SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU Duminică, 22 septembrie, a fost echinocţiul de toamnă. Ziua şi noaptea s-au găsit în echilibru perfect! Peste trei zile, în 25 septembrie, în haloul acestui eveniment astral, la echidistanţă faţă de trecutul solstiţiu de vară şi de viitorul solstiţiu de iarnă, s-au întâmplat Colocviile „Cuvântul liber” - „Punţi de lumină”, ediţia III-a. A fost o ediţie ca o pulsaţie luminoasă, ca o răzvrătire a (luminii) verii, ca un spor de lumină, peste noaptea care creşte, încet, încet... Chiar şi meteorologic vorbind, ziua de 25 septembrie a fost o zi senină, fără nori, fără ploaie, fără temperaturi sub normalul perioadei, „tabloul” cu care ne-a obişnuit (cam devreme!) toamna. Din nou, salonul „N Tonitza” al Hotelului Continental din Târgu Mureş a fost ambientul cald , primitor, în care s-au construit punţile de comunicare, de dialog. Din nou, sala a fost plină. Ca o noutate, la această ediţie, pe lângă localnicii din prezidiu şi din sală, pe lângă oltenii din prezidiu şi din sală, deveniţi... tradiţionali, a participat, din sală, doamna Hanea Piroska, poetesă sighişoreană de etnie maghiară care scrie poezie în limba română, iar de la prezidiu, venit din sud-estul extrem al Terrei, din ţara cât un continent, Australia, unde oamenii stau cu capul în jos, atenţi să nu cumva să cadă de pe glob, domnul George Roca, scriitor, jurnalist, grafician, fotograf, editor de carte şi, din ce am putut constata cu toţii, o prezenţă tonică, un om volubil, mucalit, cu simţul umorului, cu exerciţiul dialogului bine pus la punct, un coseur fermecător, un vorbitor de frumoasă limbă românească, în ciuda celor 33 de ani de când a plecat din România şi în ciuda celor care, după şederi scurte prin ţări străine şi-au uitat limba maternă. Aşadar, putem spune că această ediţie de la Hotelul Continental a fost una cu reprezentare... intercontinentală!. Organizatorii acestui eveniment cultural sunt aceeaşi ca la ediţia precedentă, dar ca un semn minim de respect şi consideraţie pentru efortul de a face să existe acest eveniment cultural, îi menţionez aici: cotidianul „Cuvântul liber” şi Liga Scriitorilor Români de Pretutindeni, în colaborare cu Despărţământul Judeţean Mureş al ASTREI , revista mureşeană „Vatra Veche” şi Asociaţia „Maris Dava” Târgu Mureş. Cu bucurie, transcriu aici numele unor prezenţe notabile, oameni de cultură, participanţi la eveniment: distinsele doamne Mariana Cristescu - amfitrioana manifestării, Voica Foişoreanu-Guga, Mariana Ploeşteanu, Titina Nica Ţene, Carmen Mihăescu, Ioana Florea, Gabriela Costescu, domnii Lazăr Lădariu, Al. Florin Ţene, Miron Manega, Mihai Sin, Nicolae Băciuţ, Valentin Marica, Răzvan Ducan, Nicolae Balint, preotul paroh Nicolae Şincan, deputatul (2004-2008) de Mureş Adrian Moisoiu şi soţia, Mihai Monoranu, Mihai Tomşa, Mircea Dorin Istrate, Ion Gâju, Mihai Naste, Victor Luca. Desigur, am nominalizat doar o parte din „constructorii” de punţi de comunicare, de dialog, de lumină, din această zi senină de septembrie. Septembrie de miere! Anotimpul culesului! Scriitorii, jurnaliştii, au venit la această întâlnire, cu „panerele” literare pline cu fructele inspiraţiei, profesionalismului lor. Cum remarca şi amfitrioana manifestării, mureşenii, „fiind ei copii cuminţi şi harnici”, au venit la întâlnire cu cărţi noi, proaspăt culese... electronic, date la tipar, apărute şi aduse spre rodnică folosinţă, cititorilor: „În numele adevărului”- publicistică, autor, Lazăr Lădariu, „Timpul iubirilor”- publicistică, autor, Mariana Cristescu, „Un ocean de deşert”- roman de Al Florin Ţene, „Poporul de proşti versus Eminescu”, versuri de Răzvan Ducan, şi la fel de „harnic, îmbogăţind „recolta” autohtonă, George Roca şi a sa carte de poeme bilingve, „Căutând insula fericirii”. Aş adăuga aici şi volumul de versuri apărute în română şi engleză, „În numele busuiocului”, al poetesei sighişorene Gabriela Costescu, aflată în sală, care şi-a prezentat volumul de versuri. Cu siguranţă, inspiraţia literară îi este potenţată şi de climatul Asociaţiei Literare „Creneluri sighişorene” pe care o conduce. Practic, nu au fost lansări de carte „clasice”, după tipicul consacrat.Au fost luări de cuvânt despre fiecare carte nouă, au fost consideraţii pe marginea cărţilor, dar tonul a fost unul dat de trăiri sufleteşti. Locul evaluărilor critice pro sau contra a fost luat de reala bucurie a vorbitorilor pentru noile apariţii ale confraţilor. În fond, orice carte care vede lumina tiparului este o treaptă, este un material trainic din care se pot construi...punţi de lumină! Ediţia a III-a a „Colocviilor” a fost şi una a decernării de diplome, plachete, medalii. Respectabilul şi dragul nostru Lazăr Lădariu a primit din partea UZPR (prin Miron Manega) un fel de reafiliere la Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, recent reorganizată sub conducerea lui Doru Dinu Glăvan. Spun „un fel de reafiliere” pentru că puternicul, dreptul, verticalul jurnalist Lazăr Lădariu, care este în gazetărie de 53 de ani, n-a părăsit nicio clipă „baricada adevărului, pentru neam şi ţară”!. Tot domnul Lazăr Lădariu, sensibilul poet, a binemeritat şi „Medalia Literară” înmânată de dl Al Florin Ţene. În cazul doamnei Mariana Cristescu „s-au forţat nişte uşi...rabatabile” (vorba unui om pe care-l iubesc mult), domnia sa fiind...reprimită undeva de unde n-a lipsit nicio clipă, adică în rândurile ziariştilor „cu condei”, chiar dacă aceştia au fost mai mult sau mai puţin formal, membri, membre în uniuni mai mult sau mai puţin formale. Dar, după cum spunea Miron Manega, nou (re)activata UZPR este altceva! Argumentul de neclintit este că spiritul rector al Uniunii este însuşi Eminescu, cel mai mare gazetar, nu numai al „Timpului”, ci al tuturor timpurilor! Doamna Mariana Cristescu primeşte de la dl Al Florin Ţene şi trofeul „Muza”.Meritat şi acest Trofeu, pentru că ilustrează faptul - de fapt,...faptele literar-jurnalistice ale domniei sale - că se află cu Muza creaţiei literare într-o relaţie mai mult decât amicală! În orice strălucit jurnalist există şi un talent literar! Nicolae Băciuţ şi George Roca primesc şi domniile lor „Medalia Literară”, iar jurnalistul Nicolae Balint (oltean sadea!) este acreditat de Miron Manega cu titlul de membru al UZPR. Flash-uri din timpul manifestării. Miron Manega: „Eminescu este cel mai cosmopolit dar şi cel mai naţionalist spirit. Tot Miron Manega şi-a propusă să pună în medalioane de lumină Mariile esenţiale ale românilor: Maria de Mangop, Regina Maria, doamna absolută a cântecului românesc, Maria Tănase. A scris o poezie frumoasă dedicată Reginei Maria, exemplu de iubire, de patriotism faţă de România. Altă Marie, şi anume Gheorghiu, folkista cu o tulburătoare voce a compus un cântec superb pe aceste versuri. Am ascultat înregistrarea făcută aproape „în stare pură”, fără aranjamente, fără ajustări, reglări de sunet, pe scurt, o înregistrare empirică (cu telefonul mobil), departe de standardele de calitate ale unui studiou. Şi totuşi, versul şi muzica ne-au emoţionat pe toţi! Amfitrioana manifestării, doamna Mariana Cristescu nu uită să marcheze centenarul naşterii Măiastrei, cum o numea Nicolae Iorga pe Maria Tănase. Nu prea s-a înghesuit presa centrală (de cea locală, „în afară de „Cuvântul liber”, ce să mai vorbesc?!) să-i facă loc în pagină, nici în iunie, când a fost comemorarea celor 50 de ani de la plecarea Mariei Tănase în eternitate, nici acum, la centenarul naşterii ei. Păcat! Valentin Marica despre Mariana Cristescu: are un scris matur; ea ştie ce vrea cititorul. Nicolae Băciuţ elogiază abordarea îndrăzneaţă şi originală a lui Răzvan Ducan, de iubire pentru Eminescu. Răzvan Ducan îşi elogiază pe rând, confraţii, cu un plus de reverenţă pentru seniorul Lazăr Lădariu. Şi mai spune frumos, „ziaristica, o meserie a moralităţii”. Păcat că nu toţi ziariştii acestei ţări aplică...! Din nou, din „Cremona României”, Reghin, au venit folkiştii Enea şi Smaranda Gherman. Pe noi ne-au încântat, dar pe domnii Nicolae Băciuţ şi Lazăr Lădariu i-au emoţionat, atunci când au cântat două cântece pe versurile celor doi poeţi! La fel de emoţionat, de marcat a fost domnul Lădariu şi de prezenţa domnilor Nicolae Becze şi Cornel Sâmpălean, colegii domniei sale de la Filologia din „Haidelbergul Ardealului”, cum frumos numeşte domnul Lădariu Clujul. Din cetatea Sighişoarei a poposit în „cetatea” noastră de lumină, un menestrel modern, folkistul Traian Comşa care a cântat un cântec pe versurile poetei sighişorene Anda Voican. La finalul manifestării a venit rândul „greului” serii, invitatul de la Antipozi, George Roca. Speech-ul domniei sale a fost unul echilibrat (că tot suntem la echinocţiu), cu multă trăire, sentiment, şi cu mult umor, vorbe de duh. Chiar în titlul cărţii domniei sale, „Căutând insula fericirii” există o subtilitate de gând, de simţire , cu valoare de declaraţie de iubire pentru România, pentru români, pentru locurile natale. Spunea domnul Roca despre această căutare a insulei fericirii (care, nu-i aşa, ar putea fi o insulă mare, cât un continent!) că este zadarnică! Fericirea, este în noi înşine! Ne locuieşte şi îi suntem locuitori, atâta timp cât suntem acasă, adică unde ne-am născut, în România! Spunea Adrian Păunescu în „Manual de flecăreală metafizică”: „Am cea mai bună părere despre Japonia/Dar vreau să mă duc la mine la Bârca” ! Parafrazând, „mi-e dragă Australia, Sidney-ul, oraşul în care locuiesc, dar mi-e dor de Huedinul natal, de Oradea copilăriei, adolescenţei mele, de România, de voi, toţi românii!”. Din vorbele domnului Roca am extras şi acest înţeles, că da, e fericit să se găsească aici, printre români, în...Ţara (acum tristă, a ) Fericirii! Şi a mai spus ceva esenţial domnul Roca. A început glumind pe seama stării reale, de altfel, de compatibilitate afectivă, de confort spiritual, care s-a creat în sală: doamna Cristescu, prea îi iubiţi pe toţi cei prezenţi, prea se iubesc unii pe alţii pe-aici! Apoi, a punctat trist: e prea multă încrâncenare în ţară, prea multă duşmănie, răutate, ură, între români, se împroaşcă prea mult cu noroi în valori. A exemplificat cu atitudinea unor pigmei care au crezut că se vor înălţa calomniind, împroşcând cu noroi faptele, viaţa pământeană a lui AP, chiar în acel noiembrie, când viaţa pământeană a poetului naţional se încheia! La încheierea manifestării m-am dus hotărât la domnul Roca, în speranţa unui interviu.Fixasem şi titlul interviului: „De vorbă cu George Roca”, a propos de volumul domniei sale, „De vorbă cu stelele”. A fost amabil şi mi-a acordat timp. Dar, n-a fost chip să rezist mai mult de 5 minute, „grupurilor de presiune” care-l revendicau la o şuetă, la depănat amintiri, etc. I-am spus că mi-a plăcut atitudinea domniei sale, atunci, în acel noiembrie. Iată, pe scurt, ce mi-a povestit domnul Roca, în cele 5 minute: Atunci eram redactor şef la „Romania V.I.P”, revista mergea foarte bine, era o revistă nepolitică, deci nu am admis nici aici şi nici în vreo altă revistă de-a mea, să se scrie rău absolut de nimeni! De la rege la Ceauşescu. De ce? Pentru că scriau destui despre asta. Nu am lăsat să se scrie absolut nimic rău despre români! E plină istoria de români împotriva românilor, de trădări. Ne-am hulit şi ne-am omorât conducătorii! (n.m. Câtă dreptate aveţi, domnule Roca! „Nu mai acuzaţi străinii/Că ne taie domnitorii”...) Şi...da, s-a întâmplat nenorocirea! A murit Păunescu. Jale mare! Pentru noi, el a fost şi rămâne şi după moarte, un mare poet, un om care a făcut ceva pentru cultura română, şi în comunism şi după comunism. Nu trebuia bălăcărit de toţi neica nimeni!. Mulţi oameni vor să se ridice lovind în ceilalţi. Cu atât mai nemernici sunt cei care lovesc un om căzut sau un om plecat dintre noi! După 5 noiembrie am publicat 30 de articole pro Păunescu, scrise de oameni care-l plângeau pe Poet, articole pe care eu nu le-am preluat din alte reviste, ci au fost trimise de corespondenţii mei din toată lumea. Am pus multe fotografii cu el. Am şi eu o poză cu el. La un moment dat a venit la mine un oarecare domn. A început să-l blameze pe AP. A început să publice articole tendenţioase. L-am atenţionat să înceteze. Nu s-a conformat. În momentul acela am plecat de la revistă. De supărare. M-am supărat şi pe directoarea revistei, care putea să zică stop. Eu, ca redactor şef nu aveam puterea să-l opresc, să-i pun pumnul în gură, totuşi, e democraţie. Revin în...priză directă, în salonul „Nicolae Tonitza”Domnul Roca şi-a încheiat speech-ul într-o notă veselă, tonică. Ne-am amuzat teribil cu George Roca atunci când ne-a recitat două fabule scrise de domnia sa, ambele foarte expresive, cu tâlc, şi cu...evident, morală! Mulţumim, Mariana Cristescu, mulţumim tuturor celor care au pus umărul la construirea ediţiei a III-a a „Punţilor de lumină” ! Ion Drăgan
Posted on: Sun, 29 Sep 2013 17:04:41 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015