"Reducerea sărăciei la scară mondială este îndatorată enorm contribuţiei unui stat, precum China, angajată în cursa unui capitalism încordat să-şi menţină identitatea între un capitalism de suprastructură, care tocmai a devastat ţările răsăritene dimpreună cu Marea Rusie eurasiatică, şi un capitalism al dezastrelor, predicat de acel om scurt, un bătrân mic de statură, cu trup puţin, Milton Friedmann, înconjurat de apostolii săi răspândiţi în toate statele lumii, spre a le aduce la picioarele lui Mamona. Aceşti apostoli pe dos au reuşit două lucruri: să uşureze transformarea elitelor guvernante din ţările tranziţiei în plutarhii rapace şi să edifice, cu ajutorul acestora, reţeaua mondială de regimuri oligarhice care alcătuiesc împreună suprastructura mondială, de care se foloseşte şi pe care se sprijină capitalul speculativ la scară globală. Acest sistem şi forţa de teribilă izbire a planetei pe care a dovedit-o financiarizarea disproporţionată a economiei mondiale au devastat deja planeta pregătind scena marii înfometări planetare. Chestiunea se vede din compararea datoriei mondiale cu PIB-ul mondial, ori din examinarea simplă a îndatorării celei mai bogate ţări a lumii, SUA. Datoria de stat totală a SUA este de peste 56 mii de miliarde de dolari. Peste acest fapt, se impune o a doua constatare: cincimea de sus, aceea a bogaţilor, pe scara în centile a veniturilor lumii, este de 9 ori mai bogată azi comparativ cu situaţia de acum 15 ani, iar cincimea de jos este de 5 ori mai săracă azi decât acum 15 ani, ne spune Robert Reich. Sistemul creat de cei puternici ai planetei a sporit sărăcia verticală, adică a redistribuit sărăcia şi foamea de mâine spre cei mai săraci şi bogăţia de mâine spre cei şi mai bogaţi de astăzi. Când la reducerea sărăciei planetare China singură a contribuit cu 95% şi ţările bogate cu numai 5% ne putem da seama ce orientare au marile metropole ale lumii din care se compune acest nou imperium mundi. Un atare imperiu are totuşi o bizară performanţă: a reuşit să facă din capitalul speculativ o putere mai mare de 11 ori decât economia reală a planetei. Vom propune, aşadar, o altă tâlcuire la faptul naşterii cetăţeanului planetar cu numărul „7 miliarde”. Împotrivindu-ne curentului mediatic, prin care ni se sugerează că foamea de mâine are o cauză în creşterea populaţiei, vom continua să credem că adevărul trebuie căutat în contra acestui curent. Fenomenul creşterii explozive a populaţiei este el însuşi consecinţa unui sistem creat de cei care doar astfel au putut concentra o asemenea bogăţie şi putere şi nicidecum un fenomen care ar decurge spontan din inerţia unei explozii demografice. Explicaţia la foamea de azi şi de mâine dimpreună cu căile prevenirii acestui fenomen trebuie căutată în altă parte. Marea finanţă şi regimurile oligarhice pe care aceasta le sprijină peste tot, spre a se folosi de ele, poartă principala răspundere pentru contracţia hranei şi nicidecum înmulţirea populaţiei. Aceasta se supra-adaugă relaţiei cauzatoare, n-o induce. Sunt toate semnele că trendul dominant al planetei este astăzi cel care poartă popoarele spre foamea cea mare, de la care nu există scăpare în reţetele actuale ale FMI şi ale Băncii Mondiale. Este evident pentru toate minţile lucide ale lumii că politicile FMI au eşuat şi că ele singure, pe calea pe care merg astăzi, nu fac decât să facă încă mai probabil drumul spre foame. Pe acest drum se vor încolona popoarele, unul după altul, într-un marş al apocalipsei istorice declanşată de criza acestei mari civilizaţii europene. Cu o atare prăbuşire se rupe şi osia acestei lumi istorice. Zadarnică este amăgirea oligarhiilor care se cred adăpostite de miliardele de dolari (sau euro, după caz). Ele vor da primele cohorte de bogaţi năpăstuiţi, loviţi de neputinţele care se adaugă la ruşinea de a-şi fi spoliat popoarele, aruncându-le fără şanse sub spectrul foamei colective. Popoarele înfometate nu au milă şi disperandologia, această ştiinţă tragică născută în albia trendurilor disperării, nu va mai putea decât să încuie uşile unui sistem de cunoaşteri care au hrănit şi ele iluzia bogaţilor. Elitele lumii par să nu mai poată iubi popoarele peste care superfetează. Mintea lor, forma lor de gândire vântură şi împrăştie multe dar nu adună nimic. Materia gândirii lor este planeta, ei nu mai vorbesc de popoare, ci de populaţia planetară deasupra căreia croiesc politici demografice, proiecte populaţionale, ca şi cum ar fi sosit rândul omenirii întregi la vânturătoarea veacului."Ilie Bădescu-Cum tâlcuim cifra "7 miliarde"(I)
Posted on: Sat, 22 Jun 2013 21:21:44 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015