SFIDÃTORUL (Lo Sfidante) - Partea a XII-a Dar care este diferenţa dintre o acţiune disciplinatã şi o obişnuinţã? Nimic altceva decât starea de conştiinţã. O obişnuinţã este generatã de gânduri inconştiente şi în afara oricãrui control iar acţiunea disciplinatã este expresia gândurilor conştiente. Dacã ambele folosesc aceleaşi resurse pe care le au la dispoziţie, energia fiinţei umane, o obişnuinţã ne face sã pierdem energie printr-o dependenţã emoţionalã toxicã. O acţiune disciplinatã duce la creşterea energiei. Dar adevãrata diferenţã este datã de starea de conştiinţã. Se ştie cã o acţiune devine obişnuinţã dacã este alimentatã de orice altã acţiune sau obişnuinţã, devenind o sursã de putere. De asemenea, este bine sã devenim cât mai repede conştienţi de aspecte foarte importante. Disciplina este iluzorie şi nu va aduce niciunul dintre fructele sale minunate dacã nu este menţinutã în timp. Pentru ce perioadã de timp? Mintea noastrã profundã ştie perfect rãspunsul. Senzaţiile care vor apãrea în noi ne vor spune cât timp este necesarã realizarea unei anumite discipline. „ Totul începe cu o singurã acţiune, care trebuie sã fie deliberatã, precisã şi menţinutã în timp. Repetând aceastã acţiune suficient timp se va atrage în fiinţã unul dintre cele mai mari daruri pe care fiinţa umanã le poate percepe, unul din stâlpii ereditãţii fiinţei umane magice, ce se poate aplica în orice altceva: intenţia inflexibilã”. - John Michael Abelar În timp ce disciplina începe sã se stabilizeze în interiorul nostru, şi în timp ce devenim conştienţi de ceea ce a existat dintotdeauna şi de faptul cã am fost pãcãliţi de falsele noastre aşteptãri, ce derivã din indulgenţa noastrã, putem interveni pentru a închide alte falii energetice deschise în câmpul nostru de conştiinţã. În realitate, putem spune cã închiderea acestor falii ne conferã o mulţumire dar nu înseamnã o reasamblare. Aceastã mulţumire este foarte importantã pentru noi deoarece închiderea progresivã a faliilor noastre energetice implicã întotdeauna eliberarea unei energii foarte mari în favoarea câmpului nostru de conştiinţã. Urmând aceastã stare de mulţumire continuã, vom ajunge sã avem suficientã energie pentru a ataca în mod frontal aspectele cele mai importante pentru noi, pentru a deveni mai puternici şi pentru a împiedica pierderea de energie. Dar nu vom putea niciodatã sã ajungem sã ne confruntãm cu barca deşertului fãrã a fi închis în mod progresiv una câte una, toate disipãrile noastre de energie cu ajutorul disciplinei. „ Regatul Luptãtorului este protejat de o uşã. Aceasta este bine ascunsã, precum o mãnãstire între munţi. Mulţi bat la uşã dar puţini intrã”. - Dan Millman Spiralele de scãdere a energiei se nasc prin intermediul unui gând sau a unei imagini generate de cãtre SFIDÃTOR în mintea noastrã superficialã. Înainte de a ajunge la sursã, putem sã ne adresãm interiorului fiinţei noastre pentru a atenua la un minim posibil pierderile energetice prin care spiralele de scãdere a potenţialului ne transformã în victime. Pentru a contracara acest influx existã douã discipline foarte puternice: neexprimarea emoţiilor negative, scufundarea în mintea profundã. Unul dintre obiectivele principale ale SFIDÃTORULUI este generarea de energie emoţionalã de tip negativ pentru a paraliza intenţiile noastre bune transformându-ne în victime ale oricãrui tip de dependenţã emoţionalã toxicã, transformându-ne astfel viaţa într-un infern alimentat de iluzii. De asemenea, o astfel de ezitare poate fi evitatã dacã şi numai dacã aceastã energie emoţionalã este exprimatã într-o acţiune care o manifestã. Dacã în interiorul fiinţei noastre percepem o emoţie de furie şi transformãm acea emoţie luptând împotriva a ceva sau a cuiva, am realizat primul pas cãtre pierderea finalã a energiei în favoarea SFIDÃTORULUI. Deoarece SFIDÃTORUL nu este prost, dacã putem spune astfel. „ Scurtcircuitul emoţional este generat de o acţiune care nu se manifestã. Don Miguel Ruiz m-a învãţat cã a nu reacţiona este totul, pentru a nu fi asemenea unei maşini automate care reacţioneazã în secunda în care butonul este apãsat”. - Gaya Jenkins A nu exprima emoţiile negative înseamnã a nu le transforma în acţiuni, înseamnã a introduce un element de detaşare între percepţia noastrã şi acţiune. Emoţiile negative continuã sã existe dar noi nu le exprimãm pentru cã ele au fost generate de o forţã care nu suntem noi, prin intermediul echipamentelor care ne-au fost "furate" fãrã ca noi sã ne dãm seama de aceasta. Dar, atenţie! A nu exprima o emoţie negativã nu înseamnã a o nega sau a o ascunde în profunzimea fiinţei noastre, pentru cã aceasta înseamnã introducerea ulterioarã a unui element de suferinţã în câmpul nostru de conştiinţã. A nu exprima o emoţie negativã înseamnã a o accepta total în interiorul nostru, a o lãsa sã fie ceea ce trebuie sã fie şi sã o ardem în focul atenţiei noastre focalizate, fãrã a ne retrage nici un pas şi fãrã a o transforma în acţiune. Aceasta înseamnã sã observãm ceea ce percepem şi sã ţinem cont cã mintea noastrã superficialã interpreteazã o continuã senzaţie neplãcutã ca o furnicãturã sau ca o presiune în anumite puncte ale corpului şi dându-i acesteia un nume îi asociazã anumite senzaţii sau mai bine spus, reacţii dureroase pe care vrea sã le împingã cãtre spate sau în profunzime. „ Furia se poate transforma în tristeţe. Acesta va fi simptomul curãţeniei pe care o vom trãi dacã ne vom permite, pentru prima datã, sã exprimãm o emoţie dupã ce am reprimat-o mult timp sub forma unei imagini mentale”. - Don Miguel Ruiz A nu exprima o emoţie negativã necesitã mult control, multã energie pentru cã de obicei ceea ce facem ca fiinţe umane inconştiente este exact opusul. Pare paradoxal dar fiinţele umane, de obicei, nu manifestã emoţiile pozitive dar le manifestã în acţiune pe cele negative. Pare paradoxal dar nu este aşa pentru cã acesta este fructul unei tactici precise. Şi chiar aşa fiind, emoţiile sunt foarte importante. Toate tradiţiile spirituale indicã modalitãţi prin a cãror cultivare elaboratã acestea se pot manifesta în mod pozitiv. De exemplu, în limbajul Cabalei emoţiile se numesc mãsuri, deoarece chiar prin intermediul lor fiinţele umane pot fi mãsurate şi verificate din punctul de vedere al evoluţiei spirituale pe drumul transformãrii şi creşterii conştiinţei. Însã, în stare normalã, fiinţele umane sfârşesc prin a avea emoţii negative prin intermediul utilizãrii improprii a minţii superficiale, aceasta având ca unic beneficiu prezenţa SFIDÃTORULUI în interiorul câmpului lor de conştiinţã. Neexprimarea emoţiilor negative poate conduce şi trebuie sã conducã la mici miracole. În interiorul nostru sunt mari demoni care sunt manipulaţi de cãtre SFIDÃTOR şi fobii care acţioneazã în favoarea acestuia. Ceva intrã pur şi simplu în câmpul conştiinţei noastre, ne face sã ne exprimãm opiniile noastre asupra lumii, genereazã o emoţie negativã: furia, dispreţul, depresia. Sã înfruntãm emoţiile care se manifestã sau sã ne servim de aceste emoţii ca şi cum ele ar proveni dintr-un gând generat în mod automat de mintea superficialã. Sau sã ne servim de natura acestor emoţii, de gustul lor, de senzaţiile strict fizice pe care le produc în corp. Sau sã ne servim de ele, pãstrând natura emoţiilor dar nemanifestându-le. Nu trebuie sã exteriorizãm furia sau dispreţul pe care le simţim împotriva noastrã sau a orice altceva. Nu trebuie sã ne manifestãm depresia prin acţiuni care sã o confirme. Putem sã ne servim de emoţii dar nu trebuie sã le manifestãm pentru cã noi nu suntem nimic din toate acestea. „ Dacã reuşim sã rãmânem vigilenţi şi prezenţi observând tot ceea ce percepem în interior fãrã a fi surprinşi, vom experimenta cea mai puternicã practicã spiritualã, şi astfel va deveni posibilã o transformare rapidã a tuturor durerilor din trecut”. - Eckhart Tolle O emoţie negativã înţeleasã ca o emoţie care disipã energia care este observatã în mod inflexibil fãrã a fi combãtutã, fãrã a fi negatã şi fãrã a fi exprimatã în mod reactiv trece foarte repede, iar apoi începe aproape instantaneu sã îşi diminueze intensitatea. Ca urmare, cu conştiinţa curatã va fi necesar sã acţionãm pentru a folosi energia acelei emoţii, ştiind astfel cã emoţia a trecut definitiv, iar acţiunea este curatã, creativã şi nonreactivã. Aceastã calitate va transforma acţiunea într-un mod prin care vom fi susţinuţi în câmpul nostru de conştiinţã cu o nouã cantitate de energie folositã într-un mod conştient împotriva SFIDÃTORULUI. „ Pentru a vindeca un resentiment se procedeazã lent. Şi aceasta pe cine va ajuta?” - Tao Te Ching Imersiunea în mintea profundã necesitã o disciplinã înaltã şi o putere enormã, pentru că aceasta va acţiona asupra minţii superficiale pe care SFIDÃTORUL o cunoaşte foarte bine şi o poate folosi pentru propriul avantaj, cu un efort minim pentru a forma spirala de pierdere energeticã, adicã interpretarea mecanicã a percepţiilor. Aducând în câmpul atenţiei noastre haosul minţii superficiale aparent incontrolabil, observãm rapid cã aproape toate gândurile pe care ne permitem sã le menţinem, sunt foarte focalizate asupra unei singure polaritãţi dominante. Tot ceea ce intrã în câmpul nostru de conştiinţã, inclusiv noi înşine, este judecat şi descompus în pãrţi separate şi apoi gãsit vinovatul inocent, adaptat sau neadaptat, demn sau nedemn, imposibil sau posibil, bun sau rãu, etc. Acesta este un mecanism pe care acum îl cunoaştem foarte bine. Aceastã alterare enormã ne împiedicã sã simţim ceea ce este în interiorul nostru la o mai vastã cuprindere de informaţii, ce conţine aspectele unificatoare şi conective care susţin orice lucru. Aceste aspecte nu pot fi realizate de mintea superficialã pentru cã ea nu are aceastã funcţionalitate. Aceste aspecte au o pertinenţã exclusivã aparţinând minţii profunde. A face sã funcţioneze mintea profundã înseamnã a face sã funcţioneze în mod substanţial starea de detaşare dintre noi şi gândurile minţii superficiale, deoarece aceste gânduri au o importanţã minorã şi nu reprezintã ceea ce suntem noi. În acest spaţiu creat de aceastã detaşare, fiind conştienţi cã mintea profundã intervine prin intermediul stãrilor sale şi în loc sã acceptãm complet şi imediat gândurile de judecatã generate de mintea superficialã fie ele pozitive sau negative, rãmânem tãcuţi, vigilenţi şi conştienţi de stãrile emanate în profunzimea fiinţei noastre de mintea profundã. „ În situaţiile de urgenţã mintea se opreşte. Deveniţi total prezenţi în ACUM şi veţi deveni conştienţi de ceva infinit mai puternic. Dar pentru aceasta nu este necesar sã escaladaţi peretele unui munte. Puteţi sã intraţi în aceastã stare chiar ACUM”. - Eckhart Tolle
Posted on: Sat, 05 Oct 2013 17:51:04 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015