Revenit dupa 2 zile in care mi-am calcat pasii copilariei,varsand lacrimi de durere si bucurie pentru fiecare copac,ulita ,poarta, vecin biserica si gradinita din satul in care mi-am petrecut cei 7 ani de acasa ma simt gol si plin.... Si imi venea sa tip ca am ajuns dar nu avea cine sa ma mai auda,multi s-au dus multi nu mai sunt, multi nu ma mai cunosc si totusi eram noul venit din satucul lor. Greu de descifrat mersul meu de mosneag care parea sa fie interesat de fiecare miscare si fiecare gest al lor,stateau inlemniti si priveau cum un strain le descifreaza fetele trecute deja prin foc si para...Ii stiam de o viata dar s-a asternut praful si peste memoria mea ii mai incurcam si ne amuzam.Multi m-au recunoscut multi nu... O viata de om a trecut si va mai trece...sper ca data viitoare cand merg sa ii mai gasesc in viata si sa le mai urez inca o data sanatate si sa ne vedem sanatosi. Ajuns acasa mi-e greu sa-i dau uitarii pentru ca de la acesti oameni simpli si modesti mi-am format caracterul si principiile pe care le urmez in viata.Imi pare rau ca sunt constient ca oamenii cei mai de pret ai mei vor pieri in amintiri frumoase dar nu vor mai fi langa mine fizic,constient ca ma vor indruma si in nefiinta de-or fi.
Posted on: Wed, 11 Sep 2013 09:12:39 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015