SUCCES versus UMANITATE. (text în care cuvântul "succes" este repetat obsesiv. "Umanitate" mai deloc...) De mic copil ești învățat că viața este o competiție. Că în viață contează cel mai mult să învingi, să fii pe primul loc, să fii cel mai bun. Chiar dacă nici familia și nici școala nu declară vădit aceste lucru, de fapt crești cu sămânța competiției inseminată. Apoi devii matur. Și îți dai seama că ceva lipsește dar nu știi ce. Și începi să citești diverse citate pe facebook sau să vezi diverse filme motivaționale care te fac să lăcrimezi cât de cât. Acolo este vorba despre dragoste, despre planetă, despre "a fi bun". Și îți dai seama că acestea din urmă intră cumva în contradicție cu paradigmele cu care ai crescut. În fapt, intră în contradicție chiar cu societatea însăși. O societate bazată pe progres. Un progres tehnologic... Și, uite așa, apare conflictul din tine, un conflict "implementat" din exterior. Observi că este BINE să ai succes! Este bine să te iubească unii și să te invidieze alții, să ai bani, să ai o mașină tare și o casă cât China. Este bine să te comporți ca un mic Dumnezeu de cartier și să hotărăști TU ce este bine și ce este rău. Este bine să fii ca Gigi Becali căruia i se rupe de tot și toate și care face ce vrea, oricând vrea. Că are bani. Apoi vezi că și el poate intra în pușcarie. Și nu mai înțelegi regulile jocului... Succesul este ceva volatil după care toată lumea aleargă. O Fata Morgana. Nu are niciun fel de rețetă concretă deși îi vezi prin tot felul de interviuri pe oamenii de succes care-și împărtășesc poveștile. Ei au succes pentru că au muncit și pentru că au avut FOARTE PUȚIN noroc. Foarte puțin... Așa spun ei... Norocul este pus întotdeauna pe planul doi. Câți or fi cei care muncesc pe brânci dar nu au noroc? Nu avem astfel de statistici. Nu toată lumea poate avea succes iar asta este o chestiune de logică primară! Indiferent cât muncești, nu toți putem avea succes căci cineva va trebui să fie în subordinea celor care au. Ca să îi diferențiem pe cei care au succes și să le dăm diplome și premii, avem nevoie de ceilalți, fără succes. Altfel nu ai termen de comparație. Eu nu am prea văzut un șofer de succes sau un gunoier de succes. Mă îndoiesc că atunci când era mic, la întrebarea "ce vrei să te faci când vei fi mare?" el răspundea promt: "gunoier". Cu toate astea, societatea fără gunoieri ar fi una terminată. Gunoierul este la fel de important ca medicul deși pare forțată comparația. Nu este! Amândoi ajută sănătății publice. Succesul este bun, teoretic, dar are prețul lui. El are efecte secundare grave. Și, în fapt, nu sunt secundare ci chiar primare. Succesul aduce conflicte, uneori chiar planetare. Aduce războaie. Înverșunare. Ură. Psihoze. Încălzire globală. Nebunie. Boli. Extincție. Succesul, privit prin lentila competiției, este împotriva vieții însăși. Da, da! Acea competiție care credem noi că aduce progres! Dacă am privi un corp uman prin prisma succesului acesta ar arăta astfel: organe care se luptă unele cu altele pentru câștigarea supremației. Un conflict general care are ca scop, paradoxal, asigurarea supraviețuirii organului individualist. Să îi fie lui bine lăsându-le pe celelalte la o parte. SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ EL! Nu contează celelalte! Organe care, chipurile, urmează legea selecției naturale... Într-un final, în urma conflictului, întreg organismul colapsează. Acest organism se cheamă UMANITATE.
Posted on: Tue, 23 Jul 2013 06:35:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015