Recent, o publicaţie a reconsiderat moartea unei tinere, pe nume Kitty Genovese, drept o exagerare. Se ştia că, într-o noapte a anului 1964, undeva în SUA, Kitty s-a întors târziu de la serviciu şi un maniac a omorât-o cu lovituri de cuţit în faţa a 40 de martori, vecini, care nu au luat nicio atitudine. Toţi s-au gândit că celălalt e dator să facă ceva. După ce s-au reinvestigat lucrurile, s-a constatat că au fost mai puţini martori oculari, iar ucigaşul s-a reîntors după prima înjunghiere, a violat-o şi apoi a omorât-o acasă la ea. Vecinii i-au auzit strigătele de ajutor, dar nu au luat nicio măsură până când cineva a catadicsit să sune la poliţie, care a venit imediat. Indiferent cum ar fi fost, Kitty este un exemplu psihologic al faptului că mulţimea se comportă ciudat, ca un organism de sine stătător, care nu are reacţii prompte. Săptămâna trecută, România jurnalistică, şi nu numai, a fost înfiorată de un eveniment dramatic în viaţa unei colege de breaslă. Foarte aproape de salonul de cosmetică unde au fost împuşcate din gelozie, nu de mult, o coafeză şi prietena ei, dar şi persoane care stăteau la rând la frizer, se află un parc. Este locul în care îmi las copiii la joacă atunci când mă duc la dentist. Drăguţ, cu tobogan şi, mai nou, cu aparate pentru exerciţii fizice. Copiii mei şi alţii de la bloc mai ies din casă, îşi mai iau ochii din tablete şi se bucură de soare şi de mişcare. De pe stradă, o brută cu chip de om pune cuţitul în ochii unei tinere şi-o târăşte până în acel parc, unde o violează! Interesant este că martorii oculari spun că aceasta nu a ţipat. Dar cine este sigur că ar fi ţipat când până şi camerele video arătau un individ cu un cuţit în mână?! Cum este posibil să nu faci nimic atunci când cineva pune cuţitul în ochii unei persoane de pe stradă? Cum poţi să treci nepăsător pe lângă aşa ceva?! Dacă erau doi îndrăgostiţi, imediat ar fi venit poliţia pentru că ar fi fost anunţată de cineva din mulţime că tinerii se expun indecent în locuri publice. Având cuţitul aproape de ochi, nu, nimeni nu a schiţat vreun gest. Oamenii de pe stradă pe lângă care victima a trecut nu au spus nimic. Pe ei nu-i interesează simţul civic, iar sentimentul datoriei şi al iubirii aproapelui este redus la minimum. Cum adică ce să faci?! Să pui mâna pe telefon şi să anunţi rapid poliţia. Dacă te ţin "capacele", ar trebui să intervii, ajutat de alţi câţiva cetăţeni, pentru a-l imobiliza pe individ. Dacă ar fi cineva dintre rudele tale ameninţat? Ar mai conta că nu ştii, nu poţi, nu cunoşti tehnici de autoapărare? Am uitat multe în ţara asta, dar, mai ales, am uitat ,"regula de aur" pe care numai un învăţător divin a putut să o predea, pentru mine şi pentru tine, şi care, în ciuda trendului, nu are nimic de-a face cu aurul de la Roşia Montană: "Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel". Dacă ai fi ameninţat(ă) cu un cuţit, cum ai dori să se poarte trecătorii cu tine? Cum ai vrea să reacţioneze ei? Fii tu cel sau cea care face tot ce ai dori în cazul în care te-ai afla în impas! Spiritul civic şi cel de sacrificiu nu trebuie să ne părăsească pe noi, românii. Nu poate oricine să-şi bată joc de noi la nesfârşit! Iar dacă cineva pretinde că acest călău trebuie menajat, se înşală. Aşteptăm legi mai aspre decât cele ale mezilor şi perşilor pentru cei de speţa aceasta. Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite - Ziarul "ring", iar pentru publicaţiile online - ziarulring.ro/stiri/editorial/220618/-Frontal-Am-uitat-regula-de-aur
Posted on: Thu, 19 Sep 2013 18:22:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015