SUFAR DE…UMBRO-FOBIE Prof. CRISTIAN OLARU Ma simt , de cateva zile , urmarit…nu stiu sa fiu si amenintat , dar , cel putin urmarit . Atat de urmarit incat am decis sa ma incui in casa , fara speranta de a mai iesi…am zavorat bine usa cu cele trei zavoare , iar geamurile , da , geamurile nu am dorit sa le acopar pentru a mai avea o perspectiva cat de mica a ceea ce imi este exterior…oricum , nu le-am mai spalat de atunci si asta ma face sa va vad pe toti putin in ceata , stersi , searbazi , niste umile siluiete . Apropo de siluiete , e cineva acolo , afara , care ma urmareste ori de cate ori ies printre voi , ma face sa ma simt vulnerabil , expus si asta imi da ceva fiori . I se spune : U M B R A . Te-am facut sa zambesti ?...vad cum zambesti in coltul gurii satisfacut , parca , sa exclami , in sfarsit :”Ia uite , astuia ii e teama si de UMBRA lui !!!” Nu stiu de ce ai spus-o cu majuscule … ai o placere sadica de a-mi hiperboliza teama… Daca tu , in schimb , nu ai teama de nimic , nu inseamna ca nu suferi de vreo fobie , nu inseamna ca esti sanatos tun , nu presupne ca nu te pot diagnostica , cel putin , de inconstienta . Sa te lamuresc : - Unora le e teama sa coboare cu liftul , sa mearga cu metrou ,sa coboare in subsoluri , in genere , le e teama de locuri stramte…si aceia se numesc claustrofobi . Ii intalnesti la orice pas , oriunde si…pretutindeni ; - Altora le e teama de clovni si asta se numeste…coulorofobie ; - O alta teama , cel putin la fel de ciudata , este teama nu de barbat ci , evident , de barba lui … aceasta fobie poarta numele de pogonofobie ; - Altora le e teama de dentist , si se numesc odontofobi ; - Pe unii ii incearca teama de caini si asta se numeste cynofobie ; - Altora le e teama de dezlantuirea naturii pe cand eu , abia atunci , ma simt…relaxat ; aceasta teama poarta infioratorul nume de brontofobie ; - Sunt inca si multe alte fobii in fata carora , daca voi tremurati , eu nu ma pot decat…amuza . - Sunt , in sfarsit , si unii carora nu le teama de nimic si acestia poarta numele de inconstientofobi…pe acestia , desi sunt rarisimi , ii intalnesti la tot pasul . …am si eu , zic , ca tot omul , o fobie…fobia mea . Cum nu i-am gasit vreo denumire simandicoasa si stiintifica , mi-am permis sa o numesc simplu : UMBRO-FOBIE . Intre mine si aceasta umbra nu e decat o relatie…relativa . Dealtfel , ce relatie sa existe intre mine si o…creatura atat de hidoasa si incerta ? Cert este insa ca aceasta creatura are , parca , ceva personal cu mine , are cu mine ceva impersonal , are cu mine ce eu nu am cu ea . Ea e informa , eu sunt…formal . Ea e difuza , eu sunt confuz . Ea e stresanta , eu sunt stresat . Ea e bestia , eu sunt…frumoasa ? Nu stiu de unde vine si daca mi-a fost destinata , stiu doar ca ia orice forma si e intunecata . Am citit pe undeva ca ar putea fi o proiecție bidimensională a obiectului opac interpus , reproducând cu o oarecare precizie silueta corpului tridimensional. Precizia siluetei depinde de mai multi factori, dar în primul rând de unghiul sub care se găsește suprafața pe care este proiectată umbra față de bisectoarea conului unghiului solid al difuzării luminii….sa iti mai explic o data ... o proiectie bidimensionala a obiectului opac…nu ?...nu mai vrei ?...te-ai elucidat ? Tot ce imi spune mie aceasta definitie este ca eu sunt un obiect…pe deasupra si…opac . Interesant…va sa zica , tot eu !? Cum se face ca , fiind o proiectie bidimensionala , sa se simta atrasa de o opaciune , ca mine ? Atrasa , am zis ? E de-a dreptul obsedata de obiectul meu opac incat am decis sa o denunt . Sa o denunt , dar cui , cand pana nici politia nu a putut-o inchide ?…Mi-au explicat cu frumosul ca , fiind o proiectie bidimensionala , nu o pot incatusa . Apoi , ar fi insemnat si o renta lunara dubla de la bugetul de stat , lucru nemaiintalnit pana acum….plus ca nu stiau nici cum sa califice aceasta “obsesie” : infractiune , contraventie ? Ce va faceati , domnilor , daca ar fi fost tridimensionala ? Intreb si eu…nu dau cu parul . Am cautat sa imi fac singur dreptate : cum am prins-o cum am calcat-o in picioare , am batut-o , intepat-o , lovit-o, scuipat-o , injurat-o si alte cate…Cu nimic nu am reusit a o alunga . Ma urmareste precum o nevasta oarba de iubire si excesiv de geloasa . Dau nas in nas cu ea unde si cand nu ma astept…ne intalnim , uneori , la rand la bere , la rand la tigari , la rand la piata , la rand la bilete , la rand la benzina , la coada la taxe si impozite , la rand la WC-ul public si la alte cozi si randuri…acesta este si motivul pentru care , evident , speriat de permanenta ei prezenta , am decis , fara scrupule , sa-mi conjug toate nevoile unui singur rand… Nerusinata ma urmareste , mai nou , si in momentele mele intime : pe banca in parc , pe banca la metrou , pe scaun la biblioteca , pe scaun in tramvai , pe scaun la terasa …hehehe…la ce va era gandul ? Eu gasesc toate acestea momente intime…altele…mai intime…de unde ? Ea , in schimb , ma gaseste singur , atragator , dispus , ca si cum i-as fi dus lipsa cata vreme m-am baricadat cu trei zavoare in casa . Sunt sigur ca ma urmareste ; sunt sigur ca e trimisa cuiva care doreste sa stie unde imi fac veacul si cu cine . Sa fie vorba despre gelozie ? Cu siguranta . Am fost la doctor sa ma vindec de “umbreala excesiva” . Mi-a dat acolo ceva scump , cica din import , dar , dupa ce am citit prospectul , speriat de efectele adverse : insomnie , impotenta , impermeabilitate , invizibilitate , incoerenta si intermitenta , le-am aruncat cat colo . Am fost si la psihiatru care , ce sa vezi , m-a linistit spunandu-mi ca , defapt , umbra aceasta , “detectivul” , cum ii spunea el psicólogo , nu exista...ea ar fi o proiectie in subconstient a unor fapte din trecut ce ma bantuie si , neintarziat , trebuiesc elucidate . In concluzie , sa nu imi fac griji si nici sa ma simt amenintat . Cu cat spaima ma copleseste acest “detectiv” va profita de slabiciunea mea cautand sa ma impiedice de la a trai clipa... - Si , ce ar fi de facut , domnule doctor? - Carpe Diem! - Carpe Diem? - Da...Carpe Diem!!! Am fugit de acolo , tot mai aveam doua calatorii pe ruta tranvaiului 1 , cat sa ma duc si sa ma intorc acasa , am fugit , zic , cu o ultima speranta : la preot . M-am oprit la prima Biserica si , sfios , cu umbra urmarindu-ma indeaproape , am intrat ... Ca sa vezi ... nenorocita , pardon , “detectivul” , nu a mai dorit sa ma insoteasca...s-o fi simtit pacatoasa ?...murdara ?...intunecata ?... Doamne , simteam cum inima imi sparge pieptul de emotie , parca prinsesem ceva curaj , vazand cum minunea s-a si infaptuit! Am cazut , cu lacrimi in ochi , la prima icoana ; de emotie nici nu m-am uitat cui si de ce ma rog , dar ce importanta mai are ? Parintele , pe care il si auzeam din Sfantul Altar bolborosind ceva funebru , imi iesi in cale intrebandu-ma : - Fiule , lacrimile iti sunt de intristare sau de bucurie? Dupa ce i-am povestit si sfintiei sale , de-a fir in par , cum sta treaba , m-a privit compatimitor si a adaugat : - Fiule , mergi la casa ta in pace ! Nu te lasa prada acestui demon inchipuit ! El , sau ea , ce o fi , pentru ca e capabil sa ia orice forma , nu cauta decat sa iti piarda si putina nadejdea in Atotputernicul , cauta sa te razvrateasca , sa te aduca pe culmile disperarii , sa te faca sa pari un nebun in ochii celorlalti , un bolnav inchipuit , sa vorbesti singur pe drum , sa te ascunzi dinaintea semenilor , sa te incui in sine , sa devii uracios si...disperat. In ce ma priveste , dragul meu , nu te pot decat consola ca , dincolo , in viata de apoi , nu vei mai avea parte de asa ceva...acolo nu exista nici umbra , nici intristare , nici suspin...acolo , fiule , e un loc de verdeata , un loc de odihna , un loc de...lumina vesnica . Simteam ca innebunesc , ca nu mai gandesc limpede si ca , daca pana si preotul ma indeamna sa mai astept , va trebui sa fac un compromis , sa ma obisnuiesc cu ea , umbra mea . In concluzie , conform spuselor sfintiei sale , desi ma indoiesc ca ar fi el singura unealta a Domnului , singurul slujitor al altarului , singurul profet in viata , nu imi mai ramane , mie si acestei nefericite proiectii bidimensionale , decat sa impreuna convietuim pana cand moartea ne va desparti . Lipsit de orice perspectiva optimista am inteles ca e cazul sa imi accept soarta si consoarta , imediat de cum voi parasi Casa Domnului , sa ii permit sa ma insoteasca pretutindeni , sa imi violeze intimitatea , sa imi intunece orizontul , sa ma bantuie obsesiv de posesiv . “Pana cand moartea ne va desparti” nu imi mai ramane , zic , decat sa mai sper-cuvant monosilabic...ah , am uitat sa va informez ca sufar si de hipopotomonstrosecvipedaliofobie ( frica de cuvinte lungi ) , ca nu voi face , totusi , umbra pamantului...degeaba .
Posted on: Wed, 17 Jul 2013 23:08:06 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015