SENATUL ROMÂNIEI COMISIA PENTRU CULTURĂ ŞI MEDIA NEWSLETTER Luni – 04.11.2013 INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN Pictori români în Franţa. Soleil de LEst, 2009-2013 – expoziţie şi lansare de album la ICR (Daniel Popescu, Agerpres – Vineri, 1 noiembrie 2013) Expoziţia Pictori români în Franța. Soleil de LEst, 2009 -2013, care cuprinde lucrări semnate de 29 de artişti contemporani din România, va putea fi vizitată în perioada 2 - 20 noiembrie la sediul Institutului Cultural Român. Organizată în parteneriat cu ICR, expoziţia cuprinde lucrări create în Franţa de 29 de artişti contemporani din România, care au fost prezenţi, la invitaţia asociaţiei Soleil de lEst, la reşedinţele de creaţie de la Briare și Collioure: Jan Albu, Cornel Bârsan, Calin Beloescu, Cristina Ciobanu, Dan Cioca, Bogdana Contraș, Gelu Costea, Daniel Crăciun, Horia Cucerzan, Gabriela Culic, Aurel Dan, Radu Daranga, Ion Athanasiu-Delamare, Corneliu Drăgan-Târgoviște, Nicolae Găgeanu, Mihai Gavril, Ion Grigore, Dan Hatmanu, Lucian Liciu, Mirela Iordache, Nicolae Iorga, Mihaela Modâlcă, Costin Neamțu, Lisandru Neamțu, Vasile Pop-Negreșteanu, Vasile Tolan, Angela Tomaselli, Corneliu Vasilescu, Teodor Vescu şi Daniela Zbârcea. Artiştii expozanţi fac parte din grupul de 51 pictori prezentaţi în albumul de pictură Présences de la peinture contemporaine roumaine en France avec Soleil de lEst entre 2009-2012, apărut la Editura ICR, care va fi lansat în cadrul expoziţiei, luni, 4 noiembrie. Prefaţa albumului este semnată de Michel Gavaza, preşedintele asociaţiei Soleil de lEst, care va fi prezent la lansare, iar textele însoţitoare îi aparţin lui Ciprian Radovan. Editarea a fost finanţată de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN). Creată în anul 1994, Asociaţia Culturală Soleil de lEst, cu sediul la Paris, are ca obiectiv dezvoltarea unor schimburi culturale între România şi ţări din Uniunea Europeană, în special cu Franţa şi Olanda, prin organizarea de expoziții itinerante, conferinţe şi mese rotunde, ateliere de creaţie pentru artişti români, precum şi prin editarea unor albume de artă. În cadrul reşedinţei de artişti, Soleil de lEst a invitat în Franţa începând din anul 2001, pentru a participa la sejururi de creaţie şi documentare în renumite locuri ale culturii franceze, mai mult de o sută de pictori din Rusia, Polonia, Bulgaria, Kîrgîzstan şi îndeosebi din România. Pianistul român Lucian Ban, invitat special la Festivalul Internaţional de jazz-piano din Praga (Diana Pârvulescu, Mediafax – Luni, 4 noiembrie 2013) Pianistul român Lucian Ban va fi invitatul special al celei de-a 18-a ediţii a Festivalului Internaţional de jazz-piano, care se desfăşoară în perioada 2 - 16 noiembrie, la Praga, informează Institutul Cultural Român (ICR). La eveniment vor participa şi muzicieni din Austria, Cehia, Germania, Israel, Polonia, Slovacia şi Statele Unite ale Americii. În cadrul festivalului, Lucian Ban va concerta pe 16 noiembrie, de la ora 19.00, în Church of Saint Lawrence din Praga. Alături de pianistul Lucian Ban se va afla cvartetul Elevation, care reuneşte personalităţi ale jazzului contemporan - Abraham Burton, Brad Jones şi Nasheet Waits. Cei patru interpreţi creează o muzică ce reinventează idiomul, un flux sonor ce coboară din marea tradiţie a jazzului, dar se îndreaptă creativ şi spre viitor. Ei reprezintă noul jazz în forma sa cea mai spectaculoasă, precizează ICR. Lucian Ban, născut în 1969, la Cluj-Napoca, este pianist, compozitor şi interpret de jazz. Din anul 1999, Lucian Ban trăieşte în New York. El a fost nominalizat de două ori (în 2005 şi 2006) la prestigiosul premiu Best European Jazz Musician. Este considerat a fi parte din generaţia de interpreţi şi compozitori aflată în prim-planul jazzului modern contemporan la New York. Lucian Ban este fondator al cvartetului Elevation, alături de saxofonistul american Abraham Burton. SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE Băsescu, la aniversarea radioului public: SRR - un etalon al echidistanţei (Mirela Bărbulescu, Agerpres – Vineri, 1 noiembrie 2013) Preşedintele Traian Băsescu a transmis vineri un mesaj cu prilejul aniversării a 85 de ani de la înfiinţarea Societăţii Române de Radiodifuziune, despre care spune că a fost, de-a lungul timpului, un etalon al profesionalismului şi echidistanţei pe piaţa media românească. Sunt bucuros să felicit Societatea Română de Radiodifuziune, în această zi aniversară — împlinirea a 85 de ani de la difuzarea primei emisiuni a serviciului public de radio, pentru profundul devotament de care au dat dovadă jurnaliştii săi şi personalul tehnic în promovarea valorilor spiritualităţii româneşti. De-a lungul timpului, Societatea Română de Radiodifuziune a fost un etalon al profesionismului şi al echidistanţei pe piaţa mass-media din ţara noastră, o instituţie care şi-a construit un prestigiu din a informa corect şi obiectiv şi din a promova cultura românească, se arată în mesajul preşedintelui. El subliniază că Societatea Română de Radiodifuziune reprezintă pentru români vocea care a legat generaţiile şi un simbol al continuităţii, indiferent de contextul social şi politic. Doresc să adresez mulţumiri, în numele meu şi al poporului român, tuturor celor care de-a lungul acestor 85 de ani de existenţă au contribuit cu atâta dăruire la consolidarea imaginii radioului public, devenind, astfel, un nume de referinţă al presei din ţara noastră şi nu numai. Consider că fundamentul acestei performanţe a Societăţii Române de Radiodifuziune îl reprezintă angajaţii săi, care, prin munca lor bine făcută, au reuşit să intre în casele românilor şi în sufletele lor timp de 85 de ani. Mulţi ani înainte!, afirmă preşedintele. La 1 noiembrie 1928, la ora 17,00, se inaugura cu apelul Alo, Alo aici Radio Bucureşti, România postul naţional de radio. În prezent, Radio România emite pe trei posturi naţionale: Radio România Actualităţi, Radio România Cultural şi Antena Satelor. De asemenea, emite la nivel internaţional prin Radio România Internaţional 1 (în limba română) şi Radio România Internaţional 2 şi 3 (în limbi străine), iar la nivel regional prin 8 studiouri regionale. Oferta Radio România este completată de un post regional dedicat exclusiv muzicii clasice Radio România Muzical, dar şi de Radio3Net Florian Pittiș, singurul post din ţară exclusiv online. SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE TVR a vrut să achiziţioneze drepturile de difuzare a meciului Grecia-România. Consiliul de Administraţie a fost împotrivă (Mădălina Cerban, Mediafax – Vineri, 1 noiembrie 2013) Conducerea executivă a TVR a propus spre avizare Consiliului de Administraţie achiziţionarea drepturilor de difuzare a meciului Grecia-România, pentru o sumă eşalonată de 270.000 de euro, dar CA a solicitat reducerea preţului, fapt pentru care televiziunea publică nu va putea difuza această partidă. Ada Meseşan, membru în Consiliul de Administraţie (CA) al Societăţii Române de Televiziune (SRTv), a transmis, vineri, agenţiei MEDIAFAX, un punct de vedere în care l-a acuzat pe Claudiu Săftoiu, preşedintele-director general (PDG) al Televiziunii Române, că vrea să cumpere cu 270.000 euro drepturile de difuzare a meciului de fotbal Grecia-România, fără să respecte procedurile legale din TVR. Meseşan a precizat că le-a transmis, vineri, celorlalţi membri ai Consiliului de Administraţie al SRTv că respinge categoric solicitarea in extremis a conducerii executive a TVR de a accepta achiziţionarea meciului de fotbal Grecia-România. Conducerea executivă a TVR a încălcat procedurile legale prin care era obligată să prezinte CA negocierile purtate pentru achiziţionarea meciului, părţile implicate şi sumele aferente negocierilor. TVR nu este interesată să-şi îndeplinească funcţia publică de a oferi telespectatorilor un meci de miză, ci este interesată să toace o sumă uriaşă, respectiv 270.000 de euro, pentru satisfacerea intereselor personale sau de grup, încălcând procedurile legale. Faptul că executivul TVR le cere membrilor CA să voteze prin email, foarte rapid, scoaterea unei sume considerabile din bugetul instituţiei fără să prezinte acte justificative pentru acest demers demonstrează că legile după care funcţionează şi la care trebuie să se raporteze TVR sunt complet şi repetat ignorate/ încălcate de conducerea executivă a instituţiei, a declarat Ada Meseşan. Aceasta a spus că aşteaptă un răspuns de la conducerea executivă a TVR, care să explice de ce a cedat trustului Intact - Antena 1 difuzarea meciului retur România - Grecia care, probabil, are un preţ mai redus, dar cu siguranţă prezintă un interes mai mare şi, implicit, un rating mai mare. Din această cedare înţeleg că executivul TVR este interesat să satisfacă interesele comerciale ale Antena 1 şi nu cum ipocrit se pronunţă, să satisfacă interesele telespectatorilor, a mai spus Ada Meseşan. Aceasta a precizat că va continua să respingă toate solicitările financiare exorbitante propuse de executivul TVR până când conducerea executivă nu va da explicaţii în faţa telespectatorilor, implicit a CA, pentru mai multe cheltuieli, care în opinia Adei Meseşan, sunt aberante şi nejustificate. Aceasta a mai afirmat că se referă la achiziţionarea maşinilor de lux pentru TVR (o maşina la preţul de 40.000 de euro), dar şi la banii pentru vara de lux petrecută de favoriţii executivului TVR sub pretextul realizării unor emisiuni estivale cu rating jenant, sumele uriaşe aprobate de acelaşi executiv al TVR repartizate emisiunilor de entertainement din grila de toamnă care, de asemenea, înregistrează un rating ruşinos. Pe de altă parte, Ada Meseşan a mai spus că TVR are contractuali de lux, antamaţi în scopuri pur politico-electorale.Contractele supraestimate încheiate între TVR şi politicieni ai USL (Mihai Sturzu) şi analişti/ moderatori aflaţi în siajul USL, toţi aceşti «contractuali de lux» fiind antamaţi de TVR în scopuri pur politico-electorale. Reamintesc faptul că executivul TVR s-a lăudat cu «restructurarea personalului TVR motivând că aceasta a fost obligatorie pentru reabilitarea financiară a instituţiei. Mai mult, executivul TVR a promis că nu va mai face alte angajări/ contracte de persoane. Iată că restructurarea cu care s-a lăudat executivul TVR a reprezentat de fapt o epurare, scopul real al conducerii executive a TVR fiind transformarea TVR în USL - TV. Totul, pe banul public, a spus Ada Meseşan. De asemenea, Ada Meseşan a precizat că va solicita un audit financiar în TVR şi va face şi o sesizare la DNA. Pe de altă parte, contactat vineri de MEDIAFAX, Claudiu Săftoiu, preşedintele-director general al TVR, a spus că membrii CA au solicitat reducerea preţului de 270.000 de euro, fapt pentru care TVR nu se mai califică în competiţia pentru achiziţia drepturilor de difuzare a meciului Grecia - România, manşa tur a barajului de calificare pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2014. INSTITUȚII DE CULTURĂ Hunedoara: Muzeul Aurului reuneşte peste 1.300 de exponate din aur nativ, fiind unic în Europa (Sorin Blada, Agerpres – Sâmbătă, 2 noiembrie 2013) Apreciat de autorităţi ca un simbol al oraşului, Muzeul Aurului din Brad, unic în Europa, adună, în vitrinele sale, peste 1.300 de exponate din aur nativ şi mai mult de 1.000 de eşantioane minerale, valoarea pieselor care pot fi văzute de turişti fiind inestimabilă. Aş putea spune că la Muzeul Aurului din Brad se află cele mai valoroase cinci kilograme de aur din lume, pentru că aurul pe care îl vedem aici arată aşa cum a fost scos el din adâncuri, prin munca miilor de mineri care au trudit în zăcământul de la Mina Barza, vreme de sute de ani. Cu siguranţă, aici se pot vedea exemplare din cel mai frumos aur din lume, a declarat pentru AGERPRES primarul municipiului Brad, Florin Cazacu. Redeschis pentru public în decembrie 2012, după aproape cinci ani în care clădirea s-a aflat într-un proces de modernizare, muzeul a fost vizitat, în prima jumătate a acestui an, de câteva mii de turişti. Oamenii au fost atraşi de forma exponatelor, unele dintre acestea putând fi asemuite cu o şopârlă, o pană sau un cristal, în vârful căruia se află grăunţe din aur. De aceea, unele piese au primit denumiri ca Harta României Mari, Pana lui Eminescu, Șopârla de aur sau Balerina. Autorităţile locale doresc să pună în valoare potenţialul muzeului, prin introducerea acestuia într-un circuit turistic denumit Drumul Aurului. Proiectul prevede vizitarea Muzeului Aurului, deplasarea spre multe mine, acum închise, şi vizitarea unei galerii din perioada romană, unde exploatarea aurului se făcea în urmă cu peste 1.900 de ani. În acest context, Primăria Brad şi-a manifestat intenţia fermă de a prelua în administrare clădirea muzeului şi exponatele, pentru că acum acestea se află în patrimoniul a doi proprietari. Principala problemă a acestei colecţii este faptul că exponatele se află în patrimoniul statului, așa cum este şi normal. Pe de altă parte, clădirea aparţine Companiei Minvest Deva. Primăria doreşte să preia în administrare atât clădirea, cât şi exponatele, deoarece noi considerăm că le vom putea pune în valoare mult mai bine. Muzeul este simbolul mineritului aurifer din România, a explicat primarul municipiului Brad. Prima atestare a Muzeului Aurului apare într-un document din anul 1912, notă care poartă semnătura unui vizitator. Muzeul deţine eşantioane recoltate de geologi şi mineri care au lucrat în diferite exploatări din Munţii Metaliferi. Circa 80% dintre eşantioane provin din zona Brad – Ruda, Musariu, Valea Morii şi Brădişor, acestea fiind prezentate aşa cum au fost scoase din subteran. Specialiştii afirmă că există date conform cărora de la Mina Barza a fost produsă circa un procent din cantitatea de aur existentă în lume. Mina a fost închisă în anul 2006. CINEMATOGRAFIE Financial Times: Filmul Poziţia copilului - drama ca documentare a unei patologii (Diana Pârvulescu, Mediafax – Vineri, 1 noiembrie 2013) Filmul Poziţia copilului, de Călin Peter Netzer, propunerea României la premiile Oscar 2014, reprezintă disecarea anatomică a oamenilor, a societăţii şi a relaţiilor; drama ca documentarea unei patologii, scrie Financial Times. Ce înseamnă o bună definiţie a cinematografiei româneşti? Răspuns: Filmul «Poziţia copilului», regizat de Călin Peter Netzer. Răspunsul mai lung: disecarea anatomică a oamenilor, societăţii şi a relaţiilor; drama ca documentarea unei patologii. De la «4 luni, 3 săptămâni şi două zile» şi «Moartea domnului Lăzărescu» până la «Poziţia copilului» este un salt mic pe coridorul consilierii cosmice, scrie Financial Times. Luminiţa Gheorghiu este o mamă la 60 de ani, din clasa mijlocie, având în continuare o frumuseţe patriciană, cu ochii trişti ce strălucesc ca nişte diamante neobosite, dar care îşi adoră fiul, pe Barbu, interpretat de Bogdan Dumitrache, un bărbat care a fugit din cuibul matern. În momentul în care Barbu omoară un copil într-un accident de maşină, incidentul reprezintă oportunitatea prin care Cornelia poate să-şi manifeste calitatea de mamă. Ea va interveni pentru a-l salva: încearcă să o opreşti. Ea va ajuta cu bani, sfaturi, cu intervenţii perseverente..., mai scrie publicaţia. Potrivit celor de la Financial Times, regizorul Călin Peter Netzer acordă poveştii sale un pozitivism ironic: toate mişcările Corneliei sunt corecte. Ea vorbeşte cu celălalt şofer care asistă la accident, încearcă să cumpere tăcerea, angajează avocaţi şi îl împinge pe Barbu să meargă să ceară iertare familiei îndoliate pentru durerea provocată. De asemenea, jurnaliştii de la Financial Times notează că jocul actoricesc este minunat şi, filmat ca un coşmar care se desfăşoară în timpul zilei, lungmetrajul are un puternic punct culminant. Nu a surprins pe nimeni că filmul a câştigat Ursul de Aur la Berlin anul acesta, cu excepţia celor care au crezut că trofeul va fi câştigat de Gloria, de Sebastián Lelio, concluzionează cei de la Financial Times. Lungmetrajul Poziţia copilului, în regia lui Călin Peter Netzer, a mai câştigat premiul pentru cea mai bună peliculă la Festivalul Internaţional al Filmului Francofon de la Namur (27 septembrie - 4 octombrie), în timp ce Luminiţa Gheorghiu a primit trofeul pentru cea mai bună actriţă pentru rolul din acest film. Totodată, pelicula a fost desemnată să reprezinte România la premiile Oscar de anul viitor, la categoria cel mai bun film străin. Poziţia copilului, cu Luminiţa Gheorghiu, Bogdan Dumitrache, Florin Zamfirescu, Ilinca Goia şi Nataşa Raab, este cel de-al treilea film al lui Călin Peter Netzer după multipremiatele Maria (2003) şi Medalia de onoare (2010). Filmul vorbeşte cu dramatism, cu emoţie, dar şi cu umor despre traumele sufocării copiilor prin dragoste şi despre amprentele pe care le lasă părinţii asupra personalităţii acestora. Pelicula este, totodată, o radiografie a high-class-ului românesc contemporan şi vorbeşte despre trafic de influenţă şi corupţie la nivel mic în instituţiile de bază ale societăţii şi extensiile acestora asupra întregului sistem socio-economic din România de azi. Când se lasă seara..., de Porumboiu, şi Câinele japonez, de Jurgiu, la Festivalul de la Salonic (Diana Pârvulescu, Mediafax – Vineri, 1 noiembrie 2013) Lungmetrajele Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism, de Corneliu Porumboiu, şi Câinele japonez, de Tudor Jurgiu, vor fi proiectate în secţiunea Balkan Survey la Festivalul de Film de la Salonic, Grecia, care se va desfăşura între 1 şi 10 noiembrie, potrivit site-ului evenimentului. Cea de-a 54-a ediţie a Festivalului de Film de la Salonic, care îşi deschide porţile vineri, îşi confirmă anul acesta vocaţia de promotor al cinematografiei din Balcani, cu proiecţia a 32 de pelicule produse în această regiune. Secţiunea Balkan Survey împlineşte 20 de ani şi organizează un tribut pentru această aniversare. Astfel, vor fi proiectate 17 filme printre care şi Balanţa, de Lucian Pintilie, E pericoloso sporgersi, de Nae Caranfil, Moartea domnului Lăzărescu, de Cristi Puiu, A fost sau n-a fost, Corneliu Porumboiu, şi California Dreamin (Nesfârşit), de Cristian Nemescu. De asemenea, selecţia pentru scurtmetraje a secţiunii Balkan Survey include producţiile O umbră de nor, de Radu Jude, şi Ica Riding Hood, de Eva Pervolovici, o coproducţie germano-română. Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism spune povestea unui tânăr regizor (Bogdan Dumitrache), care este pe cale să facă un nou film. În timpul filmărilor, Paul are o aventură cu Alina, o actriţă din filmul lui având un rol secundar. A doua zi va fi ultima a Alinei la filmări. Paul decide să filmeze o scenă nud cu ea, dar lucrurile se schimbă şi, în loc să filmeze scena nud, Paul îi spune producătorului că suferă din cauza ulcerului. Treptat, filmul şi realitatea se suprapun, iar la filmare se întâmplă ceva neaşteptat. Lungmetrajul Câinele japonez al lui Tudor Cristian Jurgiu spune povestea emoţionantă a reconcilierii dintre un tată şi fiul lui, plecat de ani mulţi din ţară. Filmul marchează revenirea lui Victor Rebengiuc într-un rol principal pe marele ecran. Alături de Rebengiuc, din distribuţia filmului mai fac parte actorii Şerban Pavlu, Kana Hashimoto, Ioana Abur, Constantin Drăgănescu, Alexandrina Halic şi Laurenţiu Lazăr. Scurtmetrajul O umbră de nor, de Radu Jude, spune povestea unui preot, interpretat de Alexandru Dabija, care trebuie să îi dea o ultimă împărtăşanie unei persoane muribunde. Din distribuţia scurtmetrajului fac parte, pe lângă Alexandru Dabija, Şerban Pavlu, Mihaela Sîrbu, Olga Taisia Podaru, Gabriel Spahiu, Adina Cristescu, Marilena Chelaru, Mihaela Alexandra Anton, Silviu Mircescu. O umbră de nor a avut premiera mondială în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs a Festivalului de Film de la Cannes, anul acesta. Juriul competiţiei internaţionale, prezidat de regizorul american Alexander Payne, va avea de ales între 14 filme. Regizorul american Jim Jarmusch va deschide festivalul vineri seară, cu proiecţia celui mai recent film, Only lovers left alive. Festivalul se va închide cu filmul Nebraska, de Alexander Payne. Lungmetrajul Love Building, premiat pentru cea mai bună imagine la Festivalul de Film de la Tirana (Diana Pârvulescu, Mediafax – Vineri, 1 noiembrie 2013) Lungmetrajul Love Building, regizat de Iulia Rugină, a câştigat premiul pentru cea mai bună imagine la Festivalul Internaţional de Film de la Tirana, Albania, care s-a desfăşurat în perioada 23 - 31 octombrie, informează site-ul evenimentului. Imaginea filmului Love Building poartă semnătura lui Marius Iacob. Love Building este o comedie dramatică, a cărei acţiune are loc într-o tabără menită să repare relaţii de cuplu ajunse într-un moment critic. 14 cupluri ajunse în impas, ajutate de cei trei pshihoterapeuţi şi traineri ai taberei, interpretaţi de Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă, încearcă să-şi reconstruiască poveştile de dragoste, participând la o serie de teme şi exerciţii. Filmul produs de ActorieDeFilm.ro a avut prima întâlnire cu publicul din România în luna aprilie, la cea de-a noua ediţie a Festivalului Internaţional Bucureşti (B-EST). Prezentat în competiţia B-EST 2013, Love Building a obţinut premiul publicului şi menţiunea specială a juriului. În luna iunie, Love Building s-a întâlnit cu publicul clujean la Festivalului Internaţional de Film Transilvania, unde a fost prezentat în cadrul Zilelor Filmului Românesc. MASS MEDIA Adriean Videanu, audiat la DNA în dosarul privind Realitatea Media: Nu-i cunosc pe Păcuraru şi Fabian Schwartzenberg, cu Elan am avut o relaţie normală (Cătălin Lupăşteanu, Mediafax – Vineri, 1 noiembrie 2013) Adriean Videanu a spus vineri, la ieşirea de la DNA, că a dat o declaraţie de martor în dosarul privind Realitatea Media şi a precizat, răspunzând unei întrebări, că nu-i cunoaşte pe Maricel Păcuraru şi Fabian Schwartzenberg, iar cu Elan Schwartzenberg este într-o relaţie normală, obişnuită. Era vorba de proiectul Realitatea, am spus doamnei procuror tot ceea ce eu ştiam şi domnia sa cred că va analiza declaraţia mea de martor în beneficiul cauzei, a declarat Adriean Videanu, după ce a fost audiat la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Întrebat ce le-a spus anchetatorilor, Videanu a arătat că nu poate să spună ce a discutat cu anchetatorii, dar a precizat că a participat la nişte emisiuni la Realitatea, în direct. Au fost multe emisiuni şi a fost singura mea relaţie cu Realitatea, a adăugat Videanu. Videanu a mai spus, răspunzând unei întrebări, că nu ştie dacă s-au dat bani pentru acele emisiuni. El a reafirmat că singurul mod în care ar colabora pe linie de afaceri cu Realitatea Media ar fi doar dacă societatea s-ar arăta interesată de achiziţia de marmură. Întrebat în ce relaţie este cu fraţii Schwartzenberg şi cu Maricel Păcuraru, Videanu a spus că pe Maricel Păcuraru şi Fabian Schwartzenberg nu îi cunoaşte. Videanu a adăugat că îl cunoaşte pe Elan Schwartzenberg şi este într-o relaţie normală, obişnuită cu acesta. Întrebat dacă a finanţat Realitatea Media, Videanu a exclamat: Niciodată, niciodată nu am finanţat niciun trust de media din România!. Acesta a precizat că pe vremea când era primar al Capitalei a tăiat toate publicităţile. Videanu a mai fost întrebat de jurnalişti în legătură cu complexul de pe Şoseaua Bucureşti-Târgovişte nr. 16, în Sectorul 1 al Capitalei, unde majoritatea apartamentelor sunt locuinţe sociale, iar 17 proprietari reclamă că au probleme cu chiriaşii municipalităţii, Videanu a spus că trebuie văzută hotărârea de Consiliul din 2006 sau 2007, când a fost achiziţionat acel bloc de către Primăria Capitalei ca o necesitate pentru a rezolva problema cetăţenilor scoşi din casele naţionalizate. Erau o parte din cei din Centrul Istoric, unde trebuia să facem un schimb de proprietăţi pentru ca Primăria să-şi reîntregească patrimoniul, plus cei din clădirile cu risc seismic, pe care să-i mutăm temporar. Acel imobil avea mai multe destinaţii. Ulterior repartiţiile au fost date în 2009, când eu nu mai eram primar, şi din acest punct de vedere cred că domnul primar general Sorin Oprescu poate oferi mai multe detalii, a spus Videanu. Întrebat care a fost la început destinţia acelui imobil, respectiv rezidenţial sau cu statut social, Videanu a spus: Destinaţia este cea pe care v-am spus-o şi care este în hotărârea de consiliu menţionată. Înţeleg că domnul Oprescu a schimbat în 2009, printr-o altă hotărâre de consiliu, destinaţia şi le-a transformat în locuinţe sociale. Cred că domnul Oprescu vă poate da mai multe detalii. Adriean Videanu a fost vineri la DNA pentru a da declaraţii de martor în dosarul privind Realitatea Media. În 25 octombrie, DNA a anunţat că deputatul PSD Marius Manolache, cumnata lui Elan Schwartzenberg, Oana Mihaela, omul de afaceri Liviu Luca şi administratorul special al Realitatea Media Florin Bercea, alături de alte societăţi comerciale, au fost puşi sub învinuire în dosarul preluării acţiunilor televiziunii. Marius Manolache este deputat PSD şi este acuzat în acest dosar că în calitate de avocat angajat de administratorul societăţii Strategies Research Investments ar fi semnat un contract de vânzare-cumpărare acţiuni, ce conţine menţiuni nereale cu privire la data încheierii şi care ulterior a fost utilizat de alte persoane pentru a justifica modul de dobândire de către această societate a acţiunilor Realitatea Media. Oana Mihaela Schwartzenberg (Moldovan) este cumnata lui Elan Schwartzenberg şi este acuzată de anchetatorii DNA de complicitate la bancrută frauduloasă şi tentativă la înşelăciune, deoarece există indicii că, în calitate de avocat, a contribuit la vânzarea mărcilor SC Realitatea Media SA în frauda creditorilor. Omul de afaceri Liviu Luca a fost pus sub învinuire în acest caz pentru delapidare, spălare de bani, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals în înscrisuri sub semnătură privată. Florin Bercea, administratorul special al societăţii Realitatea Media, este acuzat de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. În cazul acestuia anchetatorii arată că există indicii că, în calitate de administrator special, a solicitat înregistrarea menţiunilor privind schimbarea acţionariatului Realitatea Media utilizând extrase ale registrului acţionarilor falsificate. Alături de aceştia au fost puse sub învinuire mai multe persoane juridice. Societatea Geoasset a fost acuzată de spălarea banilor şi complicitate la delapidare, deoarece în cauză există indicii că prin intermediul unui contract de asociere în participaţiune a fost însuşită suma de 20 milioane lei în interesul unor persoane fizice precum Maricel Păcuraru şi Liviu Luca, precum şi al unor persoane juridice. DBV Media House şi Grup Financiar IFN sunt acuzat de complicitate la delapidare, deoarece există indicii că acestea ar fi fost utilizate pentru a furniza sume de bani destinate societăţii Realitatea Media. GMG Media Box este acuzată în acest caz de bancrută frauduloasă, deoarece ar fi fost folosită în scopul preluării controlului asupra procedurii insolvenţei în care se afla Realitatea Media. În acelaşi dosar au fost puse sub învinuire firmele Realitatea Media, Strategies Research Investments - deţinută de Cozmin Guşă şi Maricel Păcuraru - şi Rovigo, fostul administrator judiciar al Realitatea Media, anunţa în 17 octombrie DNA. SC Realitatea Media SA este urmărită penal pentru spălare de bani, având în vedere că, potrivit anchetatorilor, există date şi indicii temeinice că a fost finanţată cu bani proveniţi din evaziune fiscală, transferul banilor fiind realizat sub forma unor contracte de împrumut. SC Strategies Research Investments SRL a fost pusă sub învinuire pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată şi participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, având în vedere că există date şi indicii temeinice potrivit cărora, în favoarea acestei societăţi au fost falsificate documente, prin antedatare, pentru a modifica registrul acţionarilor, potrivit DNA. Societatea Rovigo SPRL este acuzată de bancrută frauduloasă, pentru că ar fi fost folosită pentru înstrăinarea mărcilor Realitatea Media, au precizat procurorii DNA. Reprezentanţilor legali ai celor trei societăţi li s-au adus în 17 octombrie la cunoştinţă învinuirile. În acelaşi dosar sunt urmăriţi penal Maricel Păcuraru, Mirel Mircea Amariţei şi Sorin Ionuţ Barbu, fiind acuzaţi că, în cadrul procedurii insolvenţei Realitatea Media, au antedatat contracte de cesiune, pentru a prejudicia societatea. Alte nouă persoane - Fabian Schwartzenberg, Daniela Madi Ionescu, Monica Hoffman, Adrian Radu, Adrian Marian Vîlsan, Tamara Bătrînache, Ioana Nadolu, Geraldina Neagoe şi Carmen Stăncescu - sunt urmărite penal pentru infracţiuni ce au avut ca scop influenţarea deciziilor privind SC Realitatea Media SA şi preluarea acesteia. Societatea Realitatea Media, care deţine televiziunea de ştiri Realitatea TV, se află în insolvenţă din septembrie 2011. Administratorul judiciar al Realitatea Media este Judiciar HM Expert IPURL. Marian Vanghelie, audiat la DNA ca martor în dosarul privind Realitatea Media: Am discutat cu Elan despre Maricel, cu Maricel despre Elan, iar cu Guşă despre cei doi (Cătălin Lupăşteanu, Mediafax – Vineri, 1 noiembrie 2013) Primarul Sectorului 5, Marian Vangelie, s-a prezentat vineri, la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), el declarând că a fost citat ca martor în dosarul privind Realitatea Media. Vicepreşedintele PSD Marian Vanghelie a spus, la intrarea în sediul DNA, că a fost chemat să dea declaraţii în calitate de martor. El a precizat că va afla mai multe informaţii despre citarea sa la DNA după ce va discuta cu procurorii. Vanghelie, la ieşirea de la DNA: Am discutat cu Elan despre Maricel, cu Maricel despre Elan, iar cu Guşă despre cei doi Primarul Marian Vanghelie a declarat vineri, la ieşirea de la DNA, că a avut discuţii cu Elan Schwartzenberg, Cozmin Guşă şi Maricel Păcuraru, dar nu a dorit să spună dacă tema a fost o posibilă cumpărare a postului Realitatea TV. Vanghelie a mai arătat, după ce a fost audiat la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) în dosarul privind Realitatea Media, că are o relaţie bună şi cu Cozmin Guşă, şi cu Elan Schwartzenberg, cu tot trustul. Edilul Sectorului 5 a mai spus că anchetatorii l-au întrebat şi de ce nu mai merge la emisiunile de la Realitatea TV, el arătând că săptămâna viitoare se va programa pentru a merge la Realitatea, ca să nu se înţeleagă greşit. Întrebat concret dacă a vorbit cu Schwartzenberg, Guşă şi Păcuraru despre o posibilă tranzacţie privind Realitatea TV, Vanghelie a arătat că atunci când a fost în concediu la Monaco, timp de trei zile, a întâlnit peste 300 de români, însă nu a precizat dacă a discutat atunci despre cumpărarea postului. În acelaşi context, întrebat dacă a fost interesat de cumpărarea postului TV, edilul a spus că a purtat discuţii cu toată lumea despre România, despre Bucureşti, şi a menţionat că nimeni din televiziune nu i-a cerut niciodată bani. Pe de altă parte, întrebat dacă îl cunoaşte pe Maricel Păcuraru şi în ce relaţii este cu acesta, Vanghelie a declarat: Cum să nu-i cunosc, îi cunosc pe toţi. De ce nu mă întrebaţi dacă îl cunosc pe Cozmin Guşă? Cum să nu-i cunosc, dacă de 20 de ani mă ocup aici de politică. Cu domnul Elan am discutat despre domnul Maricel şi cu domnul Maricel am discutat despre domnul Elan şi cu domnul Guşă am discutat despre domnul Elan şi domnul Maricel. Şi împreună, am făcut un calcul, am băut 180 de cafele. Vă mulţumesc. În acelaşi dosar a fost audiat, tot vineri, omul de afaceri Remus Truică. Acesta a spus, la ieşirea de la DNA, că în toamna-iarna anului trecut a participat alături de alte persoane, pe care nu le-a nominalizat, la dezbateri privind posibilitatea preluării de acţiuni Realitatea Media. Întrebat ce sumă ar fi dorit să investească în acţiuni Realitatea Media, Truică nu a dorit să facă niciun comentariu. ALTE ŞTIRI INTERVIU Dan Berindei: Fără limbă, fără istorie, fără geografie nu mai eşti fiul acestui pământ (Daniel Popescu, Agerpres – Vineri, 1 noiembrie 2013) Academicianul Dan Berindei, care împlineşte duminică 90 de ani, a acordat un interviu AGERPRES în care vorbeşte despre locul pe care ar trebui să-l ocupe istoria în şcoală, despre momentele grele prin care a trecut în timpul comunismului, dar şi despre optimismul său în ceea ce priveşte tânăra generaţie care are şansa schimbării în bine a României. AGERPRES: Domnule academician Dan Berindei, împliniţi, în curând, o frumoasă vârstă. Ce sentimente vă încearcă? Dan Berindei: Este un sentiment foarte ciudat. Mi se pare că este normal, deşi realizez că nu este chiar normal. Nu au toţi acest noroc, această şansă. Asta-i situaţia. O accept cu plăcere şi cu dorinţa sinceră de a merge mai departe, cât s-o mai putea. AGERPRES: Istoria, pe care aţi slujit-o toată viaţa, v-a marcat adeseori. În ce moment i-aţi simţit implacabilul? Cum e să faci placheuri sau să cari fier vechi, după ce ai făcut cercetare? Ori să ţi se nască fetiţa în închisoare şi să n-o poţi vedea până la un an? Dan Berindei: Da, mi s-au întâmplat lucruri foarte neplăcute, ca să nu zic mai rău. Pe de altă parte, cum să vă spun, mă uit acum înapoi. Nu mă uit cu mânie, ci cu foarte mare interes. Reanalizez tot ce a fost. Şi, mai ales, trebuie să spun că, de pildă, la cooperativa unde m-am dus şi am făcut milioane de placheuri pentru cetăţenii României am avut un contact direct cu nişte oameni simpli, dar adevăraţi, pe care nu-i uit nici astăzi. Era un lucrător, cel mai bun dintre noi, pentru că noi ceilalţi eram aruncaţi de soartă acolo, un adventist, care lucra la cooperativă, pentru că acolo putea lipsi sâmbăta. Era un om absolut deosebit şi cu un comportament foarte corect. Un muncitor adevărat, din toate punctele de vedere. Sau era, de pildă, bietul nea Gogu. Un şofer de taxi, avusese un accident, i se tăiase o mână şi n-a mai putut să fie şofer şi a ajuns la cooperativă, dar aici pe capul lui erau toate greutăţile, pentru că i se spunea: Ai o singură mână, deci trebuie să lucrezi înzecit. Mai era încă o doamnă, care avea soţul închis, eu aveam soţia închisă, se recalificase, cum mă recalificasem şi eu. Am cunoscut poporul român, pentru că trăisem aşa, aproape într-un turn de fildeş al meseriei mele. Atunci m-am lovit concret de ea. Sigur că pentru mine a fost foarte greu, pentru că, la început, timp de doi ani şi jumătate am fost cu un singur de copil, doi ani şi ceva şi apoi am luat-o şi pe fetiţă, născută la închisoare, după 11 luni. Ei, n-a fost un lucru uşor pentru un bărbat care trebuia să şi muncească, să aibă grijă să-şi crească copii. Asta este important, repet, nu mă uit înapoi cu mânie, cu supărare. Caut să-mi explic tot ce s-a întâmplat şi atât. Şi iau partea bună, pentru că tot lucrul rău are şi o parte bună. AGERPRES: Spuneaţi, într-un interviu acordat Eugeniei Vodă, că fiul dumneavoastră Mihnea şi astăzi vă mai aminteşte de grişul acela din fiecare seară. Mai vorbiţi cu Mihnea? Dan Berindei: Da, Mihnea e aici în Bucureşti. O să vină şi el la sărbătorirea mea. Acum e şi el pensionar, vremea trece. Au trecut de atunci 60 de ani. AGERPRES: Se întoarce definitiv în România? Dan Berindei: El navighează între România şi Franţa. Aşa că asta e viaţa. AGERPRES: Care este domnule profesor şansa omului faţă cu istoria? Cât face omul vremile, istoria şi cât este sub vremi? Dan Berindei: Omul, în orice caz, este sub vremi. Sigur că se zbate, omul este fiinţa care a ieşit din cursul ei normal stabilit de divinitate şi de natură şi care a făcut şi lucruri bune, dar a făcut şi multe lucruri rele, ieşind din ordinea firească. Relaţiile interumane au fost afectate de această ieşire din normalitate, care, pe undeva, poate să fie benefică – s-a mers în mod mult mai rapid, dar nu în mod egal. Au fost uneori inegalităţi frapante, care se produc şi între popoare şi între naţiuni. Într-un viitor ar trebui ca lucrurile să se echilibreze cât de cât şi o asigurare a unei existenţe decente pentru toţi este, după mine, obligatorie. Şi istoria ne dă lecţii în privinţa aceasta. Şi lecţii ale greşelilor şi lecţii ale unor momente benefice, de mers înainte, de progres, de colaborare, de solidaritate fiindcă, în bună măsură, relaţia interumană este esenţială. Iar acum suntem în epoca mondializării în care relaţia este dincolo de relaţiile între oameni, este una între toţi locuitorii acestei planete, care, dacă nu ajung la nişte soluţii unanim acceptate şi nu le aplică, merg spre pieire. AGERPRES: În perioada dinainte de 89 li s-a cerut istoricilor să modifice, să cosmetizeze istoria. Aţi fost pus în această situaţie? Cunoaşteţi astfel de cazuri? Dan Berindei: Trebuie să spun următorul lucru: aici este şi puţină, hai să spui aşa, legendă. Evident că eram sub impactul şi presiunea unei ideologii. Dar, în general, pentru istoricii serioşi, din fericire majoritatea erau serioşi, erau pur şi simplu nişte pilule care se auto-administrau şi cititorului prin câte un citat care, de obicei, era alcătuit din locuri comune. Nişte citate care spuneau adevăruri unanim acceptate. AGERPRES: Citate din liderii politici de atunci? Dan Berindei: Din liderii de atunci, din Karl Marx, din Engels, din Lenin, din mai ştiu eu ce. Dar, pe de altă parte, trebuie să spun că trupul principal al istoriei n-a fost afectat. A fost, într-adevăr, faza de început în care domina Mihail Roller în care s-a exagerat cu factorul slav ş.a.m.d. Dar, după aceea, s-a regăsit o formulă de echilibru şi totodată s-au putut repune personalităţile la locul lor. Am trăit şi faza în care a vorbi de bine un domnitor era nenorocire. Trebuia să eviţi un domnitor, fiind silit să-i pui un epitet neplăcut. Ei, bine, faza aceasta a fost depăşită şi s-a putut intra în normalitate în privinţa aceasta. În general, s-au construit foarte multe lucrări temeinice, s-au publicat izvoare. Eram în fond precum cei care construiau o piramidă. Munca noastră era destul de forţată, cu planuri riguroase, amenzi foarte grave dacă întârziai şi câteva zile cu predarea de lucrări. Lucrurile acestea au asigurat o anumită disciplină, iar partea ideologică a fost respinsă. Ca să faci o ediţie a doua a unei lucrări din vremea aceea e cel mai simplu lucru. Ai de scos nişte citate, nici nu se remarcă faptul de a le fi scos, pentru că ele erau marginale. Unii îşi puneau citate de la început până la sfârşit. Asta e cu totul altceva. Dar, în general, s-a lucrat onest. AGERPRES: Şi istoria contemporană? Dan Berindei: Sigur că partea poluată a fost istoria contemporană. Pentru că acolo partidul era pus pe primul loc... Acolo a fost o distorsionare gravă. Dar pentru Istoria Veche, Istoria Medie şi Istoria Modernă, în general, s-a putut păstra un echilibru, la un moment dat. Sigur că au fost şi faze tare neplăcute. Le cunosc pe pielea mea. Critici severe în Lupta de clasă sau în Scânteia, care, pe vremea aia, nu erau numai critici. Te aşteptai a doua zi să zbori din institut sau chiar să nimereşti undeva după gratii. Dar, repet, totuşi s-a putut lucra, pentru că era şi aceasta o muncă obligată. N-o puteai evita. Şi, deci, cei care erau serioşi lucrau serios. AGERPRES: Care este rolul istoriei astăzi? Ce istorie mai studiază copiii noştri în şcoli? Dan Berindei: Trebuie să spun că astăzi istoria este într-o situaţie tragică. Şi nu este numai un fenomen înregistrat doar în ţara noastră, ci unul general. Diferenţa este că la marile naţiuni, la statele de sute de ani, acest fapt nu are importanţă, pentru că lucrurile au fost aşezate de generaţii după generaţii. Noi încă suntem ca mustul care fierbe. Noi mai avem nevoie de istorie pentru a ne desăvârşi ca popor, ca naţiune mai ales. Lipsa ei este foarte gravă. Numărul de ore a scăzut până la dispariţie, la anumite clase chiar nu se mai predă istoria. Şi este şi această metodă, să-i spunem sociologizantă a istoriei, şi această ignorare a cronologiei, tratare problematică segmentată, care nu numai că nu e întâmpinată cu plăcere de copii, de elevi, dar e primită chiar cu neplăcere. Ori lucrul acesta e foarte grav. AGERPRES: Cum era pe vremea dumneavoastră? Dan Berindei: Pentru generaţia mea, istoria era o poveste plăcută. Era o materie la care îţi făcea plăcere să mergi. Ei, astăzi nu mai este aşa, pentru că însăşi metoda de predare este cam nepotrivită ca să spun aşa şi, pe de altă parte, e şi mult, dar într-un timp foarte scurt pentru predare şi pentru asimilare. E o problemă gravă aceasta, a situaţiei în care se găseşte istoria astăzi. Dar dezbatem şi sperăm. Am şi adresat o jalbă către miniştrii noştri de resort, care au promis că se vor strădui, deşi ei sunt supuşi unor presiuni din partea tuturor materiilor şi e foarte greu să găseşti un echilibru. Măcar într-o perspectivă să se ajungă totuşi ca istoriei să i se redea un statut, care este un lucru necesar nu pentru istorie în sine, ci pentru formarea cetăţenilor. Pentru că noi trebuie să ținem seama că şcoala trebuie să formeze cetăţeni ai acestei ţări. Din păcate, acest lucru nu se prea mai întâmplă. AGERPRES: Vorbind de cetăţeni, care este liantul, domnule profesor, care ţine unită o ţară, care face ca un popor să nu se transforme în populaţie? Dan Berindei: Istoria este unul dintre lianţi şi limba, geografia. De pildă, la Bacalaureat s-a spus că alegi dinte aceste discipline. Nu se poate. Toate sunt importante. Fără limbă, fără istorie, fără geografie nu mai eşti fiul acestui pământ. Nu ştii nimic. Istoria este o materie care trebuie neapărat cunoscută cu plăcere de către elevi. Repet. Trebuie găsite mijloacele încât elevul să dorească să ajungă mai iute la ora respectivă decât la altă materie. AGERPRES: În acest caz, mai putem vorbi azi de patriotism? Dan Berindei: Nu, din nefericire. Pentru că şi lucrul ăsta se cultiva în şcoală. Eu am făcut şcoala în timpul monarhiei, în vremea lui Carol al II-lea. Fiecare zi de şcoală începea cu Imnul şi, cum să spun, erau zile care nu erau sărbători naţionale, de pildă 24 Ianuarie nu se serba oficial, nu se întrerupeau cursurile. Dar, totuşi, în şcoli, de la ora 11,00, se întrerupeau ultimele două ceasuri, ne invitau în sala de festivităţi şi acolo un profesor ne ţinea un discurs despre 24 Ianuarie. Şi vă asigur că, după opt ani în care în fiecare an se întâmpla lucrul ăsta, eu voi şti ce e 24 Ianuarie până pe lumea ailaltă. Astăzi, opriţi oameni pe stradă şi întrebaţi-i şi eu vă garantez că cel mult 10% vor şti semnificaţia acestei date, iar 90% habar n-au. Este un lucru extrem de grav, pentru că a fost un moment de identitate al devenirii unui popor, care nu trebuie neglijat. AGERPRES: Cunoscând preocupările dumneavoastră pentru perioada paşoptistă, vă întreb: are România şanse pentru o generaţie precum aceea paşoptistă acum în secolul al XXI-lea? Dan Berindei: Eu sper că această generaţie va apărea dintre tinerii pe care i-am întâlnit, care au dorinţa de a face ceva, de a contribui la ridicarea României şi care nu se limitează la a imita mecanic. Dar ştiţi ce se întâmplă? Din nefericire, există două timpuri: timpul nostru individual şi timpul istoric, care e mai pretenţios, mai de durată. Anumite procese trebuie să dureze. Noi am dori să le prindem în viaţa noastră. Uneori le prindem, alteori nu. Totuşi, eu rămân un optimist. AGERPRES: Aveţi un mesaj pentru tinerii care se dedică astăzi istoriei? Dan Berindei: Nu ştiu câţi se vor mai apuca în viitor de istorie. Dar, oricum, este o profesiune căreia m-am dăruit. De la 13-14 ani am dorit să fiu istoric şi am fost constant în această dorinţă şi în acest sentiment. Le urez să aibă aceleaşi sentimente, dacă vor să se apropie de ea. Să dorească s-o slujească, pentru a putea s-o slujească. Tulcea: O altfel de invitaţie la farul-muzeu din Sulina (Luisiana Bigea, Agerpres – Sâmbătă, 2 noiembrie 2013) Construcţii înalte prevăzute în partea superioară cu surse de lumină puternică, farurile au fost vreme îndelungată singurele mijloace fixe pentru asigurarea navigaţiei. De-a lungul timpului, au fost înlocuite de sistemele electronice de navigare, dar la Sulina mai pot fi văzute patru faruri. Unul dintre ele este acum muzeu. Mulţi vizitatori ai muzeului far din Sulina, singurul de acest tip din România, cred că acesta a fost construit de Comisia Europeană a Dunării (CED), iar panoul informativ şi placa CED de la intrarea în far par să-i îndreptăţească. Un cercetător din Galaţi, Tudose Tatu, bazându-se pe documente din secolele XVIII-XIX, îi contrazice. Primul far din Sulina a fost construit în jurul anului 1745, atunci când Beshir Aga, una dintre personalităţile istoriei otomane din prima jumătate a veacului al XVIII-lea, a constituit un vakâf name – fundaţie islamică pe terenul cuprins între braţele Chilia şi Sfântu Gheorghe ale Dunării. În preambulul actului de la acea vreme, citat de Tudose Tatu în lucrarea Cărţi vechi, corăbii, reisi, neguţători şi Diplomaţi Dunărea de Jos 1745-1856 se explică şi motivul: Braţul Sulina fiind o cale dificil de urmat, în întunericul nopţilor se scufundă şi pier cele mai multe din corăbiile încărcate, ceea ce provoacă lipsuri în aprovizionarea unor oraşe, îndeosebi a reşedinţei măreţului sultanat. Journal dOdessa din 30 noiembrie 1841 consemna că la Gura Sulinei a Dunării a fost construit din temelii un far de piatră şi începând cu data de 25 octombrie au fost aprinse cele 13 refractoare, potrivit Convenţiei dintre Rusia şi Austria privind navigaţia pe Dunăre. Jurnaliştii de la Ilustred London News, citați de Tudose Tatu în lucrarea Farul bătrân de Sulina, scriau în luna octombrie a anului 1861 că Farul vechi cel construit de ruși şi dat în funcţiune la 25 octombrie 1841, după cum am aflat, având încă instalaţie de iluminare turcească la data ceremoniei simandicoase pusă la punct de Comisia Europeană a Dunării (CED), exista neclintit la locul lui. Un autor francez, Francois Philippe Voisin, călător la gurile Dunării, menţiona că la data de 31 martie 1879, la Sulina, existau două faruri, unul dintre ele pe Insula Şerpilor. De altfel, până la aceeaşi dată, farurile din Sulina, poate trei la număr, erau întreţinute de firma franceză Collas et Michel şi administrate de statul otoman care le-a predat apoi, în schimbul unei indemnizaţii, CED. În anul 1886, Comisia a adoptat un proiect semnat de Charles Hartley pentru îmbunătăţirea iluminării şi balizajului gurii de vărsare de la Sulina, iar pe data de 29 aprilie 1887 la Sulina, potrivit autorului francez, au început să funcţioneze patru faruri. Anul acesta, farul a găzduit şi o expoziţie de fotografie dedicată împlinirii a 330 de ani de la salvarea Vienei de sub asediul otoman, datorită regelui polonez Jan Sobietzki şi domnitorului Ţării Moldoveneşti, Şerban Vodă Cantacuzino, menţionează conservatorul din cadrul ICEM Tulcea, Maria Sinescu. În ciuda evenimentelor, numărul vizitatorilor farului din Sulina nu l-a ajuns anul acesta pe cel de anul trecut, respectiv 15.850. Sezonul turistic a început la noi la finele lunii iulie şi am avut până acum 6.100 de vizitatori, din care 2.100 fără taxă, spune Maria Sinescu. În perioada 1995-1997, farul a fost restaurat de Ministerul Culturii şi Cultelor, iar în anul 2003 a intrat în administrarea ICEM Tulcea care l-a transformat în muzeu. Anterior însă, cineva se pare că a făcut câteva încurcături, atrage atenţia Tudose Tatu: Farul vechi, Farul de la Sulina ridicat de ruşi pe malul drept, cu instalaţia sa schimbată de austrieci şi turci, a rezistat până în ziua de astăzi, astfel că legenda construirii sale de către Comisia Europeană a Dunării de Jos, cum este înscris strâmb pe un panou de prezentare mai mult sau mai puţin contemporan şi politic local-etnografic de Tulcea, constituie una dintre cele mai grave încălcări ale adevărului istoric din câte s-a cunoscut vreodată în istoria localităţii de la capătul fluviului. Pentru toată lumea interesată de istoria aşezării, oficialităţi, localnici şi turişti laolaltă, vă aducem la cunoştinţă că placa de bronz care astăzi împodobeşte şi ea, desigur, aiurea complet, peretele din dreapta intrării, aparţine, e drept, unui far, anume cel situat la capătul digului de nord de pe malul stâng, far ridicat în cursul anului 1869-1870, reconstruit totuşi de CED. Semnalul cercetătorului gălăţean poate fi o provocare pentru autorităţile tulcene, dar şi o altfel de invitaţie pentru turişti de a vizita farul muzeu din Sulina. INTERVIU – Angela Gheorghiu: Nu fac nimic întâmplător, fac totul cu profesionalismul maxim posibil (Dorina Călin, Mediafax – Duminică, 3 noiembrie 2013) Soprana Angela Gheorghiu a declarat, într-un interviu acordat MEDIAFAX, că nu face nimic întâmplător când vine vorba despre proiectele sale artistice, realizând totul cu profesionalismul maxim posibil. Angela Gheorghiu vorbeşte în interviul acordat MEDIAFAX despre piesa Copacul, al cărei videoclip a fost lansat recent împreună cu MediaPro Music, dar şi despre primul album de colinde pe care îl pregăteşte, precum şi despre reacţia publicului din România şi din alte colţuri ale lumii în timpul concertelor sale. Copacul este o piesă compusă de Zsolt Kerestely, care a fost interpretată iniţial în 1975, de regretatul Aurelian Andreescu. Filmările pentru videoclipul Copacul lansat de Angela Gheorghiu au avut loc la sfârşitul lunii mai, într-un conac părăsit de pe domeniul fostului Palat Ghika, în regia lui Bobby Păunescu, iar director de imagine a fost Viorel Sergovici. Reorchestrată special de Steven Mercurio, înregistrarea piesei a fost realizată în studioul Radio România, alături de Orchestra Naţională Radio, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare. Prezentăm integral interviul acordat MEDIAFAX de soprana Angela Gheorghiu: Reporter: Aţi lansat recent videoclipul piesei Copacul. Cum a fost primit de public? Angela Gheorghiu: A fost altfel povestea. Mi-am propus să înregistrez această melodie. A fost un gând de-al meu de când eram mică, sigur că ascultam tot felul de voci, de toate felurile, imitam pe toată lumea şi mi-a plăcut foarte mult vocea lui Aurelian Andreescu şi mai mult melodia în sine, ce transmitea ea şi era foarte vocală - contează foarte mult pentru mine. Adică aveam ce să spun pe o astfel de melodie şi odată mi-am spus - pentru că întotdeauna cânt muzică românească schimbându-mi aşa ce să mai cânt, ce să mai cânt -, a venit într-o zi ideea să cânt Zsolt Kerestely şi mi s-a părut foarte inspirat, mesajul cuvintelor este foarte frumos şi l-am cântat într-un concert la Londra, O2 se numeşte arena, cu Placido cântam atunci (Placido Domingo, n.r.), şi la sfârşit am cântat piesa. Îmi aduc aminte de orchestră, că erau puţin debusolaţi, pentru că era altceva, dar a avut un impact atât de mare şi atât de important încât mi-am spus că trebuie să-l înregistrez şi am vrut să-l înregistrez în momentul în care am fost asigurată de prietenii mei, de Bobby Păunescu şi că avem şi un cameraman şi, în ultima vreme, mi-am dat seama că pot să fac ceva cum vreau eu şi nu cum impune o formaţie. Că am făcut cu Holograf un clip şi eu m-am dus pur şi simplu acolo şi au făcut ce au vrut în mintea lor. Bineînţeles, nu era pe gustul meu, se înţelege. Am acceptat de prietenie, dar nu este Angela, a fost o Angela foarte, cum să spun, altruistă. Mi-a plăcut foarte mult şi mesajul, şi melodia, dar... mă rog, eu am muncit foarte mult la melodie, i-am ajutat cu sunet, cu orchestraţie. Totul e făcut de mine, în orice caz. De data asta, am vrut ca orchestraţia să fie făcută de un profesionist şi Steven Mercurio este un tip care face mult pentru Sting sau pentru prieteni de-ai mei şi am văzut rezultatul, adică omul are o structură clasică şi eu, punând piesa asta într-un concert de muzică clasică, nu voiam să fie aşa o mare discrepanţă. Este, se aude că e crossover, că este altceva, nu mai e Puccini şi Verdi, dar are o forţă extraordinară melodia. Mi-am pus tot sufletul şi sunt foarte sinceră când fac ceva. Mi-a plăcut pur şi simplu. Când şi Bobby şi Viorel Sergovici, pentru că am lucrat înainte cu tatăl lui, am văzut în ani de zile, deci au demonstrat că am cu cine sta de vorbă şi că vor face o treabă bună, am început să pun în mişcare ceea ce trebuie pus în mişcare ca să ajungi la un astfel de rezultat. Reporter: Sunteţi mulţumită de rezultat? Angela Gheorghiu: Normal că da. S-a muncit enorm la el. În momentul în care faci ceva este ceea ce poţi face mai bine în momentul respectiv, cu acel moment artistic. Pentru mine, bineînţeles, aşa ceva este ca şi cum aş avea un desert, ca şi cum aş mânca o prăjitură, pentru că niciodată nu se va compara - cu tot respectul faţă de oricine - nu se va compara cu Tosca sau Traviata. Fiecare trebuie să-şi ţină, bineînţeles, proporţiile, dar eu am vrut să fac asta dintr-o simplă plăcere, mi-a făcut plăcere. Şi am făcut, este mult mai simplu decât îţi imaginezi. Reporter: Vorbeaţi despre reacţia publicului în timpul concertelor. Este diferit publicul din România faţă de cel din alte colţuri ale lumii? Angela Gheorghiu: Sunt aşa de prost obişnuită. În ghilimele spus. În sensul că e de bine peste tot. Pentru mine, n-are nicio importanţă. Eu habar n-am unde sunt. Răspunsul la întrebarea asta eu nu pot să-l dau, pentru că, de ani de zile, de o viaţă, eu văd aceeaşi reacţie. Nici nu îi aud vorbind, reacţia lor este... eu ştiu.. cu picioarele... am tot felul de reacţii. Sunt în anumite ţări în care fac aşa ca un fel de joc ritmic cu aplauzele, aplaudă cu picioarele, se fluieră. E fără limite. Sunt obişnuită aşa şi când nu e aşa nu ştiu cum e. Nu e nicio diferenţă. Reporter: Ce proiecte mai aveţi până la sfârşitul anului? Angela Gheorghiu: Am concert la Munchen, Paris, Viena, mă duc la Moscova, este o gală pentru preşedinţii lor acolo, vin pe 21 decembrie, am un concert de Crăciun la Sala Radio, pentru că dirijorul Tiberiu Soare şi orchestra au făcut lucrul ăsta pentru mine. Aşa a fost înţelegerea, subiectivă recunosc, pentru că nu este sala ideală şi câţi oameni pot să încapă acolo, dar se va filma şi atunci e bine, scoatem afară ce facem înăuntru. Radu Beligan va juca în premiera Teatrului Metropolis Lecţia de violoncel (Dorina Călin, Mediafax – Duminică, 3 noiembrie 2013) Actorul Radu Beligan va juca în spectacolul Lecţia de violoncel, în regia lui Felix Alexa, care va avea premiera la Teatrul Metropolis din Bucureşti, informează instituţia. Acum şase ani, George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis, a început să scrie o mare poveste, folosind o literă puternică: o vocală, care răsună şi acum pe holurile teatrului: O, de la Olga Tudorache. Pentru că Olga Tudorache a deschis noul teatru cu un spectacol memorabil: «Peşte cu mazăre». (...) Povestea continuă, iar anul acesta, o altă literă, la fel de puternică, va deschide un nou capitol la Metropolis: litera R, de la Radu Beligan. (...) «Lecţia de violoncel», în regia lui Felix Alexa şi în interpretarea maestrului, este un cadou de şase ani pe care Radu Beligan îl face teatrului şi spectatorilor lui, se arată pe site-ul Teatrului Metropolis. Instituţia nu a anunţat încă data la care va avea loc premiera acestui spectacol. Aniversarea unui teatru este nu doar o sărbătoare a actorilor, a regizorilor sau a scenografilor, ci, mai ales, a publicului care dă sens muncii lor. În şase ani, dintr-o casă de cultură care mirosea a comunism, pentru că aşa am găsit-o, ne-am transformat într-un teatru colorat, dinamic, care are şi câte trei spectacole pe zi, lucru unic în peisajul teatral românesc, spune George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis. Ceea ce părea o utopie, apariţia unui teatru în vremuri în care nimeni nu mai investea în cultură, s-a transformat în certitudine. La Teatrul Metropolis au urcat timid, pe scenă, actori tineri, care acum sunt marivedete. Pe scena de la Metropolis au venit tinerii să înveţe de la actorii experimentaţi şi vârstnicii să înveţe de la tineri. În şase ani, la Teatrul Metropolis s-au montat peste 100 de spectacole în care au fost implicaţi mai mult de 500 de artişti, iar publicul care invadează teatrul confirmă în fiecare zi sloganul Un teatru deschis cu casa închisă!. Primul Muzeu de Street Art în aer liber din România, deschis publicului de luni (Dorina Călin, Mediafax – Luni, 4 noiembrie 2013) Primul Muzeu de Street Art în aer liber/ Open Air Street Art Museum din România, care este găzduit de Centrul Pop-Up din Bucureşti - primul centru urban de lifestyle şi artă din ţară construit din containere maritime -, va fi deschis publicului începând de luni, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX. Potrivit unui comunicat de presă remis MEDIAFAX, Strada Şelari numărul 4, din centrul istoric al Bucureştiului, devine astfel destinaţia numărul 1 în materie de artă urbană şi entertainment, la Pop-Up Urban Lifestyle Centre. De la originalitatea construcţiei până la destinaţia sa finală, Centrul Pop-Up îşi propune să aducă împreună, în acelaşi spaţiu, diversitatea vieţii şi a artei urbane contemporane. Fiecare container din care se compune centrul va descrie, ca într-un puzzle, punctele de interes pentru oricine se recunoaşte în profilul locuitorului urban: branduri cunoscute de lifestyle, magazine, spaţii interactive şi de loisir, dar, mai ales, street art. Protagoniştii primului Muzeu de Street Art în aer liber din România (Open Air Street Art Museum), iniţiat şi găzduit de Centrul Pop-Up, sunt tineri artişti români cunoscuţi pentru creaţiile lor de artă urbană şi artişti care lucrează cu diferite medii şi care văd în street art o formă de exprimare puternică şi provocatoare. Conceput ca un performance in progress, muzeul aduce în faţa publicului prospeţimea şi varietatea de tematică, limbaj şi tehnică a artei urbane din România. Un fenomen care, fără a părăsi strada, îşi găseşte un spaţiu amplu de manifestare liberă în Open Air Street Art Musem. Începând de luni, la Open Air Street Art Museum, bucureştenii îi pot descoperi la lucru - sau le pot adminra lucrările - pe câţiva dintre artişti români. Curatori sunt Claudio Scorretti şi Irina Ungureanu. Deschiderea oficială Pop-Up Urban Lifestyle Centre are loc duminică. Prima ediţie a Galei Marilor Români, dedicată muzicianului Ovidiu Lipan Ţăndărică (Oana Ghiţă, Agerpres – Luni, 4 noiembrie 2013) Cea dintâi ediţie a Galei Marilor Români, care va avea loc pe 18 noiembrie, îi va aduce un omagiu muzicianului Ovidiu Lipan Țăndărică, informează un comunicat al organizatorilor remis AGERPRES. Gala Marilor Români reprezintă un eveniment anual axat în exclusivitate pe omagierea unor mari personalităţi ale României, personalităţi cu o impresionantă carieră artistică pentru care o reconfirmare a valorii incontestabile, în cadru aniversar, reprezintă un gest firesc şi necesar. Astfel, Gala urmăreşte să-i readucă în atenţia publică pe acei români de excepţie care au reprezentat şi reprezintă România în lume şi care au adus o contribuţie importantă în domeniul lor de activitate. Prima ediţie îl are în centrul atenţiei pe Ovidiu Lipan-Ţăndărică. Lansat muzical în trupa Roşu şi Negru (împreună cu Nancy Brandes, Florin Ochescu, Dan Bădulescu şi Liviu Tudan), Ţăndărică a atins statutul de idol al unor întregi generaţii de români – şi nu numai – graţie celor trei decenii de colaborare cu Phoenix (din line-up-ul căreia au făcut parte, de-a lungul vremii, Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Mani Neumann, Josef Kappl şi mulţi alţii). Pe lângă colaborările de grup, au existat întotdeauna proiectele solo (Excalibur, Transilvania, Visul Toboșarului, Aniversare, Bachița, La Passion) şi parteneriatele speciale cu Gheorghe Zamfir, Grigore Leșe şi Marius Mihalache (Renaşterea, Getica, Iskender), Margareta Pâslaru (Tango Toledo, Balerină), Rona Hartner, Fanfara 10 Prăjini, Stelu Enache, Liza Panait, Oana Pellea şi cu multe alte personalităţi ale vieţii cultural-artistice. Ajuns în acest an la 50 de ani de activitate artistică, Ovidiu Lipan-Țăndărică declară: Eu am ştiut ce se va întâmpla cu mine dinainte de a mă naşte. În momentul în care m-am născut, am uitat tot și a trebuit să o iau de la capăt. Evenimentul anual Gala Marilor Români este organizat de World Trade Center Bucureşti. Scriitorul Laurian Stănchescu îi cere preşedintelui Traian Băsescu să sprijine cultura română (Daniel Popescu, Agerpres – Luni, 4 octombrie 2013) Scriitorul Laurian Stănchescu, iniţiatorul demersului aducerii în ţară a osemintelor lui Constantin Brâncuşi, i-a adresat o scrisoare deschisă preşedintelui Traian Băsescu, în care îi solicită să redea naţiunii române cultura şi istoria acesteia. Sunt Laurian Stănchescu, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. De ieri sunt în grevă culturală în faţa Preşedinţiei României pentru a atrage atenţia asupra dezastrului şi declinului cultural fără precedent din România. Vă rog să veniţi alături de mine şi să redăm împreună Naţiunii Române, Cultura şi Istoria ei care au fost odată puncte cardinale în spiritualitatea acestei lumi. La Ţebea ne-am strâns mâna în faţa mormântului lui Avram Iancu şi mi-aţi spus că apreciaţi Marşul Naţional Avram Iancu, pe care îl iniţiez în Apuseni de trei ani. Nebun de dragoste după ţara mea, mă lupt după puterile şi spiritul meu să nu piară în cel mai negru neant, arată Stănchescu în scrisoarea depusă vineri la Preşedinţie. Printre revendicările lui Stănchescu, aflat joia şi vinerea trecută în grevă culturală şi greva foamei în faţa Palatului Cotroceni, se numără: realizarea unei platforme culturale naţionale de către Guvern împreună cu oameni de cultură care au derulat proiecte legate de cultură; reevaluarea patrimoniului cultural, asumarea de către fiecare partid politic românesc a unei platforme culturale, adoptarea legii sponsorizării. De asemenea, scriitorul solicită derularea unor proiecte privind promovarea în străinătate a spiritualităţii româneşti, precum şi elaborarea unui proiect de lege privind identitatea culturală a diasporei româneşti. Dacă mai e nevoie de încă o jertfă de sânge pentru România, eu sunt gata, declara la începutul protestului său Laurian Stănchescu, director general al ziarului Ideea şi membru titular al Uniunii Scriitorilor. Într-un Apel către clasa politică, transmis în august AGERPRES, Laurian Stănchescu solicita politicienilor să-şi asume şi să promoveze marea şi străvechea cultură românească. Dacă ne uităm în cultura şi istoria lumii, sunt mulţi români care i-au dat continuitate, măreţie şi universalitate. Numai de ei suntem legaţi, aşa cum este legat pruncul de mamă şi viii de morţi, numai faţă de ei şi de copiii noştri avem sfânta datorie să ne redăm ţara şi să o redăm lumii, încununată cu cei mai frumoşi lauri, aprecia scriitorul.
Posted on: Tue, 05 Nov 2013 11:31:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015