Revoltă-te când ţi-e Capul la talpă Fabuloasă prostia de pe meleagurile româneşti din aceşti ani. O depăşeşte la pas, cum o făcea Steaua în comunism cu echipele de pluton (le administra câte 5, 6 goluri fără să primească vreunul), şi pe cea a lui Ion Creangă, din urmă cu două secole. Nici el n-a ilustrat un asemenea absurd. Măcar prostul din poveştile lui s-a chinuit doar de câteva ori să închidă soarele-n pod pentru a-l umple cu lumină. S-a urcat pe-o scară de câţiva metri să-l prindă, sprijinit de alţi doi ortaci, dar s-a lăsat păbugaş atunci când nu i-a ieşit socoata. Ăsta de-acum n-are nicio treabă cu gândirea. N-ajunge la el. El e înainte de orice talpa. Şchioapă aşa cum e, pune ştampila o dată la patru ani pe acelaşi Cap putred, dar cu profil schimbat. Adică, te biciuieşte unul patru ani, iar când ai ocazia să scapi de el îl alegi pe-un alt tovarăş de-al lui. Mai iei bice patru ani şi procedezi la fel. Dacă pică şi o pungă plină cu merinde, desenată cu chipul noului torţionar, eşti dispus să faci şi mătănii drept mulţumire de la răsăritul şi până la apusul soarelui. Doar, doar o mai cădea ceva din cerul Cotrocenilor. Talpa e tot timpul resemnată cu propria-i soartă. N-o interesează ce intenţii are Capul, pe unde doreşte s-o ducă. Ea se rezumă la câteva aspecte: leafa, chiar dacă scade şi se măreşte ca un râu în funcţie de starea vremii, bodega şi mallul. În aceste condiţii, Capul îşi cam face de cap. Dacă poate fura, fură nestingherit. Oricum are pe ce se sprijini: talpa e de nădejde întotdeauna. De peste douăzeci de ani se aude una şi bună: democraţie. Adică latri în pustiu şi nu te aude nici caravana, care trece... Banii strânşi cu „cap” de la talpă se duc pe referendumuri imaginare, pe săli de sport în locuri populate de arbuşti şi porci mistreţi, pe fuste, poşete şi alte acareturi, în loc să fie investiţi în educaţie, agricultură şi alte domenii. Acum, marelui şef de la Cotroceni îi stă în cap juniorul de la palatul Victoria, undeva în zona părţii occipitale. E ca o tumoare benignă de câteva kilograme care atârnă de ceva vreme şi necesită a fi înlăturată. Această conducere bicefală e demnă de animalele bolnave ale lui Breban, dar aş compara-o mai ales cu imensul cap al unui hipopotam care trândăveşte toată ziua în apă şi brusc parcă începe să scoată sunete aidoma râsetului uman atunci când simte ameninţarea rivalului. Degeaba te revolţi ca prostul după ce-ai votat Capul fără să ai „capul” limpede, îmbibat cu alcool sau neştiinţă, bun simţ sau bădărănie, naivitate, că nu schimbi mersul lucrurilor. Ajungi cel mult până aproape de sân, de unde ai spera să sugi ceva bun, după ce treci cu greu de pădurea de jandarmi păroşi de pe tibie. Te mai copleşeşte şi genunchiul cu sensul său giratoriu, de unde ieşi mai buimac decât de la un film 3D, şi burta cât un dovleac al angajatului Capului, sub care poţi sfârşi ca Titanicul. Revoltă-te aşadar mai mult o dată la patru ani, e suficient, când pentru o zi Capul îţi e la talpă.
Posted on: Sat, 10 Aug 2013 17:34:53 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015