu noi, si fara sa realizam ne tin pe loc…Iar pe altii ii lasam in urma fara regret, fara pasare..caci ei nu ar fi fost cei mai buni tovarasi de drum. Uneori ne alegem cei mai buni alergtori si ne intrecem. Ei ne motiveaza sa ne depasim limitele, sa fim cei mai buni. Unele intreceri sunt chiar pe viata si pe moarte, sunt adevarate lupte pentru supravietuire. Si uite asa alergam, alergam, pana cand ajungem sa nu mai simtim, sa nu mai gandim….Nu lasam in urma doar oameni, ci trecem orbeste pe langa toate dorintele, visele, trairile pentru care candva luptam.Asta pentru ca in minte ni s-a imprimat doar cuvantul: FUGI!! Si asa ajugem sa alergam spre nicaieri….Asa fugim spre moarte! Si numai la finalul drumului, cand vom privi in urma, vom vedea daca am lasat mizerie si intuneric , sau daca pista noastra de alergare este una dintre cele mai dorite piste, de catre cei mai buni alergatori!
Posted on: Sun, 18 Aug 2013 04:29:39 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015